pentru retrospectiva anului va invit sa recititi blogul meu, cu observatia ca am omis sa scriu chestiunile extreme...
pentru mine e inca surprinzator drumul pe care l-am parcurs anul acesta... a fost cel mai greu an...
in cateva ore, orologiul va bate 12, petardele si artificiile le voi putea suporta din balconul apartamentului meu de la 9... nu voi comanda pizza, doar mancare chinezeasca...
pentru 2010... imi doresc sanatate, sa reusesc sa sustin teza de doctorat, sa-mi traiasca familia, prietenii, sa fie sanatosi si sa ma pot bucura inca multi ani de toti... si sa ma viziteze cat mai des zburatorul...
copii nazdravani care-l asteapta cu emotie pe Mos Craciun sau ingerasii, fete obosite, zambete false., port popular si colinde, chicioase sau traditionale, zapada, noroi, frig sau soare de primavara, funde colorate, cadouri impachetate cu migala, aceleasi beculete colorate cumparate din piata de rusi, tortul festiv al mamei mele, haine noi, prajituri pana la refuz, vin fiert, salata de boeuf, sarmale, coca-cola, speranta, tristete, lacrimi, amintiri, bucurie, mancare arsa, miros de brad, globuri, cornite de ren, patinoare artificiale, artificii, "singur acasa" 1,2, si 3, desene animate, craciunite imbracate in rosu cu decolteul generos, lumanari, musafiri, vizite, sms-uri, urari, exagerarea impopotonarii centrului cu mii si mii de sclipiri, egoism, mandrie, durere, rasete, sarutari...
am trait craciunul de 28 de ori, timp in care am ajuns la concluzia ca momentul meu preferat al sarbatorilor de iarna este ... dimineata zilei de Craciun...
Doresc sa urez un Craciun Fericit tuturor prietenilor mei din lumea aceasta virtuala unde ne gasim cu totii alinare, unde ne aruncam frustrarile si neimplinirile, sau reusim sa impartasim bucuriile cu prieteni dragi... dedicatia de mai sus este cadoul meu de Craciun: pentru Gina, mama, prietena, colega, si sora mea, pentru Trexel, iubitul meu virtual, pentru Nea Costache, bunicul pe care nu l-am avut niciodata, pentru Lavinica, si pentru sufletul ei mare, pentru Vasi, care ma rasfata cu cele mai minunate pilde si rafinate melodii, pentru Adi si Zsiga care l-au transfomat incredibil pe Mos Craciun, pentru Onix si savuroasele lui postari, pentru cireasa de Bucuresti care ma amuza zilnic cu viata ei palpitanta... dedicatia de mai sus este cadoul meu pentru cele cu care ma pot intalni la o cafea, la o poveste, dar despre viata lor, tot de aici mai aflu picanterii: Bia si Andrea! pentru Adriana, Nicoleta, Laura, Ani-Tanita, Ioana, Strunful, familia mea, anonimii si toti cei care ma viziteaza virtual... pentru Cosmin, pe care nu stiu in ce categorie sa-l pun... deci e o categorie speciala.... si pentru Zburatorul meu... pentru ca mi-a cumparat un brad in ghiveci... sa-l plantam apoi impreuna...
Va doresc sa aveti parte de cele mai linistite sarbatori, sa fiti inconjurati de cei dragi, sa va iasa cozonacii si sarmalele, si sa va dea Dumnezeu sanatate!
gutuile, sunt azi inlocuite de fructe ... exotice, iar bordeiele saracacioase ale satelor noastre ce colcaie sub plapumioara asta alba, in cutii suprapuse sub forma de blocuri... nici zapada care cade si cade nestingherita de alegeri, guverne, crize si gripe, nu reuseste sa acopere griul orasului...
becul din dormitor s-a ars. voi cumpara unul ecologic... pana atunci lumina galbena a orasului, reflectata de nea, imi va lumina somnul linistit din noptile in care albul se asterne si creste... si creste... devine neclintit...
vecinii murdaresc zapada cu praful din covoare... copiii se straduiesc sa isi faca derdelus intre copacii din spatele blocului... gospodinele se ingrijesc de bucatele ce le vor pune in curand pe masa imbelsugata... unii schimba cauciucuri de iarna... altii pe la medic, cu pneumonie... la ora 5 merg la o mica petrecere intre colegi... maine la o inmormantare... la tara...
de acolo imi voi aduce gutui... sa-mi lumineze odaia-n noapte...
