betie

amintirile. uneori sunt atat de vii incat vorbesc singura pe strada. alteori, incerc in propria imaginatie sa modific o poveste deja traita. sa-i dau o alta continuare...

deseori imi schimb frecventa batailor inimii... doar printr-o simpla amintire...

am realizat ca sunt secvente din viata mea pe care le pot viziona mental... sunt atat de incredibile si impresionante incat aproape as jura ca fac parte dintr-un film mut, si nu din viata mea...

de ce inchid ochii la secventele socante din filmele de groaza? probabil ca toti oamenii normali au posibilitatea de a se autoproteja... asa e si cu aminitrile dureroase. le vad mintal insa uit ceea ce e mai socant. asa cred ca e normal... daca e altfel, probabil ca as avea nevoie de ajutor de specialitate...

amintirile fumoase imi vin rar in minte... uneori zambesc vazand o poza veche, citind o scrisoare ingalbenita, trecand pe langa-un loc mai special, fredonand un refren demult uitat...

eu si cu mine ne gandim de multe ori la viata portocalei. avem amintiri preferate pe care le vizitam deseori...

insa, cand eu si cu mine dam peste o persoana draga portocalei, alaturi de care s-au cladit amintiri, robinetul trecutului incepe sa cuga... si curge asa, pana cand pluteste portocala in butoiul plin cu melancolie de robinet...

trista este insa mahmureala betiei involuntare, care duhneste a clipe sublime din trecut. si-atunci, durerea de cap e imensa... ori ca ochii din poza n-au mai stralucit demult asa, ori poteca-i asfaltata, iar viata-i uneori banala ori prea complicata, dupa caz...

ela

Read more...

nicicum

oameni dragi... am incercat din rasputeri sa scriu o postare amuzanta. da' a naibii sa fiu daca pot... pe fundalul evenimentelor si al situatiei actuale, nici haz de necaz nu-mi vine sa mai fac...

inainte de ora 8 ma indreptam spre 3 licee din Tarnaveni. clasa 12, respectiv a 13. promovare educationala. mai bine spus, un fel de prostitutie universitara. stupefiata si ingrozita priveam cum se inmanau sepcute si tricouri potentialilor viitori studenti... zic: "nu se poate-asa fratilor!" "cum nu? ca vine cantemiru' si cluju' sau sibiu' cu pachete si mai si..."

in sala profesionala, pe la colturi, se mai auzea... 25%... imi venea sa arunc televizoru' pe geam... da' chiar 25%... boc... guvernu' asta... minister de rahat... revolutie... 25%... toate insotite de oftatul corespunzator...

copii erau voiosi. fara vina...

unul dintre directori era atat de frustrat incat nu era dispus nici sa ne vada... ca doar noi avem salarii de peste 40 de milioane... (mda... poate toate cele 3 bucati de asistenti universitari si soferul, la un loc...)

mi-a ramas insa in minte o profesoara tanara de limba romana. imi zambea trist... dar zambea...

ela

p.s. bunica mea a reusit sa faca cativa pasi... e suparata ca-i scade pensia, dar a trait si zile mai grele... a prins razboiul...

p.s. 2. am crezut ca fentez criza si fac un bebe pana trece... am crezut gresit...

Read more...

o pauza

stau si azi cu buni. e ciudat cum se intorc toate si ajungi in situatii la care nu te-ai fi asteptat niciodata. orice gest cat de mic imi da speranta. dar sunt si situatii multe in care imi ascund lacrimile. si ea la fel...

stimati cititori stiu ca nu e cazul sa va intristez cu viata mea monotona si banala. e vacanta. e si primavara. sunt proaspat doctor inginer. si... degeaba...

toata saptamana am stat cu buni. seara cad rapusa fara nici un chef...

stiu ca trebuie sa ies din starea aceasta, ori ca trebuie sa ma obisnuiesc cu situatia.

am trecut prin multe... ultimii ani au fost pietre de moara...

incerc sa citesc, sa gasesc alte tinte... suferinta nu te lasa sa faci nimic.

cred ca fac o pauza de scris. nu e corect sa impartasesc cu voi atata suferinta.

ela

Read more...

