nervi de toamna

imi vine sa zbier la luna, sa ma auda lupii si sa fuga! sa desfrunzesc copacii dintr-o suflare... sa bata clopotele toate si sa vad ecoul lor gri cum zguduie orasul...

te urasc si te iubesc, si-as vrea sa-ti fie atat de dor incat sa-ti sangereze inima . si-atunci sa-ntorc spatele, asa cum fac de fiecare data... si sa revin cand ai inviat, sa te iau ca pe-o papusa veche si prafuita, sa te scutur si sa ma joc din nou cu tine. pana ma plictisesc. sa te arunc din nou, si sa revin... cand am chef... sau dor... de... regasire...

si daca nu in viata asta... cu siguranta in celelalte nu vei scapa!

ela

Read more...

c-asa-mi vine...

femeile si barbatii... sunt adevarati doar atunci cand se cearta. atunci nu joaca teatru, atunci sunt pur si simplu sinceri!

deci.. suntem niste incompatibili, impreuna doar pt perpetuare. o.k.  doar ca eu vreau un mascul langa mine ca sa-mi si tina noaptea de cald... (barbatii sunt teracote in toata regula!) si-mi mai place sa ma joc cu ei de-a cateii... situatia degenereaza uneori intr-o joaca de-a cateaua in calduri sau dulaul feroce, de-a stapana suparata pe potaie, samd..

era o vreme cand ma feream sa ma cert. mai bine cedam. credeam eu ca-s cu mai multe becuri desupra capului...

acum nu. de cele mai multe ori sunt ironica. dar sunt situatii in care am chef sa ma cert. din pacate incep de la gunoi si ajung la soacra, la bani si la tot ce ma doare si ma frusteaza...

doar ca problema mea e cu decibelii... ca nu ma pot certa in soapta. nu pot frate si basta...

o usa trantita spre deliciul vecinilor... si-apoi liniste...

mda... si sa nu veniti voi sa-mi spuneti  " lasa draga ca vine impacarea mult asteptata, si deastea, ca nu-i valabil la mine... impacarile bruste nu ma caracetrizeaza. si sexul ala care trebe sa pecetluiasca o cearta iarasi nu-mi convine, doar ca altfel nu prea ai cum sa consideri ca lucrurile au intrat pe fagasul normal.

cel mai rau e cand tu ai chef de cearta si celalalt doarme! iti vine sa-l trezesti si sa-i faci de petrecanie... te apropii de patul lui, ii vezi somnul dulce in timp ce la tine-n creier fulgera... si-atunci mai bine mergi la laptop si scrii o postare...

ela

Read more...

felina portocalie

regina tzilu m-a muscat... noi, felinele nu ne prea suportam... afurisita matza...
m-a muscat, dar n-am simtit...
ca si eu am fost la randul meu felina... si ceream afectiune, si rasfat. insa, cum ma plictiseam, cum o zbugheam....
am fost o felina portocalie... imbatranesc... si am toane, si mofturi si ifose...
stiu... ca pui imi lipsesc sa ma-mplinesc ca femela pe acest pamant. nu-s inca curioasa...
mana la care tanjea felina din mine, mi-a aratat azi o rama goala... in locul odinioara portocaliu, va aparea poate o alta femela, poate si pui...
si totusi, rama aceea spune povesti nepovestite... si mana tanjeste la randu-i dupa blanitza mea portocalie... cu toate c-a fost muscata si zgariata de atatea ori...

ela

Read more...

sirena si nuferii

si-i bine si caldut in apa asa curata si limpede ca cristalul... sirena face tumbe... pestisorii o intreaba de sanatate... si-s multi si colorati si veseli... alte sirene o-'nsotesc uneori si sorb licori binefacatoare din scoici de portelan... si are sirena familie numeroasa care-o iubeste si-o alinta... si mii si mii de zile linistite, cu viitor promitator... si mai are si-un iubit, tot asa, cu coada, dintr-o specie apropiata, dar compatibila, care-o rasfata si-o poarta cu gandul spre un viitor sigur si linistit...

si cum visa ea printre algele de-un verde fosforescent (ce-i amintesc de filmu' avatar), iata ca-ntr-o zi, sirena portocalie simti ca-i vine-un dor si o durere-adanca... sa vaza ea nuferi...

dar stie ea ca "numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi"... trist si provocator... sa lase ea oceanul ei curat si sa-si manjeasca coada de-un portocaliu stralucitor printre noroaie... pentr-o apa involburata, maloasa si plina de pericole ?

