din nou "la scoala"

o vanzatoare la mall, la standul cu ziare:  - s-a spart conducta cu copii.

- macar faci vanzare.
- vin sa schimbe bani, sa se joace la aparate. nu cumpara nimic.

la magazin. o copila fardata cu negru in jurul ochilor:
- aveti tigari ?
- da. de care doriti ?
- P.M.
din spate se aude o voce suava. o tanara durdulie, cu un tricou impaietat, mult prea decoltat si stramt:
- ia L.S. ca-s mai bune...

pe strada, la cafenele, pe bancile ascunse din parcuri... da, s-a cam spart conducta cu copii... haine noi, pantofi inalti ... si frizuri prea linse ori prea sculate.

bine-ati revenit la scoala dragi tineri! pardon, am vrut sa spun... la mall, pe strada, la cafenele ori in parcuri...

ela

Read more...

betie

amintirile. uneori sunt atat de vii incat vorbesc singura pe strada. alteori, incerc in propria imaginatie sa modific o poveste deja traita. sa-i dau o alta continuare...

deseori imi schimb frecventa batailor inimii... doar printr-o simpla amintire...

am realizat ca sunt secvente din viata mea pe care le pot viziona mental... sunt atat de incredibile si impresionante incat aproape as jura ca fac parte dintr-un film mut, si nu din viata mea...

de ce inchid ochii la secventele socante din filmele de groaza? probabil ca toti oamenii normali au posibilitatea de a se autoproteja... asa e si cu aminitrile dureroase. le vad mintal insa uit ceea ce e mai socant. asa cred ca e normal... daca e altfel, probabil ca as avea nevoie de ajutor de specialitate...

amintirile fumoase imi vin rar in minte... uneori zambesc vazand o poza veche, citind o scrisoare ingalbenita, trecand pe langa-un loc mai special, fredonand un refren demult uitat...

eu si cu mine ne gandim de multe ori la viata portocalei. avem amintiri preferate pe care le vizitam deseori...

insa, cand eu si cu mine dam peste o persoana draga portocalei, alaturi de care s-au cladit amintiri, robinetul trecutului incepe sa cuga... si curge asa, pana cand pluteste portocala in butoiul plin cu melancolie de robinet...

trista este insa mahmureala betiei involuntare, care duhneste a clipe sublime din trecut. si-atunci, durerea de cap e imensa... ori ca ochii din poza n-au mai stralucit demult asa, ori poteca-i asfaltata, iar viata-i uneori banala ori prea complicata, dupa caz...

ela

Read more...

pitzi vs emo

cizme rosii... mers de felina in calduri... bulane sanatoase si o fusta plisata pana la jumatatea gambelor. par revopsit si intins cu placa... geaca cu blanita, poseta animal-print tinuta pe antebrat ca-n schita de mai jos. ma apropii... parfum puternic. prea puternic.

depasesc. soc: copila avea vre-o 16-17 ani... era excesiv fardata cu mov. buze roz... esarfa rosie ca cizmele...
nu mergea la club. era inainte de 8... mergea la liceu... tinea in mana telefonul multifunctional, iar in casti rasuna "sunt mare mare gagicar/ si la femei n-am adversar/ si nu ma satur de amor/ si toate femeile ma vor"... apoi a schimbat. lady gaga...trec de usa liceului si dau de alt exemplar. asta asculta la casti cred nirvana. par negru de negru, tot intins cu placa (cre' ca asta-i un produs bine vandut). demachiatu' sa pare ca este o notiune necunoscuta pt. tanara ... ochii-i erau pierduti in spatiu... manusi mov cu degete taiate(iata o culoare foarte purtata) , unghii negre si tenesi in dungi...daca-ar fi sa aleg si n-as avea decat optiunile astea 2, as dori o fata-emo. in cazul baietilor, prefer totusi unu' macho. slabanogii fardati in jurul ochilor... ma infricoseaza...

tipul asta de copii, or fi avand in comun .. varsta, liceul, fumatul si calcatul ierbii, aroganta, si sindromul "nimeni nu-i ca mine" ( numa' inca 3/4 din adolescenti...)

ela

Read more...

ale tineretii valuri...

in fiecare zi ma intalnesc cu ei... tineri, amuzanti, sfiosi, neastamparati...

am decis. nu mai vreau sa stiu detalii despre ei, nu-i mai intreb lucruri personale... ma simt o Cruella De Ville, care le cere informatii despre sorocul "pet"-ului... unii dintre ei ma impig in casa lor cu forta... si in 3 minute ma trezesc la masa, cu bunicul care are parkinson, cu fratele mai mic inca sugar, si in farfuria mea domneste o felie de paine cu zacusca, inca calda...

lucrez cu oameni. cu tineri, copii sau adulti... ii vad saptamanal. poate mai des decat imi vad familia...

si totusi, fara sa vreau, vad detalii...

in grupele in care sunt doar baieti tihneste pacea... fiecare isi vede de treaba lui, unii vor sa para mai deosebiti, altii, care chiar sunt, pastreaza stingheri, linistea, in coltul lor...

daca sunt si fete, se simte o competitie stresanta... e galagie, fosnet de materiale stralucitoare, zambete pline de ruj, ochi migdalati care clipesc des...

uneori, deosebitii intalnesc ochii migdalati. dupa un timp le sterg rosul buzelor, lasand o urma roz, intinsa... iar negrul tusului sa prelinge spre coltul buzelor...

alteori, stingherii privesc prin ferestrele salii de seminar cum trec norii... si le apare-n gand icoana unui zambet suav cu ochi migdalati... unii reusesc sa stapaneasca situatia, altii se lasa prada ingerului... mor incet si apoi vor invia transformati, blestamand ca cineva le-a aruncat femeia-n cale... doar ca sa le faca rau...

azi... deosebitul a jignit ochii migdalati. stingherul le-a venit in ajutor, dar a cazut prada...

ela

Read more...