Hristos a inviat!

iepurasul a venit si-a plecat... mielul din batatura-i de mult in oala... suntem cu burdihanul plin, scarbiti de prajituri si bucate-alese stopite din plin cu suc acidulat, tarie sau vin. ne-am revazut parintii, bunicii, copii, fratii sau alte neamuri...

bunicii de la tara-s batrani. anul acesta n-au mai ajuns la slujba de Inviere. prea frig...

bunica de la oras a iesit din spital. sta in pat sau pe un fotoliu. restul facem noi. pt. ea. nu stiu cum e mai bine, dar acum e tare greu. pentru mama mai ales...

sunt in vacanta si pot sta saptamana asta cu buni. dar, apoi, cine-i va da de mancare ? adevarul e ca nu mai sunt atat de trista ca in saptamana in care-a cazut la pat. dar am o mahnire apasatoare-n suflet. si nu pot scapa de ea.

stiu ca asta-i viata. stiu ca batranetea-i grea. stiu ca situatia asta poate dura inca mult timp de-acum 'nainte.

nu pot sa explic ceea ce simt, insa e parca din ce in ce mai greu... nu mai stiu ce-ibucuria. zambesc, rad, insa... nu cu tot sufletul.

am vrut sa scriu o postare ironico-post-pascala, dar a iesit cu totul si cu totul altceva...

poate data viitoare...

ela

Read more...

buzele-mi uscate

mi-e sete. e vant si frig... am gandurile deshidratate si mana-mi se grabeste parca sa-l fluture pe-adio...
esti in fata gandului meu, la distanta de-un sarut... parc-aud un suier de locomotivă, si vad palpaind un felinar. ne-am intalnit din nou in gara veche.
in gara noastra mecanicul ne face semn. trebuie sa urcam fiecare-n trenul lui...
megafonul scartaie destinatiile diferite. iti schitez un sarut... din buzele-mi crapate...
te-ntinzi peste linii ....si- un suierat ne spulbera sarutul...

setea mi s-a potolit. imi ard obrajii-acum, si buzele uscate-s atinse de-o lacrima ... din trecut...



ela

Read more...

tradare si egoism

probabil fiecare dintre noi am fost atrasi de o persoana ca de-un vartej placut care iti ia mintile...

unii sunt puternici si reusesc sa se smulga din tenebrele adancului. altii nu pot. sau nu vor... atractia, flacara aceea pare sa fie un dar al vietii de care nu vrem sa ne lipsim...

cand momentul acesta suprapune o relatie deja existenta, cand lucrurile merg mai departe de un banal flirt, cred ca putem vorbi despre tradare, adulter. popii zic ca-i nepermis, ca-i pacat grav. dar... pacatosii sunt multi... mai multi decat virtuosi...

fidelitatea si neprihanirea sentimentala in doi... asta sa fie iubire ?

cred ca oamenii indragostiti isi sunt credinciosi. dar, e important ca cei doi sa nu-si piarda sentimentul de apartenenta unul altuia... nu-i suficient sa spui "Te iubesc". mai important e sa dovedesti... in timp, iubirea are nevoie de semne... pentru a genera incredere, siguranta...

nu cred ca cineva este fericit inseland... unii poate au infidelitatea inscrisa in gena... altii vor schimbare in viata lor, sau nu mai simt atractie, sau tocmai ceva "nou, bun si frumos" sa fie mult mai dorit decat acelasi "banal, simplu si binecunoscut"...

cand unul dintre cei doi simte ca ceva nu e-n regula, ca nu mai are nici o bucurie, poate atunci... cineva a uitat sa iubeasca...

nu vreau sa fac diferente intre tradarea femeilor sau a barbatilor. si nu vorbesc de sexualitate ca tentatie... nici motivele nu vreau sa le analizez aici... fac presupuneri, imi pun intrebari... fara raspuns... pentru ca asa imi place, pentru ca raspunsuri corecte iti da doar viata... uneori le afli, alteori nu...

