cred ca chiar in aceste clipe se implineste anul .... a scos un tipat scurt si puternic... am stiut ca va primi 10 la scorul apgar, cu toate ca n-a fost usor...
hm... daca barbatii povestesc cum a fost in armata, femeile povestesc cum au nascut...
mda, a trecut un an ... a fost greu, de ce sa ma ascund de realitate... insa fatzuca ei cu ochisorii negrii, zambetul ei stirb m-au facut sa fiu cea mai fericita din lume...
... plecat dupa miezul noptii... ora 11... inca pe drum...
mili facu un cacacel mic in mijlocul unei parcari... em facu primii pasi pe pamant dobrogean... si-l nimeri...
doar cu unu in plus si deja apar fire albe, bubite, soacre, batai de cap, antibiotice....
am strabatut in graba o poteca care urca si urca . padurea nu era departe... pe marginea ei tufe de maces, soc, aluni... iarba mare, deasa , verde si inmiresmata... em era purtata pe umeri iar ochii ei se minunau de atata verde. iarba aspra si ascutita zgaria pielea noastra, a celor care-am incumetat intr-o sambata dupa-amiaza sa cutreieram dealurile dupa soc...
soc am gasit, putin, dar bun.... era nevoie insa de project manager pentru a zvarli florile-n punga...
am mai mancat si praji buna de tot pe-o paturica cu trandafiri...
un paraias cu apa lina aici, o ciupercuta ca-n povesti dincolo, ba si doi fluturi care se iubeau, un pui de capusa care isi cauta stapan... cam asta ne-a fost dat sa intalnim la ... cules de soc...
ela
p.s. si pt ca ma apropii de 31... mi-a aparut si primul fir alb... :(
Read more...
astazi em a fost cuminte si dulce ... statea in bratele mele , se uita fix in in ochii mei si astepta sa o fac sa rada... din orice se hlizea si isi arata dintisorii cu mare mandrie. radeam singura de fatzuca ei plina de veselie si glasul ei cristalin.
saptamana trecuta mi-a oferit in dar primii ei pasi...
ultimele luni au un iz de liniste ... daca-ar fi sa enumar schemele repetitive, ar iesi ceva de genul: (1) mancare (de facut, de dat si de adunat de pe jos), (2)plimbare ( cu carucior sau tricicleta roz) la weekend, platou si maal-uri..., duck tv, piese de reummy, ploaie multa sau soare prea puternic...
nu demult am revizitat sovata, unde m-a proiectat mama si tata :))
locul musteste de oxigen, de amintiri din alta viata si de bine. calatoria m-a revigorat si m-a apropiat de zburator... (3)
em e tot mai nazdravana, isterica, gingasa si dulce totodata. ce vrea trebuie sa aiba altfel avem concert pe note inalte, ce nu vrea arunca cat colo spre deliciul lui H, cel care sta in apartamentul de jos si "adora" mai ales cantecul greierilor, ce sa mai pomenim de sunetele care vin din plafon...
r&h sunt draguti impreuna, iar mili ii completeaza ...
iata de ce vb la punctul (1)...
(2).
n-am sa uit niciodata privirea ei vioaie, cu doi dinti jos si doi sus (insa nu cei din fata), ochisorii ei negrii si plini de bucurie... m-am reiantors in camera si am gasit-o in picioare facand pasi mari si rapizi spre mine...
azi am vazut-o mergand si inima mea e plina de bucurie, nostalgie si griji totodata....
creste si nu mai are nevoie de mine... creste si se descurca singura , creste si imi face viata frumoasa si grea totodata...
acum doarme pe burtica ca o broscuta pe o frunza...
nu demult s-a julit si plangea cu lacrimi... si toate astea intr-o singura zi.... care e doar la jumate...
ela
simt nevoia sa scriu aici.
maine ne intoarcem acasa. bagaje multe, copil rasfatat, stres.