stie cum e. a mai fost pe-acolo. a admirat nuferii iar corpu-i fremata de-adrenalina...

si-ar vrea sa nu mai fie sirena, ci sa fie o vietate mica si zburatoare, sa poata iubi toti nuferii care-o atrag, si sa nu se frece de mal ca sa-si iubeasca florile...

ela

p.s. ... doar ca se va plictisi repede... si tot la palatul de cristal din fundul marii va dori sa revina, ca-i va fi dor de sirena verde si galbena, de pestisorii colorati si de viata linistita din adancuri...

Read more...

7 nopti...

mai sunt pana la sustinerea in catedra a tezei mele. tot la fantasticul cluj.
mai fratilor, am neste emotii de-mi vine sa urinez din 10 in 10 min. n-am cistita da' apuc sa fac curand daca nu ma calmez cumva...
prezentarea e in lucru. am copt 217 slydeuri. futui. in 20 de min nici n-apuc sa dau click macar...
si tre' poze si tre' cacaturi si minuni, si cat mai putin text si cat mai multa vrajeala... asta nu-i mare bai.. da' vreau sa ramana babalacii uimiti de uimire! sa zica ca prezentare deasta o mai vazut pupilele lor la filmu' lui al gore.
nust daca-i bine ce vreau. poate ar trebui sa prezint teza intr-o varinta umila si simplista de mucoasa de 28 de ani care doreste sa devina doctor, ca-i timida da' sirguincioasa si muncitoare nevoie mare.
da-s io felu' ala de l-am descris mai sus? neeee...
si-atunci? mare lucru de nu bag vre-o poza erotico-senzualo-perversa. da' nu-i nici asta stilu' meu...
no. nu merge nici asa.
trebe' sa-mi gasesc stilul. prezentarea asta trebe' sa ma reprezinte. pe mine si cercetarea facuta tot de mine. greu... ca stilu' meu e ba-ntr-un fel ba-n alt fel.
cum sa ma concentrez? cum?

ela

p.s. stiu c-o scot la capat. da-mi urla ceva in mine, si iata-c-am scuipat in postare. problema de fapt era... "da' care-i problema?"... si-am dedus. nu-i nici o problema. sunt eu prea... in doua feluri!

Read more...

peretii si hartia igienica...

copil fiind am crescut la casa, aproape de un cartier relativ apropiat de centru, insa cu o reputatie negativa din pricina hotilor.

consider ca am avut o educatie corecta: sa ma feresc de necunoscuti... niciodata nu am fost expusa unor tentative de furt. ma jucam pana seara tarziu in curtea scolii, pedalam "pegasul" pe toate strazile laturalnice... niciodata n-am fost inselata la magazin de vre-o vanzatoare fardata excesiv, insa... intotdeauna inchideam de doua ori poarta...

in urma cu cativa ani am fost terorizata la gandul ca in curte au fost urme de vandalizare a vitei de vie si a pomilor fructiferi ingrijiti de tatal meu. de la gradina pana in casa e doar un pas... daca fura azi un mar, maine poate intra sa ia corba de fasole de pe aragaz... apoi s-a spart masina fratelui meu...

incercam sa-mi imaginez acei tineri... toti aveau gluga in cap, tigara intre degete, dinti cariati si ochi vicleni...

dar, de hoti nu mi-a fost frica. niciodata. aveam impresia ca-i simt de la distanta, ca nasul meu transmite semnale rapide creierului si evita de la distanta astfel de persoane.

cand spun hoti, ma refer la o categorie de oameni care supravietuiesc din asta... (si stiu ca nu e vina lor, ca anturajul, educatia sau familia sunt in mare parte raspunzatori de caracterul unei persoane cu o astfel de indeletnicire. )

dar... am ramas socata cand, din apartamentul dat in chirie unui tanar au ramas doar... peretii, tevile si hartia igienica...

a dat avans pe 3 luni... si a plecat cu mobila, masina de spalat, aragaz, calorifere...

politia... da din umeri... declaratii si paradeclaratii... dar atat. vrei dreptate? fa-ti singur, dar vezi sa nu pici intre ei, ca hotii se pot transfora chiar si-n criminali daca se simt in pericol...

stiu ca-i mare gradina lui Dumnezeu... ca multi mai sar si gardul... dar va spun cu mana pe inima... mi-e frica! ... de hoti... de masini, de mobila, de bani, de inimi si de vieti...

din lumea mea portocalie, am impresia ca am ajuns dupa blocurile gri, printre curve, hoti, tigani murdari, fete pocite de cicatrici, politisti corupti, pistoale, rugina, praf alb, seringi, scene de filme porno si pumni incasati direct in fata...

ela

Read more...

scrisoare catre un egoist...