cred ca putem incerca sa evitam tradarea. in acele momente de tentatie, daca ne-am privi in ochi, daca ne-am aminti de bucuria si fericirea de a ne avea unul pe celalalt... si daca acolo mai e ceva, se poate salva...

insa... uneori ochii celuilalt te refuza... si reproseaza... mereu si mereu...

el sau ea. mizeaza totul pe fidelitate, o cer categoric, fara sa incerce sa vada adevarata problema. partenerul care se considera victima, da cu pietre si acuza...

nimeni nu vrea sa tradeze daca iubeste si se simte iubit... dar nici nu pleca de prea mult bine...

ela

p.s. stiu ca voi fi blamata ca tin cu tradatorii... ei si?... noi tradatorii suntem egoisti... nu vream altceva decat sa fim NOI fericiti!

Read more...

1 iunie

am emotii de cand m-am asezat la calculator sa scriu postarea asta... nu stiu de ce, dar... imi simt inima cat un purice care salta si salta si salta si nu are unde sa evedeze... camarutele inimi sunt aranjate în perechi... (si inima are perechile ei... amandoua artriile si amandoua ventricule sunt alaturate...) sper ca nu se plictiseste puricele meu... si isi alege odata camaruta preferata...

m-am trezit frumos... am adormit la loc... m-am trezit putin obosita, mai bine nu adormeam... am avut conversatie pe mess... ma simt bine... da, timpul o ia din nou la goana...
ies din bloc... ploua... e frig... in drum spre statie realizez ca azi copii sunt tristi. nu pot face azi desene pe asfalt... ploua... dar poate ii lasa parintii la calculator, ori poate ii scot la Mac...
alerg dupa maxi taxi... ma bucur ca e 10-le... are traseul cel mai lung, dar ma lasa in apropierea universitatii... ma bucur in sinea mea... mai vad orasul... mai analizez oamenii...
dupa mine urca cu greu o femeie batrana. se misca incet, controlat.... soferul ii cere documentul de calatorie si porneste cu viteza. batrana se tine cu greu de bara fixa de langa schimbatorul de viteze, isi cauta documentele intr-o plasa cu tortile uzate, o plasa veche din material textil...
flegmatic, soferul da din cap la vederea documentului pastrat cu grija intr-o carte de rugaciuni.
la urmatoarea statie mai urca batranei. o femeie cu parul alb ca neaua era incaltata cu pantofii sotului ei decedat de cateva lui... povestea cu un vecin.
soferul era din ce in ce mai nervos. inafara de mine, (care platisem biletul) toti calatorii calatoreau gratis...
ma uitam pierduta la stropii reci pe ploaie, la noroiul din balti, la umbrelele negre ale calatorilor... sima intrebam ce-i determina sa iasa din casa pe o vreme ca asta. "daca as fi de varsta lor nu as iesi din casa... (asta imi spuneam in gand). dar poate merg la medic... spitalul e in directia asta... "
masina opreste intr-o statie unde se dau jos majoritatea batraneilor... nu era statia spitalului... se vedea in apropiere o coada uriasa... erau multi, prea multi varsnici care se inghesuiau sub umbrele negre sa intre intr-un subsol. nu stiam ce e acolo.
masina stationeaza mult. alti varsnici urca greoi aratand documentele soferului din ce in ce mai nervos... care ambala motorul in semn ca se grabeste. la un moment dat intreaba : "ce se da la coada aia?"
o batranica vesela ii raspune: "o masa calda domnu'. pentru pensionari. "
"conditia e sa aiba venitul mediu lunar pe membru de familie mai mic de 615 lei" spune o doamna eleganta...
"lunea si miercurea mananc si eu o supa calda..." spune un domn cu palaria roasa de vreme.
"eu nu o am asa mica... multumesc lui Dumnezeu... dar mai bine ar da banii astia sa ne luam medicamente... " spune aceeasi cucoana care era clar ca va cobori la statia urmatoare... la spital...