schimbam taxi, tren, bus, avion si-apoi cu masina de la bucuresti la ms...
sa ne vedem cu bine-acasa!
ela
mi-e bine. :)
am incheiat stagiul aici. mai raman cateva cumparaturi si bagajele.
a fost bine, greu, usor si rau tototdata...
m.
luni. a facut ieri... la orele respective eram in tren. veneam de la brugge.
comparativ cu brusseles, aici ma simt altfel. este parca orasul in care traieste mos craciun in toate anotimpurile.
da, cred ca pentru brugge as parasi tg. muresul...dar sa stau intr-o casa din 1669... si sa ma plimb zilnic in parcul cu lebede...
zilele incep sa semene intre ele. trezirea, mic dejun fortat, papa ... si o ora de mers cu busul...
lucrez, fac o pauza scurta, apoi... lucrez din nou.
iarasi o ora de bus... si apoi imi iau in brate pitica care urla ca din gura de sarpe dupa tzitzilica ei...
film, joaca, skype, papa, baita si somn...
azi e o zi care se va repeta dupa 4 ani, insa azi e o zi banala din saptamana asta....
sper sa treaca cat mai repede...
ela
adica in plin soare!
plimbarea prin liege la bratul sotului meu si alaturi de pisotelul nostru ne-a mai familiarizat cu europa.
a fost placut... putin soare, dezmorteala generala pe strazi... ne-am bucurat de goufra zilnica si de meusa...
acesta a fost doar inceputul, deoarece ieri am luat la picior strazile capitalei.
micuta a fost foarte sociabila in tren, ca de-obicei, facand deliciul calatorilor.
vizitez grand -place din bruxelles a 7-a oara... si tot mai dezamagita sunt...
nu inteleg de ce piata se micsoreaza si se urateste parca de fiecare data...
dar multitudinea de magazine cu ciocolata ma readuc in lumea fascinanta a belgiei....
belgia= goufre si ciocolata ...
cum sa nu te bucuri de ea?
azi sunt la datorie. poate pana deseara, cand ne plimbam din nou...
ela
p.s. am uitat... tocmai am mancat sandvisul facut de zburator. delocios!!!
da, tata a mai imbatranit un an si noi nu am fost langa el... lumea asta virtuala a reusit insa sa ne aduca aproape... i-am stors cateva lacrimi...
la liege a fost ploaie mocaneasca aproape toata ziua. observatorul din dreptul geamului din biroul meu nu se vedea... era ceata si ploua... ciudat...
prea multe dale, prea multe caramizi... asta vezi la casele aliniate inghesuite dar cochete... ne-am plimbat pruncuta prin liege la ceas de seara... incepe sa fie mai bine... si ea, si noi.
asta a fost cadoul nostru de la distanta pt tata meu si bunicul lui em...
https://picasaweb.google.com/102372624162021810144/Filme?authkey=Gv1sRgCNm_1aPg-cjg0wE#5710177698657567826
la multi ani , tata meu!
ela
- unde-i patul meu? in asta nu pot sa dorm deloc. ma iei la tine in pat sau fac scandal. si temperatura fac de ciuda, sa stii..
totul a fost bine, pana cand m-am dat jos din boeingul acela cu domnisoare sexy care ma prindeau de obrajori. nu stiu ce-i cu voi, parinti netrebnici! m-ati adus in tara asta unde ploua tot timpul si bate vantul. vreau acasa la mine. voi intelegeti?
si tu mami unde tot dispari? ma pupi pe frunte si numai vad usa inchizandu-se dupa tine... imi place si cu tati, dar nu stiu cum sa face ca supica nu mai e la fel de buna cumo faci tu...
si ce-i cu gresia asta ? nu ma lasati sa merg pe unde vreau eu ca acasa, si mi+e ciuda! si iarasi fac temperatura, asa, numai in ciuda voastra, sa va transformati in tornade si sa va certati tot timpul! vreau jucariile mele. acelea de acasa nu astea. aste+s mici si neimportante. le-ati luat asa, sa incapa in bagaje, stiu eu, nu ca-mi plac mie...
nici tzitzi nu mai e la fel.
vreau acasa, intelegeti voi?
acasa la mine unde e cald si bine si ma lasati sa merg pe unde vreau eu!