"Te-am auzit cum hăuleai departe, Înfiorând pădurea-nzăpezită, Bătrâne lup, cu gura istovită, Etern pribeag al câmpurilor moarte, Te-am auzit cum hăuleai departe.
Te-am auzit, şi-n ceasurile grele Ce mă gonesc cu vifore turbate, Am priceput chemarea ta de frate, Şi-am priceput că-n noaptea fără stele Tu eşti tovarăş visurilor mele...
Tu, numai tu, neîmblânzită fiară, Ce-ţi strigi pustiei patima flămândă, Şi-n prigonirea câinilor la pândă, Îţi plimbi prin codri ura solitară - Tu înţelegi un suflet fără ţară..." (OCTAVIAN GOGA)
...tata e vanator... am plans, copil fiind, atunci cand in desenele animate vanatorul a impuscat-o pe mama lui bamby. tata radea si ma tinea in bratele lui vanjoase. cu lacrimi calde pe obrajii bucalati, si-n sughituri il rugam sa nu-l lase pe bietul ied orfan. "asta e o lege a vietii..." imi spunea el rabdator. apoi m-am obisnuit... carnea de vanat era unul din felurile principale la masa(poate de aici si temperamentul meu salbatic), animale impaiate zambeau deasupra usilor principale din casa, coarnele de cerb supravegheau familia vanatorului... dar evenimentul din copilarie s-a repetat. atunci cand tata a impuscat un lup... un laitmotiv crud dar foarte sensibil in viata mea...
n-am plans asa ca in copilarie... dar in sufletul meu am suferit enorm... parca-mi murise cel mai bun prieten, iar blana lui trona intinsa-n beci... in zilele acelea am reprodus imaginea lui singuratica intr-o pictura... cu fiecare tusa, lupul meu se transforma, ba-n varcolac, ba-n caine-nfometat...
...azi, i-am gasit si testamentul...
"Nu vreau să fiu în haită şi flămând, Prefer să-l văd pe cel ce mă împuşcă, Să ştiu că timpul trece ca un gând... Şi el flămând... Din viaţă simt că muşcă.
Zăpada iernii-i uneori prea mare, Şi drumul, singur, nu mai pot să-l fac, Însă mi-e greu şi nu mai am răbdare, Şi-aştept ca timpul să-mi găsească leac.
Prin faţa mea trec haite-nflămânzite Spre un himeric ţel neînţeles, Mânate de-ale simţului ursite Şi de-al instinctului real regres.
Zăpezile sunt mari şi cad întruna, Mutând hotare înspre necuprins, Iar dacă uneori răsare luna, Presimt că-i vremea să m-arăt învins.
În haită pot să fiu un anonim, Dar viaţa n-o pot duce clandestin. Chiar dacă am un drum de-nsingurat, Nu vreau s-ajung în haită lup turbat."
(autor, DANIEL DUMITRU DARIE)
vei ramane mereu, in sufletul meu ... jigodie transformata-n lup insangerat! sursa foto: www.clap.name/images/blog/wolf.jpg
cantecu' e popular. nai. versurile ale lui cosbuc... dar imaginile!!!!!! sunt desenele din cartea copilariei mele... cat am mai visat eu privind la desenele din cartea mult prea uzata dar atat de draga! nu cred ca-l pronuntam bine pe r, cand bunica imi citea in serile de iarna poezia asta. in clasa a 7-a am donat-o. nu mai stiu daca pentru un orfelinat sau pentru copiii din basarabia. stiu ca am dat-o cu inima stansa, insa cu speranta ca poate va inspira o alta copilarie. chiar daca sunt destul de posesiva, cred ca orice carte trebuie sa circule, degeaba o tinem prizoniera in biblioteca... in seara aceasta am sorbit cu privirea toate desenele. am ramas muta ca in fata unei flori. nu stiu cine a avut inspiratia sa scaneze vechea carte... insa-i multumesc din suflet. e atat de bine sa fiu iar copil!
