sa dansez jazz o seara intrega, apoi sa ma plimb noaptea pe stazi... sa ma joc cu picurii de ploaie, poate sa mananc la un fast food... a doua zi... sa ma trezesc tarziu, sa ma intind la soare goala langa Mures... sa fie un repezis in apropiere si pescari doar pe partea celalta... in departare, sa vad combinatul si aproape sa am panorama unui pod de cale ferata lasat in paragina... sa desenez cu degetele de la picioare o inima in nisipul de pe mal si sa ma visez pentru o clipa la Vama Veche... seara, sa fac crema de zahar ars, iar el sa se linga pe buze privindu-ma...
Pe luna, când ne scapara-n argintul noptii pocalele de vin ca niste ochi de fiara, cu un surâs ametitor tu-mi rascolesti tot furnicarul de porniri, cari nu-si mai afl-apoi odihna. Sub ocrotirea limpede a zarii biruitoare ma privesti si-n ochii mei te oglindesti stralucitoare, mândra si pagâna. Iar eu încet, nespus de-ncet pleoapele-mi închid, îmbratisând cu ele tainic icoana ta din ochii mei, surâsul tau, iubirea si lumina ta - - pe luna, când ne scapara-n argintul noptii pocalele de vin ca niste ochi de fiara.
am crezut ca odata cu trecerea orelelor ori a zilelor voi vedea altfel situatia tampita care m-a determinat sa-mi fie scarba... efectiv scarba de ceea ce ma inconjoara...
insa, pe masura ce trece timpul situatia pe care o voi descrie in continuare pare din ce in ce mai nedreapta. as fi vrut sa fiu ironica in descriere dar parca azi nu pot sa fiu decat realista!
este vorba despre un student, absolvent de inginerie, prima generatie bolognia, (cu alte cuvinte acesti studenti au avut sesiune pana in 14 iunie, restante pana in 21 iunie iar sustinerea licentei in 22 iunie). la sustinerea proiectului de licenta, doar doi membri ai comisiei erau prezenti. lucrarea a fost extrem de bine apreciata, studentul chiar primind un nr. de telefon pentru a pune in practica proiectul cu pricina. precizez faptul ca lucrarea a fost premiata cu locul 3 la o sesiune internationala pentru studenti. in urma deliberarii comisiei, nota a fost extrem de mica comparativ cu asteptarile. (nota de pornire data de cadrul didactic a fost 10, iar nota finala a ajuns sa fie 7,50.) la o discutie ulterioara, studentul nemultumit a fost efectiv dat afara de catre unii profesori care nu au asistat la sustinere, ba mai mult, nici nu erau in comisie. problema se pare ca era media generala mica. tanarul nostru era la continuare de studii, cu alte cuvinte a avut intr-un an 32 de examene (imposibil de promovat toate cu note deosebit de mari). examenele de diferenta sa platesc, iar scolarizarea se face pentru acestia doar in regim de taxa. asadar, va explicati probabil motivul pentru care studentul a fost nevoit sa lucreze. a fost sef atelier proiectare o perioada, iar apoi a demisionat pentru a reusi sa-si finalizeze studiile. pe parcursul celor 2 ani de la absolvirea subingineriei, cercetarea facuta ca si licenta atunci a fost aprofundata, iar proiectul prezentat acum in fata comisiei a fost extrem de bine elaborat. dar, unele cadre didactice (care nu au asistat la prezentare) au reusit sa influenteze si partea incantata a comisiei, spunandu-le ca lucrarea nu a fost realizata de student, deoarece cu o medie atat de mica in carca, studentul nu e capabil sa realizeze un proiect de o astfel de anvergura...
notele nu se pot contesta conform regulamentului... colegii lui (carora chiar el le-a realizat desenele tehnice) se bucura acum de note nemeritate... iar tanarul nostru traieste un cosmar. nu 7-le ala il chinuie, ci nedreptatea!!!
trageti singuri concluzii dragi cititori... eu consider ca sunt multe si dor prea tare...
nu am nimic important de scris dar nu ma reprezinta pozele din postarea de ieri... erau pt trex, logic. si na... parca nu-mi vine sa-l las sa se sarbatoreasca si azi... deci, mai bine un cantec vesel sa cantam...
