in joaca de-a asistenta medicala

toata copilaria mi-am dorit sa primesc in dar o trusa medicala. visam la acele plastice anemice, la un stetoscop roz, la pipete si linguri de cautat parintii-n gat...
din fericire, catedra a inceput sa ma tenteze din ce in ce mai tare...
probabil ca cititorii blogului isi reamintesc ca bunica mea este bolnava... da, dupa atacuri cerebrale succesive si semi-pareze... buni a mea traieste, e acasa, dar nu e bine...
saptamana trecuta am ramas alaturi de ea... am supravietuit greu... fiecare lacrima a bunicii mele imi sfasia inima... fiecare lingura plina cu mancare refuzata ma mahnea profund...
am trecut cu greu peste asta...
acum... a venit alta belea... din plictiseala sau nebagare in seama, zburatorul meu drag si scump se crede balastiera si produce mai nou sort 2... nu credeam ca eliminarea unei pietricele minuscule poate fi atat de dureroasa... fat frumos bea acuma multa bere, ceai... mai mananca pepeni cu kilogramale... si din cand in cand, se baga-n cada cu apa fierbinte si se pune pe... nascut ...

ma bucur nespus ca s-a pus repede praful pe dorinta mea neimplinita din copilarie... cea cu trusa medicala...
nu cred ca as fi avut taria necesara sa profesez in spital...

sanatate multa tuturor!

Ela

Read more...

nicicum

oameni dragi... am incercat din rasputeri sa scriu o postare amuzanta. da' a naibii sa fiu daca pot... pe fundalul evenimentelor si al situatiei actuale, nici haz de necaz nu-mi vine sa mai fac...

inainte de ora 8 ma indreptam spre 3 licee din Tarnaveni. clasa 12, respectiv a 13. promovare educationala. mai bine spus, un fel de prostitutie universitara. stupefiata si ingrozita priveam cum se inmanau sepcute si tricouri potentialilor viitori studenti... zic: "nu se poate-asa fratilor!" "cum nu? ca vine cantemiru' si cluju' sau sibiu' cu pachete si mai si..."

in sala profesionala, pe la colturi, se mai auzea... 25%... imi venea sa arunc televizoru' pe geam... da' chiar 25%... boc... guvernu' asta... minister de rahat... revolutie... 25%... toate insotite de oftatul corespunzator...

copii erau voiosi. fara vina...

unul dintre directori era atat de frustrat incat nu era dispus nici sa ne vada... ca doar noi avem salarii de peste 40 de milioane... (mda... poate toate cele 3 bucati de asistenti universitari si soferul, la un loc...)

mi-a ramas insa in minte o profesoara tanara de limba romana. imi zambea trist... dar zambea...

ela

p.s. bunica mea a reusit sa faca cativa pasi... e suparata ca-i scade pensia, dar a trait si zile mai grele... a prins razboiul...

p.s. 2. am crezut ca fentez criza si fac un bebe pana trece... am crezut gresit...

Read more...

tristete.

ieri ma ducea de mana la gradinita...
azi... sta pe patul de spital inconstienta.
stiu ca e batrana si bolnava... dar e bunica mea!

Read more...

poezie

Bunica stă pe prag şi toarce,
Dar, pe când sfârâie fuiorul,
Cu visul ei care-şi ia zborul
Şi tinereţea i se-ntoarce.

Se vede-n horă legănată
De-al lăutarilor suspin,
Cu sânul tare, cald şi plin,
Sub cămăşuţa ei de fată.

Şi cum se-ncinge o bătută,
O prinde Dinu de mijloc
Şi joacă lângă ea cu foc,
Apoi din fugă o sărută.

Târziu, când hora s-a sfârşit
Şi cerul s-a făcut ca plumbul,
S-au dus alături şi-n porumbul
Din vale tainic s-au oprit.

Dar nunta? Nicidecum paharul,
Ci ochii lui au îmbătat-o…
O, parcă-l vede pe primarul
Şi popa care-a cununat-o!

Şi cum se toarce-ntruna firul
Şi-n jurul fusului se prinde
Nu ştiu ce spaimă o cuprinde
De-şi pierd şi visurile şirul.

Într-un amurg pe când apusul
Pălea sub norii-nsângeraţi,
Doi prunci îşi vede îngropaţi,
Şi-o lacrimă îi arde fusul.

Şi când, trezindu-se din vise,
Văzu că-i noapte şi târziu,
La luna care răsărise
Lătra un câine a pustiu.

(BUNICA, de Cincinat Pavelescu)

Read more...