a intrat in viata mea in zilele de vara, cand ma trezeam in patul din casa bunicilor mei de la tara si contemplam modelul desenat cu o precizie stangace pe pereti... a fost alaturi de mine in momentele cele mai dificile din viata. doar ea ma putea ajuta sa-mi ridic scutul, sabia, si sa merg mai departe. doar in fata ei am fost sincera. doar ea stie ce si cum sa-mi reproseze. a fost alaturi de mine cand mi-a venit prima data ciclul, cand am suferit dupa prima iubire, cand am luat primul 3 la mate... si da, sunt momente cand o vreau numai pe ea. daca e plecata in vacanta, sunt nelinistita si irascibila... cateodata se incapataneaza sa nu ma lase in pace. vorbesc la telefon in ciuda ei, pe mess... dar rade, rontaie cipsuri sau seminte si se intinde cat e canapeaua de mare. incerc sa o ignor, ne certam, imi jura ca nu ma lasa niciodata, imi strica zile intregi, imi promite ca ne vedem cat mai rar cu putinta si nu se tine de cuvant, imi mananca ce-i mai bun din frigider, ascunde spuma de baie, ma ajuta la curatenie tocmai atunci cand imi doresc sa pierd cat mai mult timp cu treaba asta, smechereste sa fie publicitate cat mai des la tv, deregleaza subtitrarile de la filmele pe care nu le-am vazut, de cateva ori a stricat modemul... uneori, in vizitele ei enervante o aduce si pe doamna lene, care ma manipuleaza ingrozitor... ... stiu ca nu-i chiar asa de rea, doar ea ma cunoaste cel mai bine, imi da putere si echilibru... si adora egoismul meu!
ela
p.s. si o mai plac dintr-un motiv... ma inspira...
concluzii personale: - e posibil ca mazare se se mute-n brazilia; - cei bogati sunt urati de cei saraci; - cei foarte bogati sunt perceputi ca hoti; - carisma e importanta; - am avut doi presedinti odata (saracii spp-isti); - unii dau bani pe distonocalm; - tipu ala de anunta rezultatele (ala de la bec) e barbat tare fain... - ungurii n-au mai tinut ieri cont de predica de la biserica; - tanti de la "ordinea zilei" e indignata rau; - puii rosii sau portocalii ? - "de ce-ai votat de 2 ori?" "ca sa ajung la puscarie, sa stau si io acolo peste iarna, ca-i mai cald..." - daca amesteci galben cu rosu da portocaliu; - nu-i nici traian si nici mircea-n pomul cu fructe malaiete, degeaba stau natafletii cu gura cascata...
am fost la tara. mi-am taiat greata cu ciocolata. de ce greata? "am taiat porcul." mamaliga cu sir, specialitatea bunicii mele a fost deliciul culinar al zilei de ieri... o zi la tara, intr-o lume mai linistita, mai calda, si totusi... atat de usor de manipulat... apropo de alegerile de azi... m-a cautat si mos nicolae. mi-a adus o nuielusa. pesemne am fost mai nazdravana anul asta... dar si un scumpic omulet din ciocolata, si inc-o chestie mai personala... deocamdata. la ai mei n-am cautat inca in ghetute, poate si pe-acolo o fi lasat ceva mosul... dar sincera sa fiu, nu prea astept cadoul din seara asta.................. nu putem afla rezultatele exitpolului doar maine?