" uite.. scrisoarea asta e pt tine. dupa ce o citesti, incearca te rog sa ma scutesti de ipocrizie, falsa modestie si prefacatorie. esti un las, asta esti!
ia citeste si dispari:

"esti atat de egoist incat nu iti e teama de propria moarte!
nu vrei sa moara cei dragi pentru ca nu iti place sa suferi...
imi e mila de tine! nu sti sa iubesti cu adevarat... nu poti cunoaste sentimentul asta pe deplin...
iubesti superficial, minti frumos si chiar crezi ce spui...
cand dai prea mult iti iei totul subit inapoi, ca si cum sentimentele ar fi niste jucarii uzate... doar ale tale... si nimeni nu are drept de uzufruct asupra lor. le dai, le imparti, iar le oferi aceleiasi persoane, le mai pui eticheta noua si o funda mare rosie... si surpriza! le oferi altcuiva... "uite ce am eu pt tine!"
"cum? nu le vrei?" e... asa ceva nu exista la tine... faci tu ca ele sa fie indispensabile... le mai fluturi de doua trei ori, si apoi le bagi inapoi in traista si dus esti... cu iubirea ta seaca cu tot!"


semnat,
un om care te iubeste... "

Read more...

lasa-ma sa ma indepartez de tine,

ca sa te pot iubi mai mult...



Ela

Read more...

azi nu-mi pasa de problemele tale!

urmatoarea postare e scrisa intr-un moment de epuizare. asa gandeste portocala acum si poate maine se rostogoleste pe alta parte si va gandi altfel.
azi toti erau nervosi, stresati si cu probleme. o mare parte fac haz de necaz si arunca pisica moarta-n curtea vecinului, altii dau cu flit, unii se plang, altii se autocompatimesc...
voi stiti ca toti suntem satui de problemele noastre? cine mai are vreme sa asculte si problemele voastre?
de ce sa-i pese colegului ca mi-am cumparat ieri un capac de WC defect? ce rost are sa ma vaicaresc ca va trebui sa merg la magazin sa ma cert cu temiri-cine care si el o fi avand problemele lui...
de ce sa-i pese femei de serviciu ca eu sunt obosita si am ore multe? si ce daca mi-am uitata cheia acasa? e ea vinovata? de ce trebuie s-o mai incurc cu ifosele mele... doar baiatul ei chiuleste de la scoala si sotul ei a avut un accident.
ce-mi pasa mie ca colegul nu are sala sa tina orele, ori ca tehnicianul cel nou ia 10 mil salar si sta mai mult ca mine la scoala? dar de studentul x care-a lucrat de noapte ori de cel care si-a rupt mana?
si totusi... ne plangem, ascultam din respect vaicarelile celorlalti, ne intrecem in suparari si probleme, ale cui sunt mai mari si mai tari... mai dam sfaturi, care oricum nu le asculta nimeni si toti fac dupa cum ii taie capul/ constiinta /inimioara/etc...

dar, asta facem maroritatea. pai si eu ma plang, ca asta-i stilu meu, si ea se plange, si el poate n-a dormit azi noapte, ori el ! voi stiti ca impozitul forfetar in determina sa-si inchida firma? da el! pai el sarmanul e in concediu medical. si ea! are un bebe mic care plange mult si tare. si mai are o soacra nebuna, la care insa i-a murit barbatu' de la prea mult alcool. a baut sarmanu' de necaz si suparare, ca nu si-a vazut copilul de 10 ani. e in america, dar n-o duce nici el prea bine, ca-i criza...
aloooooooooooo!
gata!!!!!!
m-am saturat de probleme! nu mai vreau sa aud de ele! pai voi ce credeti? ca puteti confunda o biata portocala cu cosul vostru de aruncat probleme? de ce sa ma gandesc la voi? voi va ganditi la mine cu sinceritate si fara compasiune?
nu vreau nici un "saraca, cate probleme are", nu vreau nici macar "asa-i viata, cu bine si cu rele, dar maine va fi mai bine" sau "pot sa te ajut cu ceva?". azi apreciez mai mult "draga mea portocala, ori tu fata, nu ma intereseaza problemele tale, poate doar daca iasa vre-un motiv interesant de barfa..."
si, pana la urma, azi chiar o apreciez vecina de jos...

ela

p.s. maine nu voi mai gandi la fel... dar instabilitatea asta ma caracterizeaza...

