si iar "se-nsoara pretenii"...

ma trezesc la 6 si ma indrept spre coafor. tanti lipseste. in locul ei, un pusti de 22 de ani, putin mahmur m-a preluat cu ochii tulburi. totul a fost bine pana cand a luat foarfeca. m-a transfortat. ma simt o emo matura. acuma no, era nevoie de o schimbare... si eu am incredere in tineri...
ma imbrac degraba si ajung gafaind la usa prietenilor mei. asa cum ma asteptam, mare inghesuiala... muzicanti carcotasi, haine prea elegante, ori care doar se doreau asa, tocuri, funde, flori, baloane, nasi si miri...

mireasa din focsani. mirele din reghin. o combinatie perfecta dupa mine...

chiuiturile din casa scarii, care se produceau la urechile mele m-au trezit.
spre reghin, am avut o conversatie foarte lunga cu soacra mica:

- sa nu va para rau, Nelutzu e un baiat de milioane!

- Nielu ? da, sie viede...

dupa ce-am finalizat activitatea de lobby, care pana la urma nu-si avea rostul, ca Alina era pe cale de-a se trasforma intr-o ardeleanca in cateva minute, am ajuns la primarie... nimic deosebit pana la beserica, cand nasul era sa-i dea foc popii cu lumanarea...

nuntile nu mai sunt demult evenimente la care sa ma duc cu foarte mare placere... insa, daca ai cu cine purta o converstie buna, daca muzica e dansabila si partenerul atent la fitzele tale, ziua poate deveni chiar placuta.

lasati-ma sa le urez inca o data Casa de piatra! , prietenilor mei, NIELU si Alina ...

ela

Read more...

sinceritate dusa la extrem....

de ce naiba suntem influentati de altii?
de ce naiba se casatoresc oamenii?
cine dracu' a inventat aceasta "datorie" sociala ori morala?

acuma poate va ganditi la fraze de genul... "nemultumitului ii ia d-zo...", ... "nu-ti convine, nu o mai fa..." etc., etc, etc....
tocmai! nu intelegeti ca il urasc pe idiotu' care a inventat chestia asta la care ne supunem cu totii...
de ce ne legam vietile cu hartii si lalaituri in biserica?
fericirea aia falsa... zambetul fortat, durerile de picioare... si o naivitate tampita de a spera in mai bine... cresterea numarului de diabetici odata cu vizionarea pozelor de la "fericitul eveniment"... ete fleosc!
(pentru cine nu cunoste, anu' asta ma marit.... si va rog... fara casa de piatra si alte felicitari... e o perioada aiurea pt mine si nu profitati de asta...)
de ce am s-o fac dac-am s-o fac?
poate pt ca am nevoie de o garantie... sa nu ma bag cu capul in rate, procreeri si alte asemenea chestii fara o garantie ca pe dansul il voi avea alaturi de mine la "bine si la greu"... nu voi mai fi Ela... voi fi sotia domnului... nevasta.. femeia mea.. etc.... :((
da' in puii mei... iubirea nu e asta!!!!!!!
sunt eu o idioata ca am nevoie de garantia asta... stiu... m-a luat valul... si acum sunt departe de linia de start... nu mai sar din barca.. risc sa ma innec...
intotdeauna cand am pariat cu viata am castigat... sper sa fie lozul castigator si de data asta...

traim momente de ratacire... ne mintim ... ne casatorim... si ajungem din nou straini...
unii divorteaza... bravo lor!
altii se complac in situatie... poate pentru a le oferi copiilor o familie, un mediu stabil...
sa existe unii care sunt multumiti.... ? ... dar fericiti?

in cuplu' nu exista infinit... ne punem pietre in drum singuri... si ne intrebam apoi de ce ne doare...
mda... viata in 2? :)) 2 pe naiba 2... ca am de-a face cu o carutza plina...
ce-i cu cifra asta?
de ce 2?
de ce nu ... 3? ( chiar... de ce nu sunt paturi de 3 persoane? )
de ce nu 1? 1... cred ca cifra asta reprezinta egoismul ca singurul sentiment sanatos pe care-l cunosc...
de un om ma pot lega sau dezlega singura... de ce imi trebe aberatiile unui preot ori cuvintele aruncare in scarba ale ofiterului starii civile? imi dau astia garantii?... pe naiba!


p.s.
1. publicat la...
2. zsigmond... prefa-te ca n-ai citit asta...

Read more...

....

Read more...

o experienta "made in maramu' "

Am fost ieri la o nunta, ultima din acest an.. slava Domnului ..
parea o nunta linistita intr-un vechi restaurant din Tarnaveni.

o zi prea calda pentru octombrie .... pantofi cu toc prea inalt .... o zi in care si aperitivul parca avea prea multe mezeluri .... si totul parea atat de greu de digerat ...
si totusi... am avut parte de cea mai placuta surpriza : la un moment dat au aparut pe ritm de zongora, vestitii FRATI PETREUSI . era de fapt doar unul dintre ei, alaturi de fiul sau ... un morosan tanar , un roman vesel si adevarat!
ne-au incantat auzul refrene celebre .. "si-asa bea oamanii buni" , "maramures plai cu flori" , "ase-mi vine cateodata" , "atata horinca-oi be" , "ce rau am facut la lume " .... parca vinul era mai dulce, parca o ameteala placuta imi incalzea tot corpul .
in ochii mei se vedea bucuria din suflet si gand ... erau refrene mult iubite din vremea in care faceam parte din ansamblul meu drag, CUNUNITA, din vremea in care "Petreusii " erau alaturi de noi la fiecare petrecere ...
iubeam fiecare vers ... fiecare nota muzicala...
nu am visat vreodata sa imi cante "petreusii" la ureche ...!
mi-au cantat .. iar la sfarsitul reprizei, ...inainte de plecare, au cantat doar pentru mine ...
si daca exista cineva care nu a auzit vreodata "Pe Iza, pe langa apa ... " il rog frumos sa caute melodia si sa o asculte... o melodie de suflet, o melodie de dragoste si dor ...
Va multumesc dragi moroseni pentru dedicatie, va multumesc din suflet pentru aceasta melodie, ca mi-ati dedicat-o mie, cu toate ca poate mireasa era mai importanta ...
dar poate ati simtit cine va iubeste si va apreciaza ...

Ela

Pe Iza pe langa apa-Fratii Petreus
Asculta mai multe audio Muzica »

Read more...