priveam azi la TV. era divertis... si intr-o singura clipa mi-au revenit in minte amintiri alb-negru... eram in anul I de facultate. la casa de cultura, dansam intr-un ansamblu folcloric studentesc. in noiembrie se organiza una din editiile festivalului de satira si umor studentesc, la noi, la tg mures. imi amintesc ca am fost desemnata sa am grija de grupul din alba. tineri multi, nebuni, simpatici, steag haios, imn misto... printre participanti, o trupa de la petrosani. erau doi frati si inca doi prieteni. atunci l-am cunoscut pe cosmin natanticu... cel mai iubit dintre participanti... cel mai haios, spontan si interesant personaj. visul trupei neata era sa poata lua locul I. s-a intamplat... recunosc... a fost o aventura, o nebunie... n-am plans, n-am ramas marcata si superindragostita dupa plecarea lor, cu toate ca cosmin era profesionist in a sti cum sa suceasca capul fetelor... imi amintesc ca i-am scris. nu mai stiu ce... cosmin e nascut pe 15 iunie, ca si mine... un om cu o viata grea, cu talent innascut... stiam ca are sanse sa se salveze din conditia sa de copil al unei familii in care tatal era miner...
azi l-am vazut printre agentii de comedie de la divertis... pe parcursul timpului a trecut pe la bravo-bravisimo, apoi la taxi-driver... asa am reusit sa iau legatura cu el... o perioada comunicam des pe messenger... odata cu cariera lui infloritoare, il vad din ce in ce mai rar on-line. e normal. un sezon la surprize-surprize, apoi... un personaj haios al unei reclame la cosmote. il felicit din suflet ca a reusit! in special ma bucur ca e student la actorie... e poate singurul om pe care-l stiu, care a reusit sa ajunga acolo unde a visat sa fie...
nu cred ca noi, astia din 15 iunie suntem asa norocosi, cred doar ca orice om trebuie sa stie ce sa-si doreasca si sa lupte pentru visele lui! stimate tinere actor, iti doresc tot binele din lume, si te rog sa ne inveselesti mereu si mereu...
am trait zile superbe! am reusit sa-mi vad familia si prietenii pe cere i-am neglijat in ultimul timp. laura s-a tuns si s-a facut bruneta. e mai matura si responsabila asa. alex a invatat poezia pentru sarbarea de craciun: "mos craciun e buclucas/ mi-a adus un iepuras. / .../ doua gheme de blanita/ cu urechi si cu codita." iulia e din ce in ce mai minunata. gesticuleaza, vorbeste pe limba ei... "ia-ti hainele tale maro si hai repede in mall" a fost replica cu care-am fost trezita intruna din aceste zile... ioana a ramas la fel... stie unde pot gasi cele mai ieftine si de marca cadouri din oras. am avut musafiri... am mancat pufuleti si am baut bere... am iesit si la restaurantul chinezesc, cu al meu frate... una din zile a fost dedicata curateniei si lucrului in casa... apoi am plutit pe-un norisor... am fost la spa! cu 35 ron am stat o zi intreaga la rasfatat. piscina limpede cu lumina difuza, jacuzzi, baie turceasca, sauna uscata, sauna cu arome, masaj la talpi, zona de relaxare, sezlonguri, si toate intr-o atmosfera de "laguna albastra", cu pereti neregulati care imita pietre, calcar, grote, si vegetatie luxurianta... de 1 decembrie n-am reusit sa-i vad pe soldati... ar fi trebuit sa calc peste zeci de carucioare si sa inlatur toti mosnegi si babutele care se mai pot deplasa cu sau fara carja... in schimb, m-am plimbat ascultand fanfara militara... din vitrina unei librari imi zambea Heidi si Fram ursul polar, simtul olfactiv imi era tulburat de cartofii prajiti de la Mac, si pretutindeni multi mosuleti imbracati in rosu imi zambeau din diverse vitrine... unii cantau la saxofon, altii aveau sacul plin de jucarii, am vazut chiar si un mos afro, altul isi tinea greu echilibrul pe niste schiuri, altul era pe sanie... si-am realizat... odata cu trecerea timpului, n-am mai dat atentie detaliilor... si macar acestea fac viata frumoasa! multumesc iubitului meu care a fost alaturi de mine si care ma re-invata sa ma bucur de lucrurile marunte... ela