Em
a inceput cum nu se poate mai bine... cu em in brate, vesela si fericita la pieptu-mi...
am mancat spaghete cu spaghete, am cautat in zadar persoana pt care am venit, si-am facut turul orasului impingand caruciorul... zs mi-a povestit cu mare patos cum em a facut un caca mare in scutec... mda, acum realizez ce putin il interesau povestile care le spuneam eu despre chestia asta atunci cand el venea lihnit de foame de la serviciu.
am cumparat mini-banane, cica modificate genetic, insa cu gustul bananelor din copilaria mea,,,
dupa 6 ani orasul pare mult mai mic... asta la prima impresie...
ela
mi-am propus sa scriu cat mai des sa-mi aduc aminte mai bine la batranete zilele acestea...
insa pe scurt, ca deocamdata timpul e tare hain...
am plecat ieri . la 7. am ajuns azi. la 18...
mda, am dormit intr+o pensiune langa bucuresti, cu gabi in camera, cu zs si em intr-un pat...
si-a inceput sa ninga... asa de mult si de frumos...
am ajuns cu intarziere la aeroport ca noul pasaj facut de oprescu nu aparea pe gps... si ningea frate de nu vedeai indicatoarele... am mers cu spatele pe sens unic, am taiat intersectii, dar am ajuns...
em a fost tare sociabila, mai ales cu insotitoarele de bord, spre deliciul zburatorului si a doamnei cu ochelari din constanta.
am plecat cu intarziere, asa am si ajuns...
m-am cacacit sa iau bilete de bus spre gara din charleroi mai bine de juma de ora, dar am ajuns...
mai rau a fost in tren, ca era cald si liniste, doar em ba zbiera, ba plangea, ba chiuia de bucurie...
am ajuns in gara din liege si+am ramas socata sa vad ca daca urci cu liftul dai de parcare... masinile erau deasupra trenurilor.. super idee...
sunt aici, em tocmai s-a trezit si eu va sciu maine..
pusi!
ela
p.s. l-am trimis pe zburator sa fac aprovizii. a venit cu Mc... cred ca doar acolo intelegea ce scrie...
p.s.2 inainte cu o zi de plecare a adormit in scaun... cred ca-si lua au-revoir de la el :)
ieri a mers pentru prima oara de-a busilea. azi a progresat...
face papa cu manutza, dar numai la cine vrea ea :)
.... azi se implinesc 7 luni de la ziua in care m-am straduit sa o aduc pe lume...
as avea atatea de scris despre aceste 7 luni, incat mi-ar trebui timp. mult...
dar nu este, deoarece viata nu sta sa iti aduci aminte. trebuie traita acum pentru a fi mai bine in viitor. cel putin cel apropiat...
o alta bomba a parut in viata mea: plec in belgia! cu catel, purcel ... adica cu em. si zburatorul :)
nu pot amana, nu pot contramanda... situatia este asa cum este si de o saptamana mailul imi vuieste de atata franceza. avand in vedere ca nu sunt chiar straina de liege, credeam ca va fi mai usor, dar se pare ca nu...
cazare pentru o luna in plin semestru, cu copil mic si conditii la un pret cat de cat pare greu sa gasesti... dar totusi, nu imposibil...
em mi-a rasplatit stresul din plin: s-a straduit sa-si arate primul dinte... care este ascutit si smecher, mai ales cu nasul si titi lui mama...
ela
sarbatorile-au fost pline de oameni dragi, ciocolata si zambete...
Blogger templates made by
AllBlogTools.com
Back to TOP
