balsam pt. suflet...

laurica, laurentiu, ioana, barny, ani tanita, pepe, cipri, mimi, cristina, mitza, dan, laura, zsolt, raluca, mioara, sorin, si inca cativa prieteni de folk...
multumim raluca ca existi!

Read more...

experiente noi...

sambata seara. clipe de impartit cu prietenii... invitatia era intr-un club din centrul orasului. nemaivizitat pana acum.
club era prea mult spus. de fapt era o pivnita cu cateva neoane fosforescente, cu usa ca principala sursa de aerisire, in care mirosul de tigara il putei taia cu cutitul si in care la cele 5 mese erau inghesuiti vre-o 50 de suflete fumatoare...
pe bajbaite si pipaite si scuze si pardon ajung si eu sa-mi ocup scaunul...
si ce sa vad: amica mea timida, linistita si fan reummy, schelalaia in microfon, si -mi facea semne sa-mi dau capatzana sa poate vedea la tv versurile... da, am ajuns la karaoke....
"in a beeeeeeeeeeeeeeeeeeed of roooouuuseeeeeees" se auzea in boxa si foarte aproape de urechea mea...
la masa noastra schelalaia inca un tip, fan bon jovi, care dispera audienta cu balade rock...
la o alta masa, numai fete... si-au cantat, inspirate de ploaia de-afara hitul cargo cu ploaia... daca continuau, era posibil sa falimenteze pivnita...
in apropierea lor, o gasca mare de baieti. hip hop-eri... si-au cantat si-au dansat si-au gafait in microfon spre deliciul barmanitei care scapa paharele si halbele cu bere ocolindu-i...
n-a fost chiar foarte rau, deoarece erau si mici florini busuioci in zona, care nu zgariau foarte tare aparatul auditiv...

a doua zi m-am trezit cu o singura melodie in cap...
nu-i stiu numai refrenu', da-i suficient...



ela

Read more...

dragoste la 50 de ani...

unii spun ca dragostea dureaza 3 ani... altii ca doar una e adevarata...
azi am alta concluzie:

dupa zeci de ani de convietuire, doi oameni care se iubesc au decis sa se casatoreasca din dragoste... in prezenta copiilor, care-au fost de fapt si martori...
am fost singurul nuntas... si va pot spune cu mana pe inima ca... dragostea nu are varsta, si poate dura o viata intreaga...ela

Read more...

veselie mare azi...

deschid ochii... o alta zi a unui bugetar suparat... ploaie nervoasa... o zi care poate m-ar face sa traiesc a doua revolutie...

fug la stomatologie... zic "ceva mai ieftin azi, asa de criza..." si beneficiez de-un detartraj ce-mi sensibiliza cavitatea bucala.

si-asa sensibilizata, astept nerabdatoare sa vad ce vraji au mai facut sindicalistii mei... si-am ramas muta: dansul pinguinului !!!

sa ne fie de bine... poate incercam si alunelu' data viitoare...

Asculta mai multe audio Divertisment

ela

Read more...

betie

amintirile. uneori sunt atat de vii incat vorbesc singura pe strada. alteori, incerc in propria imaginatie sa modific o poveste deja traita. sa-i dau o alta continuare...

deseori imi schimb frecventa batailor inimii... doar printr-o simpla amintire...

am realizat ca sunt secvente din viata mea pe care le pot viziona mental... sunt atat de incredibile si impresionante incat aproape as jura ca fac parte dintr-un film mut, si nu din viata mea...

de ce inchid ochii la secventele socante din filmele de groaza? probabil ca toti oamenii normali au posibilitatea de a se autoproteja... asa e si cu aminitrile dureroase. le vad mintal insa uit ceea ce e mai socant. asa cred ca e normal... daca e altfel, probabil ca as avea nevoie de ajutor de specialitate...

amintirile fumoase imi vin rar in minte... uneori zambesc vazand o poza veche, citind o scrisoare ingalbenita, trecand pe langa-un loc mai special, fredonand un refren demult uitat...