Read more...

oboseala mare

ieri am predat cheile apartamentului din unirii. imi era sufletul greu, aveam lacrimi in ochi si o ultima privire spre balconul drag mi-a sagetat inima. imi simt palmele grele, iar unghiile tradeaza saptamani intregi de truda. am colectie de detergenti, tehnici noi de curatat si frecat gresie/faianta/mobila/tamplarie.

teoretic trebuia sa fie prima noapte in casa noua. am dormit insa tot la mama.

in noul apartament e inca miros de diluant, vopsea de ulei si alte solutii toxice. pentru a-mi cauta costumul cu care sunt azi imbracata, am rasturnat un sac de haine. n-am mai reusit sa le bag inapoi. ce rost ar mai avea, oricum in dupa-amiaza asta incepe sortarea si repartizarea ...

da... e vopsit, curatat ... in 2 apartamente. un apartament cu 2 camere are 9 usi! le-am vopsit pe fiecare parte de 2 ori. un toc de usa desfasurat are suprafata mai mare decat usa. mai am geamurile de spalat, dar pentru asta e nevoie de lama, si rabdare... multa rabdare...

vineri am primit un mail de la un institut cu care sunt in parteneriat. pana azi la 12 trebuia finalizat un buget. s-au realocat sumele. mda... am citit mailul azi dimineata. am fost nevoita sa scurtez din ore sa-mi fac si datoria de manager de proiect.

m-a sunat si conducatorul tezei. se precipita lucrurile si ar cam trebui sa sustin anul acesta teza... sincer, ultima varianta listata, cea pe care erau trecute observatiile, nici nu stiu in care cutie de sub care sac o fi...

e luni. sambata si duminica am muncit fara oprire. sunt obosita si e luni... ma doare spatele, am febra musculara la brate, iar periuta de dinti imi e in poseta...

Ela

Read more...

prea mult diluant...

am vopsit calorifere, usi, tevi... vopsea alba de ulei. ma usturau palmele. pielea se lipea de pensula naclaita cu vopsea si praf. aveam picuri albi pe gat, pe nas si pe urechea dreapta. in jurul unghiilor vopseaua n-a iesit. nu conteaza. mai am 4 usi, 2 calorifere si un geam. si asta e doar prima tura. toata munca asta se reia inc-o data... cred ca diluantul imi ia mintile... in dimineata asta am dat afara 3 studenti de la ora.
m-as fi dus cu cafeaua in sala de laborator, asa cum mi-a indicat cineva. am facut un efort, am tinut ora fara pauza si i-am lasat sa plece la jumate. am urcat in biroul meu de la mansarda. nu stiu de ce ma doare asa tare si spatele. mi-am facut un ceai de roinita. nu stiu la ce e buna planta asta, dar am incredere in cosmin. e ceaiul lui. sper sa n-o iau razna mai rau de-atat. doar am ore pana la 4. ma doare gatul. azi noapte am dormit cu un drops de strepsils in gura.
aseara, dupa o baie-n cada, un ceai de menta cu multa lamaie si-o poveste de noapte buna, am inceput sa visez: incheietura mainii se misca ca-ntr-un dans oriental. doar ca aveam si-o pensula-n mana. si-mi facea o placere deosebita sa acopar cu un strat fin, alb, lemnul sau fonta ingalbenita de timp, pircalita cu pix ori pur si simplu ruginita ori exfoliata...

ela

Read more...

la coafor.