in mintea mea vuiau inca notele melodiilor de la intalnirea de 10 ani. brusc, mi-am amintit cea mai trista reprica auzita vineri. in debutul patrecerii, popa, profu' de religie, a deschis masa cu o rugaciune. apoi a spus: "sunt trist. vin de la o inmormantare. era un om tanar, avea 40 de ani... traiti-va frumos viata si bucurati-va unii de altii. sper sa ne vedem peste inca un deceniu tot asa de multi si ... nu uitati ziua asta toata viata voastra!"

da... sunt trista... ma intreb cum se bucurau pensionarii de azi in copilaria lor... in tineretea lor... si daca vreodata si-au imaginat ca vor uita de rusine si vor lua masa la cantina sociala...

nu stim ce ne rezerva viitorul... asa ca fiti copii in fiecare zi si bucurati-va de momentele putine de fericire pe care o portocala vi le poate oferi...

Ela


p.s. ia priviti batranei din alte tari... care cu siguranta nu stau la coada la cantina sociala, dar sunt frustrati de designul modern al... autoturismelor...

Read more...

s-a ofilit...

in urma cu cativa ani am plantat in gradina mea un trandafir. a crescut frumos, inalt... era de asteptat, deoarece toate conditiile ii erau favorabile.
in fiecare zi ii cresteau alti spini, insa la vederea frumusetii lui, uitam de ei...
intr-o zi am sesizat cu stupoare ca s-a scuturat o petala...
apoi, fiecare petala cadea una cate una, si in sinea mea era insotita de cate-o lacrima...
am incercat in zadar sa mai fac compromisuri, am cautat in zadar sa gasesc metoda de a ignora spinii... petalele se scuturau... si doar ei rameneau in urma... nu-i puteam iubi si admira... nu-i puteam....
o ultima petala aruncata, a alunecat grabita pentru a pecetlui despartirea noastra...

au mai fost flori in gradina mea... insa acum vantul alearga prin ea, de la un capat la altul... da fila cu fila viata mea... amestecand petale...

Ela

Read more...

avem nevoie doar de dragoste...

le vedeti zambetul?

e un zambet sincer ... care ascunde un suflet plin de durere...
sunt o parte din cei 68 de copii de la PREVENTORIUL T.B.C. GORNESTI...

...atat de insetati de afectiune, atat de tristi si afectati de viata, au reusit sa faca ceea ce nici un om pana acum nu a reusit: sa ma implineasca...

atat de nevinovati... cu povesti pe atat de impresionante... si unii deloc constienti de asta...

la "opt ani si opt luni", cu ochii mari cat toata fata, limpezi si albastri precum o mare linistita si cu un zambet de milioane... fetita mi-a daruit un desen in care am regasit urmatorul text: "va rog sa nu ma parasiti" ...

azi am primit adevarate lectii de viata, in cel mai natural mod cu putinta...
azi am simtit ca viata ma incearca peste masura... si cred ca destinul m-a tradat...

cu toate astea, am privit in ochii nevinovati ai unui copil avid de afectiune...
am incearcat sa patrund in universul lor ... mi-am hranit spiritul cu zambetul lor, si m-am intristat cu gandul la inoncenta lor prea stirbita de raul lumii in care traim...

....brate intinse spre tine, promisiuni furate, zambete amare, sincere ...

te poti uita in ochii copilului tau de acasa ... te poti elibera mai usor de acele stari si sentimente negative care te hartuiesc uneori...
DAR! priveste in ochii unui copil fara parinti... asculta spusele unei infirmiere blajine care-si ascundea lacrimile din ochi: "fiecare are povestea lui... fiecare are tristetea lui... dar aici le e cel mai bine..." ... si nu poti decat sa te rogi sa nu ajunga violati... batuti... la inchisoare ori ospiciu...

azi insa, ma voi ruga (si jur ca n-am facut-o de ani buni) pentru Angela ... sa nu mai viseze demoni cand doarme ...

Read more...

....

Read more...