eu si cu mine ne gandim de multe ori la viata portocalei. avem amintiri preferate pe care le vizitam deseori...

insa, cand eu si cu mine dam peste o persoana draga portocalei, alaturi de care s-au cladit amintiri, robinetul trecutului incepe sa cuga... si curge asa, pana cand pluteste portocala in butoiul plin cu melancolie de robinet...

trista este insa mahmureala betiei involuntare, care duhneste a clipe sublime din trecut. si-atunci, durerea de cap e imensa... ori ca ochii din poza n-au mai stralucit demult asa, ori poteca-i asfaltata, iar viata-i uneori banala ori prea complicata, dupa caz...

ela

Read more...

scrisoare de amor 1

" in my dreams,
i kiss your cunt,
your sweet wet cunt,
in my thoughts i make love to you all day long..”

erotica? vulgara? senzuala? copilareasca? sincera?

ela

Read more...

de ce ?

in general, lumea iasa in strada pentru a consuma mai mult, si nu mai putin...

din pacate, nimeni nu se rascoala pentru austeritate...

ela

Read more...

nicicum

oameni dragi... am incercat din rasputeri sa scriu o postare amuzanta. da' a naibii sa fiu daca pot... pe fundalul evenimentelor si al situatiei actuale, nici haz de necaz nu-mi vine sa mai fac...

inainte de ora 8 ma indreptam spre 3 licee din Tarnaveni. clasa 12, respectiv a 13. promovare educationala. mai bine spus, un fel de prostitutie universitara. stupefiata si ingrozita priveam cum se inmanau sepcute si tricouri potentialilor viitori studenti... zic: "nu se poate-asa fratilor!" "cum nu? ca vine cantemiru' si cluju' sau sibiu' cu pachete si mai si..."

in sala profesionala, pe la colturi, se mai auzea... 25%... imi venea sa arunc televizoru' pe geam... da' chiar 25%... boc... guvernu' asta... minister de rahat... revolutie... 25%... toate insotite de oftatul corespunzator...

copii erau voiosi. fara vina...

unul dintre directori era atat de frustrat incat nu era dispus nici sa ne vada... ca doar noi avem salarii de peste 40 de milioane... (mda... poate toate cele 3 bucati de asistenti universitari si soferul, la un loc...)

mi-a ramas insa in minte o profesoara tanara de limba romana. imi zambea trist... dar zambea...

ela

p.s. bunica mea a reusit sa faca cativa pasi... e suparata ca-i scade pensia, dar a trait si zile mai grele... a prins razboiul...

p.s. 2. am crezut ca fentez criza si fac un bebe pana trece... am crezut gresit...

Read more...

zapaceala de mai

iritata... la stomac. si nu numai...

statea portocala lejer, fara ganduri rele si fara sa deranjeze ea pe nimeni... cand "mai marii" i-au pus gand rau...

cugeta dansa la o primavara linistita, in care sa-si poata termina picturile demult incepute, in care sa-si ingrijeasca bunicuta, s-o plimbe si sa-i faca baie asa cum numai ea poate avea grija de bunicuta ei, sa mearga regulat la isterica profa de gimnastica, sa-si umple plamanii de aer curat pe-o banca, la umbra, avandu-l prieten pe Balzac... si-si mai dorea exoticul fruct sa-si viziteze stomatoloaga ei preferata, o tanara moldoveanca cu dintii orbitor de stalucitori si voce cristalina, si sa manance sanatos. fructe, si legume. zemoase, verzi sau colorate...

dar, linistea se spulbera... deabea-si trage sufletul amarat alergand dupa semnaturi in zeci de birouri diferite, refacand bugete si facand pe managerul de proiect ce este, tinand ore care nu-i apartin, promovandu-si stupul (a se citi institutia de-i pune carnea pe masa) pentru atragerea de tinere loaze (la tarvaneni !), zgaindu-se plictisita o dupa-amiaza intreaga la cea mai lunga sectiune de referate ale loazelor deja atrase si modelate, facand pe secretarul de comisie, zapacind un articol I.S.I. si urmatoarea carte de curs care trebuieste data spre tiparire cat mai repede... si astea, toate, suplimentar fata de munca sa saptamanala neintrerupta de o norma si jumate fix...