pe scurt: fratele meu a avut un accident atat de grav, incat doar o minune l-a salvat. ma simteam indispusa, nelinistita, stresata si am ales sa merg la coafor. m-am programat, si-am revenit la ora stabilita.
totul decurgea conform normelor. caty-coafeza isi facea meseria impecabil. la un moment dat intra pe usa o .... doamna.
- domne fere', apără şi păzeşte, ca mulţi proşti mai îs în lumea asta!
- ce-ai păţit tu? zice katy.
- da' ce să se întâmple. nimica. am zîs aşa numa.
mai trece tipul, doamna ar fi vrut " o scurtare aşe rapidă". se tot învârtea în jurul meu.
- io ma duc afară la o ţîgară pînă o gaţi tu pe domna o' domnisora asta, ca nuştu ce îi.
- sunteţi căsătorită ? ma intreaba coafeza.
am raspuns scurt: "nu sunt."
- vai tu! fetile din zîua de azi îs proste, stau cu câte-unu pînă dupa trizăci de ani, dupaia ăla le lasă că dau de altele mai tinere, şi dupaia plâng că le trebe un copil. multe nici nu mai fac copii, că doară de la atâtea medicamente nici nu mai pot.
- o no, chiar ar place la mine să nu fiu cu soţ.
- io nu!!! io-s fericită aşe măritată cu prostu' ăst-a meu. copila-i mare şi faină, bani mai facem... nu ca estea, că stau ca columbeanca, cu boşorogi bătrâni. nu banu' aduce fericirea! iesi apoi din salon scurtandu-ma cu privirea.

dupa cateva minute, intra din nou, aducand cu ea o mireasma imbietoare de tigara.
- în ce clasă ţi-i ficioru ?
- a 4-a. băiat mare!
- a mea amu' s-o dus la liceu. da' aşa-s de nervoasă. are o dirigintă tânără. nuştu cine naiba le angajează pe toate proastele ca profesore. acolo trebe o femeie batrană, cu experienţă, domnule, nu carpa aia care suge p... la director!
- chiar aşa ?
- doară cum crezi tu c-o ajuns acolo? toate tinerelele astea ce se cred profesore, îs nişte capre în călduri!
intre timp, pe strada se-auzi un motor de motocicleta. bineinteles ca doamna avea ceva de comentat din nou:
- îs nebuni! cine dumnezo le dă carnetu-n mână ? merg cu viteză ca nebunii.
- da, chiar, doamne fereşte de accidente!
- da ba sa aibă! şi să moară toţi! că nici-unu' nu ştiu să conducă!
inghit in sec, ma ridic, multumesc coefezei, platesc, imi iau umbrela si salut. inainte sa ies din coafor, aud:
- ţopa asta cine-i ? sigur ţi-o intrat deaia că plouă afară, ca io di ce crezi c-am trecut peicea?

mda... "- domne fere', apără şi păzeşte, ca mulţi proşti mai îs în lumea asta!" ....

Ela

Read more...

o mica schimbare...

mda... simt ca de asta am nevoie...
iubitul meu nu trebuie sa se ingrijoreze... ai mei amici defel, coafeza nicidecum...
n-am idei, macar ca eram creativa odata.
simt o delasare si o lene cumplita odata cu apatitia primelor frunze colorate prin parcuri...
schimbarea asta e nevoie sa o realizez cu buget redus, ori chiar inexistent, deoarece e luna cu cele mai multe cheltuieli si cele mai mici venituri din acest an...
idei?

mersi!
Ela

Read more...

buget

vin de la cj. am avut o discutie cu al meu profesor-conducator de teza de doctorat. nu vreau sa fac aprecieri referitoare la el. ar fi subiective. oricum, am primit observatiile referitoare la teza mea, referitoare la partea estetica, la bibliografie, la aranjat in pagina, etc... nicidecum legate de cercetarea efectiva...

in drum spre casa am facut o trecere in revista a cheltuielilor care au fost si care vor urma. iata ce a iesit:

observatii "cheltuieli":

1. la taxa, desi aveam note de bursa, deoarece era ce-l de-al 2-lea master. am fost "obligata" sa-l fac pentru a putea urma specializarea dubla la doctorat.

2. note de 10 la examene + calificativ FB la referate dar la taxa, deoarece doar in acest sistem se scolarizeaza la FF

3. 10 exemplare color, copertate etc... + 2 pt corecturi

4. 3 referate * 6 profi in comisie ...

5. regulamentu' zice ca tre' sa dai 1000 Euro taxa de sustinere!!!!

6., 7., 8., 9., 10. cheltuieli din oficiu

11. deplasarile cj-ms, ms-cj, ms-bucuresti, sibiu, etc...

12., 13. secreteriatul e cel mai important. daca nu dai, nu primesti ori esti tratat ca un caine...