Aceasta postare este un pamflet. Orice asemanare cu personaje reale este absolt intamplatoare.
scena se deschide cu un pupitru. o doamna, secretara a unei institutii de invatamant superior, venita recent din concediu si un stundet morocanos, inainte de licenta, cu rere-uri suprapuse peste sesiunea normala. Anul 4... sistem Bolognia...
secretara: Ce vrei D ? studentul: Buna ziua! Va rog frumos sa-mi dati catalogul pentru examenul x. secretara: Ce catalog vrei? L-am dat la profesoara. stundetul: Doamna profesoara m-a trimis dupa el. Spune ca nu-l are. secretara: E o nebuna. Cum? L-am dat! stundetul: Ea spune ca nu. secretara: E o nebuna! Cum sa nu-l dau?
intra in scena secretara sefa. secr. shefa: Ai facut catalogul pt ex X la anul 4 ? secretara: NU! studentul incermeneste : Pai ce discutam aici de 2 minute? secretara incepe turatia: Nu mai am ce discuta cu tine! Nu invatati nimic! Sunteti niste lenesi! Aveti pretentii sa luati licenta si nu invatati nimik! studentul ridica si el tonul : Va rog sa nu stigati al mine. Am avut dreptate. Nu era catalog si nu e treba dumneavoastra daca eu invat sau nu. secretara: Cata nesimtire! Ia catalogul si sterge-o de-aici. Nu mai vreau sa discut cu tine! studentul: Inca o intrebare. Cand e programata restanta la y? secretara: In 17! studentul: Pai nu spuneati ca in 17 este examenul z? Nu se poate sa fie doua examene programate in aceeasi zi! secretara: Si ce vrei sa fac? ... Lasa ca le schimb!
dupa inca o ora. aceeasi scena, aceeasi secretare si doua cadre didactice. secretara: Nu mai vreau sa aud de D. prof1: De ce? secretara: E un mare nesimtit. Vine si face scandal aici. prof1: E un student bun. secretara: Nu-l suport! secr, shefa mandra: Eu i-am inchis telefonul in nas! Ma tot intreba cand are restantele. prof2: Si cu mine a fost dur la inceput. Dar e un baiat bun. A luat locul 3 pe tara la o sesiune stundeteasca. Mai si munceste...
dupa 2 ore, aceeasi scena, aceleasi secretare, aceeasi cadre. secratara: am primitnotele la ex x. D e singurul care a picat. Asaaa ma bucurrrr!!!! prof2: De ce a picat? Nu a stiut? secretara: A trecut teoria doar ca nust ce probleme nu le-avea. prof2: Eu stiu ca are testul de probleme. A dat testul inainte sa plece seminarista in luna de miere. prof1: Ar fi bine sa rezolvam situatia asta sa evitam o contestatie.
intra in scena tantosa profesoara cu pricina profa: Domnilor, pentru niste idioti de studenti bat de cate trei ori drumul pana aici. Nu se poate asa ceva! secretara shefa: Asa este doamna, nimeni nu mai invata nimik. profa: Niste cretini! prof2: Nu va suparati ca va intreb. Stundetul D a picat pentru ca nu a stiut teoria? profa: Nu avea nota la probeme. prof2: Ati vb cu seminarista? Eu stiu ca baiatul are nota de trecere. De 3 saptamani a dat acel test. profa incepe si ea turatia. (propozitiile se spun al inceput cu un ton ridicat si spre sfarsit nu se pot deosebi cuvintele din pricina tipetelor): Si eu ce pot sa fac? La mine nu apare nota pe situatia mea. Ca si astia vin cand vor si dau exemenele cand vor! ma tot plimb de nustiu cate ori pana aici. sa ma rog de ei sa invete? Si sa o aduc pe biata femeie (seminarista) la univeristate de cate ori au ei examen? Pai nu se poate asa ceva domnilor! Si acuma stau dupa un tampit care nu s-a trezit sa vina de la Reghin!... Pai cum aveti pretantia sa schimb eu nota pe spusele dumneavosta? prof2: Nu am nicio pretentie. Eu doar am intrebat! Si va rog sa nu ridicati tonul al mine. profa innebunita: Cuuum? Pai la tonul cu care v-ati adresat... "Cum de-o luat studentul asta 4?!?!" Tonul dumneavoastra m-a deranjat! Cum vorbiti asa cum mine? prof2 nu reusea sa se apere, profa urland din ce in ce mai tare. profa incepe sa scada tonul: Putea si dansul sa astepte sa corectez, sa vada care e solutia nu sa dispara asa. Putea sa spuna ca se grabeste la lucru si sa-i corectez primul lucrarea. prof2: Pai nu ati spus ca nota e de trecere? Nota de la seminar era problema. profa: Pai si nu putea sa astepte? prof2: Unii nu risca in plina criza sa-si piarda locul de munca. profa: Au si ei dreptate. Dar nu se poate asa domnule! Nu se poate sa si lucrezi sa si faci scoala! Ori una ori alta. Dar daca nu lucreaza nu au bani de restante, si vin fraierii de 2-3 ori si platesc si tot pica. (incepe sa urle din nou) Azi nu aveam programat nici un examen! Uitati aici! Trei cataloage! prof2 zambind: Stiu... asa suntem cu totii... Intre timp, studentul suna disperat seminarista sa rezolve situatia. aceasta a trimis un mail. (pe care profa cu siguranta nu-l citeste)...
