avem nevoie doar de dragoste...
>> 15 martie 2009
le vedeti zambetul?
e un zambet sincer ... care ascunde un suflet plin de durere...
sunt o parte din cei 68 de copii de la PREVENTORIUL T.B.C. GORNESTI...
...atat de insetati de afectiune, atat de tristi si afectati de viata, au reusit sa faca ceea ce nici un om pana acum nu a reusit: sa ma implineasca...
atat de nevinovati... cu povesti pe atat de impresionante... si unii deloc constienti de asta...
la "opt ani si opt luni", cu ochii mari cat toata fata, limpezi si albastri precum o mare linistita si cu un zambet de milioane... fetita mi-a daruit un desen in care am regasit urmatorul text: "va rog sa nu ma parasiti" ...
azi am primit adevarate lectii de viata, in cel mai natural mod cu putinta...
azi am simtit ca viata ma incearca peste masura... si cred ca destinul m-a tradat...
cu toate astea, am privit in ochii nevinovati ai unui copil avid de afectiune...
am incearcat sa patrund in universul lor ... mi-am hranit spiritul cu zambetul lor, si m-am intristat cu gandul la inoncenta lor prea stirbita de raul lumii in care traim...
e un zambet sincer ... care ascunde un suflet plin de durere...
sunt o parte din cei 68 de copii de la PREVENTORIUL T.B.C. GORNESTI...
...atat de insetati de afectiune, atat de tristi si afectati de viata, au reusit sa faca ceea ce nici un om pana acum nu a reusit: sa ma implineasca...
atat de nevinovati... cu povesti pe atat de impresionante... si unii deloc constienti de asta...
la "opt ani si opt luni", cu ochii mari cat toata fata, limpezi si albastri precum o mare linistita si cu un zambet de milioane... fetita mi-a daruit un desen in care am regasit urmatorul text: "va rog sa nu ma parasiti" ...
azi am primit adevarate lectii de viata, in cel mai natural mod cu putinta...
azi am simtit ca viata ma incearca peste masura... si cred ca destinul m-a tradat...
cu toate astea, am privit in ochii nevinovati ai unui copil avid de afectiune...
am incearcat sa patrund in universul lor ... mi-am hranit spiritul cu zambetul lor, si m-am intristat cu gandul la inoncenta lor prea stirbita de raul lumii in care traim...
....brate intinse spre tine, promisiuni furate, zambete amare, sincere ...
te poti uita in ochii copilului tau de acasa ... te poti elibera mai usor de acele stari si sentimente negative care te hartuiesc uneori...
DAR! priveste in ochii unui copil fara parinti... asculta spusele unei infirmiere blajine care-si ascundea lacrimile din ochi: "fiecare are povestea lui... fiecare are tristetea lui... dar aici le e cel mai bine..." ... si nu poti decat sa te rogi sa nu ajunga violati... batuti... la inchisoare ori ospiciu...
te poti uita in ochii copilului tau de acasa ... te poti elibera mai usor de acele stari si sentimente negative care te hartuiesc uneori...
DAR! priveste in ochii unui copil fara parinti... asculta spusele unei infirmiere blajine care-si ascundea lacrimile din ochi: "fiecare are povestea lui... fiecare are tristetea lui... dar aici le e cel mai bine..." ... si nu poti decat sa te rogi sa nu ajunga violati... batuti... la inchisoare ori ospiciu...
azi insa, ma voi ruga (si jur ca n-am facut-o de ani buni) pentru Angela ... sa nu mai viseze demoni cand doarme ...
7 pareri:
e o lume intreaga dincolo de cararile incalcite ale mintii.
bravo, draga mea.
Buna !
Am fost profesoara intr-o scoala'speciala'- asa se numea candva( acum ,din cate stiu nu mai exista), un an.
Prima parte a fost foarte grea. Eram diriginta la clasa a VII-a; asta insemna ca am in clasa copii, de la 15 ani , pana la 18. Cei mai multi erau agresivi.Voiam sa renunt, pentru ca nu intelegeam prea multe, avand acasa copiii mei normali.
Am inceput sa citesc tot ce se gasea despre copiii cu nevoi speciale. Apoi ,le-am studiat cu mare atentie " dosarele". Cei mai multi( cred ca aveam in clasa vreo 16) proveneau din familii dezordonate. Sau fusesera abandonati. O fetita, cea mai mica , era victima unei invatatoare stupide, ingrozitoare, care o lasase repetenta, motivand ca este retardata. Copilul era normal- am dus-o la o scoala normala.
Anul acela a fost ca o piatra de incercare pentru mine. Cred ca atunci am invatat sa iubesc copiii, neconditionat.
Cea mai agresiva era o fata , Dana. Cred ca daca ar fi avut, de multe ori , ceva la indemana , ar fi lovit, indiferent de urmari, pe oricine, doar ca sa se razbune.Pe cine? Pe viata ei...
Noptile , ma gandeam ce pot face pentru ea. Stii ce-am facut? I-am organizat ziua de nastere- 5 martie. A vazut pentru prima oara tort, pe care l-am pregatit acasa si l-am dus pe tren, cu mare atentie, pentru ca faceam naveta.
Lumanarile, tortul, muzica si fetele copiilor au trezit-o dintr-un vis urat.
Cred ca a fost reusita carierei mele de profesoara.
S-a casatorit, m-a vizitat de multe ori. De cativa ani nu mai stiu de ea. Chiar m-am gandit de mai multe ori...
Copiii , indiferent cum sunt, au nevoie de iubire !
frumoasa initiativa si te felicit. felicit intreaga echipa care a participat, oameni cu suflet mare si inima deschisa spre niste suflete abandonate. m-as bucura sa aud tot mai des de astfel de actiuni si de simple vizite si mai multa implicare si din partea altora. se bucura si de simpla prezenta a unei persoane care se indreapta cu ganduri bune catre ei. singura rasplata pentru voi voastra este zambetul si fericirea pe care o tradeaza ochisorii lor goi de...orice.
iar aprecierea domnului Andreica este perfect realista!
mersi vasi...
pentru incertitudini...
draga mea, inteleg ca stii mult mai bine ca mine ce inseamna suferinta si zambetul unui copil dintr-un orfelinat...
multumesc dun suflet pentru poveste...
bia... e greu...
e greu, ela, dar vorba cantecului "daca nu noi, atunci cine?"...
Trimiteți un comentariu