14., 15. "asa se procedeaza"

se mai pot adauga taxe de participare la diferite conferinte stiintifice (daca nu ai minim 6 nu poti sustine teza) + taxa abonament reviste + carti specialitate...

la capitolul "venituri" precizez ca titulatura de asistent e relativ noua, iar pe postul anterior de preparator, salariul era mai mic.

cu aceasta postare nu doresc sa ma plang, sa cersesc mila, nici macar sa trag un semnal de alarma... vreau doar sa ma / va informez...

ela

Read more...

o viata stinsa...

maxi taxi se indrepta prea repede spre iesirea din oras.
cu pasi mici, prea mici, ma indrept cu teama spre usa din fier forjat a cimitirului. ultima data fusesem acolo tot in iulie... la un coleg de facultate...
mi-e frica de morti, cu toate ca bunica imi spune mereu:" de oamenii vi sa te feresti, ei iti pot face rau, nu cei morti, ei nu-ti mai pot face nimica..." (azi noapte am adormit greu. m-am uitat la ceremonia din Los Angeles. imi doream cu teama sa se deschida sicriul... ) la asta ma gandeam in timp ce asteptam sub un copac. a fost cald la amiaza... acum e innorat, si imediat va incepe ploaia.. ("i-a parut rau la Ghita dupa viata asta..." spunea seful de catedra...)
m-am apropiat de sicriu. Ghita Cozma, tehnicianul meu (asa cum imi place sa-i spun), un om vesel si activ, dormea acum palid intre flori...
m-a recunoscut sora lui : "trezeste-te Ghita! uite, a venit Mihaela sa te vada!" fiica lui plangea strangandu-ma tare in brate: " spunea ca esti fata buna..."
sotia lui, bibliotecara de la sectia imprumut pentru copii, m-a recunoscut si ea. a zambit si a multumit frumos... se abtinea sa panga... ea ma vede tot copilul care nu ajungea la tejghea si cerea spre imprumut cartile din bibliografia obligatorie pentru vacanta...
am iesit din capela... incepea sa bata vantul aducator de ploaie... o colega m-a adus cu masina acasa la ai mei... unde altundeva sa te simti mai ocrotit, decat aici... nu imi pare rau ca nu am asistat la ceremonie pana la sfarsit. eu, mi-am luat ramas bun de la Cozma luna trecuta in pauza de la 12... era slab, chinuit, dar continua sa-mi vorbeasca de nepotul sau... o privire peste umar, un semn din mana si fugind in graba scarile mi-am spus: "e stins ..."

pentru mine, Ghita Cozma va ramane modelul bunicului ideal, pe care eu personal nu l-am avut... acum 3 ani cand m-am intors din Belgia i-am dat lui Cozma o ciocolata. era mica, atat de mica incat in buzunarul lui de la halat poate se pierdea... "i-o dau lui Andrei... asa-i plac dulciurile... si sa vezi cum ma strange in brate asa tare, si ma pupa. l-am intrebat pe cine iubeste cel mai tare... - Pe mama, Tata Mare si Buni! "
el era Tata Mare. pentru colegi ... Ghita Cozma...
voi pastra cu sfintelie caietul lui ros de vremi din care si acum ma inspir la lucrarile practice, imi voi aminti de el cand voi prepara metalografiile pentru laboratoare...
de la infiintarea institutului, Ghita Cozma a fost acolo... era cel mai priceput la polizor, ascutea cutitele cu o maiestrie de-a dreptul uimitoare, prepara metalografiile si recunostea aliajele dintr-o simpla privire...
profesorii s-au schimbat mereu, insa el a ramas neclintit... anul trecut mi-a spus: " hai fata draga sa te invat secretele mele... nu le-am spus niciodata, dar anul viitor ies la pensie si sa te invat ce ai de facut, ca te vad fata isteata si poti face singura treburile astea, nu iti trebuie tehnician. nu ma mai inlocuieste nimeni pe mine dupa ce ies la pensie..."
n-a mai apucat pensia... cancerul l-a rapus mult prea repede...