iar cireasa de pe tort este: o diaree superba de primavara rezultata in urma unei salate cica sanatoase...

hai sa fim noi sanatos, c-a veni ea, vara, si-oi avea timp berechet de pictat, citit, si altele...

ela

Read more...

locuri dragi...

drumul e bunicel... faci o jumate de ora buna cu masina... la un moment dat scrie "Coasta Mare".

inainte de curba vezi inaltata o biserica din lemn. pare veche, insa este cea mai noua constructie din sat. a fost ridicata din pensiile localnicilor. (mai putin de 50 de familii) ... in jurul ei, noul cimitir... cel vechi e tare departe, in satul urmator...locurile mi-s atat de familiare, atat de simple si firesti incat pupilele se linistesc...












curtea era inundata... ploua cu petale albe. cateva lalele sangerii in contrast cu rochile de sarbatoare ale ciresilor. soarele inunda si el ograda bunicilor... in departare... un camp pufos...nostalgia ne-a impins spre padure...
gustul unor frunze de macris, explicatiile lui tata si chicotelile mamei... erau desprinse parca din trecut.
pornisem in cautarea florilor de lacramioare. eu n-am avut noroc. tata da. stie fiecare coltisor, cu toate ca, zice el, si padurea se mai schimba... ca si omul...
in schimb, carabusii de mai isi dezmorteau aripile...
era o vreme cand sora tatei imi facea morisca din ei. radeam si ma speriam totodata de gherutele lor insistente...
am poposit in varful unui deal, privind spre alta parte a satului. surprinsi am vazut din departare noua scoala... prea mare pentru cei 6 copii... un var si-a cumparat tractor... si n-a ramas nimic din cladirire cap-ului... tata si satul copilariei lui... o imagine care deabea acum am inteles-o...

un miros salbatic si parfumat ne-a inundat narile: liliac! ... in locul unde-odata era casa anucăi... "uite... aici era fantana. si acolo unde-s florile era cuptorul. casa, acolo mai sus, unde acuma cresc urzici..."
anuca de la pădure. un personaj pe care mi-l amintesc asemenea unei eroine de poveste. am vazut-o. asa cred. sau... mi-am imaginat-o. din curtea bunicilor se putea vedea la marginea padurii acoperisul unei case vechi. acolo statea anuca. cobora in sat, cu doua galeti grele, dupa apa de baut. odata pe saptamana...
"avea covoare cusute de ea pe pereti. si paturi inalte. in ficare an facea colaci gustosi. mergeam cu placere la ea la colindat. ne mai dadea nuci si mere. " spunea tata in timp ce-mi culegea liliac din locul unde odata era cuptorul...
am coborat dealul... am trecut vechiul podet. ... odata parea mult mai mare...



si-am ajuns...
bunicii ne asteptau bucurosi...


sunt o fericita ca-i mai am!


ela

Read more...

am sperante...

bani. multi. investiti in romania. se poate?
ahaa... la turda. in salina...
acu' patru ani am vizitat-o. era frumoasa, salbatica, periculoase, sinistra, pustie, veche si dureroasa. auzeam parca ecoul nechezatului calului care orbea, ori oftatul ocnasului care-si gasea acolo sfarsitul...
azi, e plina de rasul copiilor care joaca golf, popice, fotbal, sau care se plimba cu barcutza pe lac... 2 ascensoare, carusel, balustrade refacute, scari restructurate, plase de protectie si... multa lumina...
e altceva. e mai bine. mai vesel si mai luminos... am avut vaga impresie ca gasesc luminita de la capatul tunelului... doar ca nu era la iesire... era la minus 1000 si ceva de metri...

ela
p.s. pt. molie...

Read more...