ea...
>> 24 noiembrie 2011
creste mereu si face lucruri noi intr-un ritm atat de rapid incat parca nici timpul nu trece dar ea... se rostogoleste, se loveste, plange...
apoi rade, isi intinde mainile curioase umede si grasute spre fata mea de parc-ar vrea sa ma ia si sa ma ingita toata.
poate ma vede ca pe-o mare tzitzi dar cand ma vede sau cand ma aude pedaleaza, isi misca manutele si se agita cu ochii mari si limba scoasa...
o iubesc in fiecare zi tot mai mult si nu-mi pot imagina o zi fara ea...
si cand adoarme la piptu-mi ... Ah! ... parca toata viata aceasta se reduce la acele minute... sunt putine momentele in care o imbratisare iti arata motivul pentru care merita sa traiesti...
acum le simt din plin. stiu ca vor trece toate aceste momente de afectiune fizica dar acum sunt aici si vreau sa profit din plin de ele...
nu conteaza burse, proiecte, carti, ore.. nimic... le las pe toate intr-o clipita pentru glasul ei... si totusi, am reusit pana acum sa fac fata... cu chiu, cu vai si aoleu, dar sunt pe pozitie si merg mai departe...
am un ingeras care doarme toata noaptea... cu obrajori bucalati si ochi vioi ca doua margele negre si curioase...