Read more...

mi-e greata...

am crezut ca odata cu trecerea orelelor ori a zilelor voi vedea altfel situatia tampita care m-a determinat sa-mi fie scarba... efectiv scarba de ceea ce ma inconjoara...

insa, pe masura ce trece timpul situatia pe care o voi descrie in continuare pare din ce in ce mai nedreapta.
as fi vrut sa fiu ironica in descriere dar parca azi nu pot sa fiu decat realista!

este vorba despre un student, absolvent de inginerie, prima generatie bolognia, (cu alte cuvinte acesti studenti au avut sesiune pana in 14 iunie, restante pana in 21 iunie iar sustinerea licentei in 22 iunie).
la sustinerea proiectului de licenta, doar doi membri ai comisiei erau prezenti. lucrarea a fost extrem de bine apreciata, studentul chiar primind un nr. de telefon pentru a pune in practica proiectul cu pricina.
precizez faptul ca lucrarea a fost premiata cu locul 3 la o sesiune internationala pentru studenti.
in urma deliberarii comisiei, nota a fost extrem de mica comparativ cu asteptarile. (nota de pornire data de cadrul didactic a fost 10, iar nota finala a ajuns sa fie 7,50.)
la o discutie ulterioara, studentul nemultumit a fost efectiv dat afara de catre unii profesori care nu au asistat la sustinere, ba mai mult, nici nu erau in comisie.
problema se pare ca era media generala mica.
tanarul nostru era la continuare de studii, cu alte cuvinte a avut intr-un an 32 de examene (imposibil de promovat toate cu note deosebit de mari).
examenele de diferenta sa platesc, iar scolarizarea se face pentru acestia doar in regim de taxa. asadar, va explicati probabil motivul pentru care studentul a fost nevoit sa lucreze. a fost sef atelier proiectare o perioada, iar apoi a demisionat pentru a reusi sa-si finalizeze studiile.
pe parcursul celor 2 ani de la absolvirea subingineriei, cercetarea facuta ca si licenta atunci a fost aprofundata, iar proiectul prezentat acum in fata comisiei a fost extrem de bine elaborat.
dar, unele cadre didactice (care nu au asistat la prezentare) au reusit sa influenteze si partea incantata a comisiei, spunandu-le ca lucrarea nu a fost realizata de student, deoarece cu o medie atat de mica in carca, studentul nu e capabil sa realizeze un proiect de o astfel de anvergura...

notele nu se pot contesta conform regulamentului...
colegii lui (carora chiar el le-a realizat desenele tehnice) se bucura acum de note nemeritate...
iar tanarul nostru traieste un cosmar. nu 7-le ala il chinuie, ci nedreptatea!!!

trageti singuri concluzii dragi cititori... eu consider ca sunt multe si dor prea tare...

ELA

Read more...

1 iunie

am emotii de cand m-am asezat la calculator sa scriu postarea asta... nu stiu de ce, dar... imi simt inima cat un purice care salta si salta si salta si nu are unde sa evedeze... camarutele inimi sunt aranjate în perechi... (si inima are perechile ei... amandoua artriile si amandoua ventricule sunt alaturate...) sper ca nu se plictiseste puricele meu... si isi alege odata camaruta preferata...

m-am trezit frumos... am adormit la loc... m-am trezit putin obosita, mai bine nu adormeam... am avut conversatie pe mess... ma simt bine... da, timpul o ia din nou la goana...
ies din bloc... ploua... e frig... in drum spre statie realizez ca azi copii sunt tristi. nu pot face azi desene pe asfalt... ploua... dar poate ii lasa parintii la calculator, ori poate ii scot la Mac...
alerg dupa maxi taxi... ma bucur ca e 10-le... are traseul cel mai lung, dar ma lasa in apropierea universitatii... ma bucur in sinea mea... mai vad orasul... mai analizez oamenii...
dupa mine urca cu greu o femeie batrana. se misca incet, controlat.... soferul ii cere documentul de calatorie si porneste cu viteza. batrana se tine cu greu de bara fixa de langa schimbatorul de viteze, isi cauta documentele intr-o plasa cu tortile uzate, o plasa veche din material textil...
flegmatic, soferul da din cap la vederea documentului pastrat cu grija intr-o carte de rugaciuni.
la urmatoarea statie mai urca batranei. o femeie cu parul alb ca neaua era incaltata cu pantofii sotului ei decedat de cateva lui... povestea cu un vecin.
soferul era din ce in ce mai nervos. inafara de mine, (care platisem biletul) toti calatorii calatoreau gratis...
ma uitam pierduta la stropii reci pe ploaie, la noroiul din balti, la umbrelele negre ale calatorilor... sima intrebam ce-i determina sa iasa din casa pe o vreme ca asta. "daca as fi de varsta lor nu as iesi din casa... (asta imi spuneam in gand). dar poate merg la medic... spitalul e in directia asta... "
masina opreste intr-o statie unde se dau jos majoritatea batraneilor... nu era statia spitalului... se vedea in apropiere o coada uriasa... erau multi, prea multi varsnici care se inghesuiau sub umbrele negre sa intre intr-un subsol. nu stiam ce e acolo.
masina stationeaza mult. alti varsnici urca greoi aratand documentele soferului din ce in ce mai nervos... care ambala motorul in semn ca se grabeste. la un moment dat intreaba : "ce se da la coada aia?"
o batranica vesela ii raspune: "o masa calda domnu'. pentru pensionari. "
"conditia e sa aiba venitul mediu lunar pe membru de familie mai mic de 615 lei" spune o doamna eleganta...
"lunea si miercurea mananc si eu o supa calda..." spune un domn cu palaria roasa de vreme.
"eu nu o am asa mica... multumesc lui Dumnezeu... dar mai bine ar da banii astia sa ne luam medicamente... " spune aceeasi cucoana care era clar ca va cobori la statia urmatoare... la spital...

in mintea mea vuiau inca notele melodiilor de la intalnirea de 10 ani. brusc, mi-am amintit cea mai trista reprica auzita vineri. in debutul patrecerii, popa, profu' de religie, a deschis masa cu o rugaciune. apoi a spus: "sunt trist. vin de la o inmormantare. era un om tanar, avea 40 de ani... traiti-va frumos viata si bucurati-va unii de altii. sper sa ne vedem peste inca un deceniu tot asa de multi si ... nu uitati ziua asta toata viata voastra!"

da... sunt trista... ma intreb cum se bucurau pensionarii de azi in copilaria lor... in tineretea lor... si daca vreodata si-au imaginat ca vor uita de rusine si vor lua masa la cantina sociala...

nu stim ce ne rezerva viitorul... asa ca fiti copii in fiecare zi si bucurati-va de momentele putine de fericire pe care o portocala vi le poate oferi...

Ela


p.s. ia priviti batranei din alte tari... care cu siguranta nu stau la coada la cantina sociala, dar sunt frustrati de designul modern al... autoturismelor...

Read more...

vreau sa-mi fie frig!

am o senzatie aiurea de claustrofobie...
stau in mansarda de la universitate si ma sufoc...
afara nu e soare, e o atmosfera apasatoare si grea... aud un cuc departe... am deschis 3 geamuri si usa e sprijinita de-un ghiveci din ceramica... sa se faca curent...
degeaba, tot cald e... si hainele astea subtiri se lipesc scarbos de pielea mea.
din cand in cand mai simt o adiere usoara... poate vine ploaia... ce bine-ar fi sa vina ploaia... peste orasul asta... peste noi... frunzele au nevoie de apa... trotuarul e insetat ...

azi noapte nu am putut dormi. era cald in camera mea, in patul meu...
azi nu pot gandi... nu ma pot concentra... sunt irascibila si am chef sa ma cert cu toata lumea...

promit ca daca vine ploaia, voi sta sa ma ude pana la piele, sa-mi fie frig... frig... frig...

Ela

Read more...

No more shit !

sa fi asistent universitar, cu 2 mastere si doctoratu' aproape gata e ceva ... e chiar bine si poti fi chiar invidiat de multi.
dar... sa nu-ti poti permite sa-ti platesti o chirie, intretinerea si vre-o 2 zile de nastere de onorat din salar ... e chiar nasol...
(mersi mama, mersi tata ca existati! )

sa ai doar profesionala terminata e trist... dar nu mai conteaza atunci cand ai decapotabila la poarta si platinata daca nu in dreapta, macar aplecata...

mda... no more...

Ela

p.s. stiu ca altele sunt valorile importante in viata, stiu ca cine are carte are parte, stiu ... stiu ... stiu...
da' cateodata imi vine sa-mi bag picioarele in ea scoala si perdere de vreme si sa ma fac... altceva... :)))

Read more...

anul asta de paste...

anul asta nu vreau sa vad oua rosii, nu vreau sa mananc miel, nu vreau sa aud slujba de inviere...
anul acesta vreau sa vad cerul senin si verdele copacilor amestacandu-se ca intr-o pictura in ulei, vreau sa mananc sandwisuri cu sunca, maioneza si rosii, vreau sa aud ... doar toaca...

PASTE FERICIT TUTUROR!

Ela

Read more...