se lasa cortina peste ziua de vineri... usa secretariatului se inchide...
femeia plange... s-a saturat sa traiasca in copac... si atunci barbatul descoperi pestera.
dar, in pestera era frig, atat de frig incat femeia plange. fortat, barbatul descoperi focul.
copii mor de foame. femea plange. barbatul inventeaza bata si toporul si pleaca la vanatoare.
deoarece mamutii nu se lasau ucisi cu una cu doua, barbatul lipsea prea mult de acasa. femeia plange. barbatul incepe sa transforme animalele salbatice in domestice.
saturandu-se de tapuse si boabe de mazare mancate pe frunza, femeia plange. barbatul descopera olaritul.
in pestera e frig. femeia plange. barbatul construieste un bordei, apoi o casa din lemn si piatra.
iarna e din nou frig. femeia plange. barbatul confectioneaza imbracaminte din blana animalelor moarte.
hainele din blana si piele de animal put. femeia plange. babatul descopera lana. hainele sunt aspre. femeia plange. barbatul descopera inul. femeia suspina. barbatul descopera matasea. femeia zambeste.
.....
femeia de plictiseste de stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. normal, incepe sa planga. babatul inventeaza roata, barca, domesticeste si inhama calul...
.....
femeia simte nevoia de a evada din cotidian. de excursii in strainatate nu are bani sau dispozitia necesara, cu prietenele s-a saturat sa iasa la cafea, la TV nu mai e nimik de vazut... barbatul nu e acasa... si femeia ar avea .... asaaaaaaa un chef de a face ceva care sa-i aduca complimente, sa se exprime liber dar sa-si poata pastra in acelasi timp anonimatul. si... pentru a nu stiu cata oara in istorie, femeia incepe sa planga. barbatul inventeaza astfel blogul...
nu va puteam lasa in suspans dragi cititori ai blogului meu.
astfel, "am dat apa la moara", si iata deznodamantul fericit, scris de inegalabilul Mircea!
"Norocul nostru e ca mai juna copila Mihaela o fi cedat nervos (desi nu pare ca acedat) si a primit-o în rândurile turmei ei.Treaba nasoala a fost, dupa cum bine se stie, ca juna Mihaela (pe care, eu, deja ovisam noaptea) nu si-a gasit timp sa-i creioneze viitorul lui "Anna cea fara dediploma".Astfel, mult timp dupa ce ne-am revenit auditiv în urma banchetului absolventilor,"Anna cea fara de diploma" a ramas asa cum îi spune si numele: fara diploma!Azi, 10 iunie, astrele s-or fi aranjat convenabil si pentru Anna, care astfel dobândeste statutul de "Anna, fosta, cea fara de diploma".Iata deci, oameni buni, ca uneori viata ne mai da si satisfactii, chiar când nu temai astepti. Satisfactia mea cea mai mare e ca de-acum încolo pot dormi si eu linistit, noaptea,pe chestia ca toata lumea e fericita (Anna inclusiv)."
asadar destul cu insomniile... sa va fie somnul lin si ingerii-apoape...
am fost intrebata des de catre cei apropiati de unde am eu talentul ( si curajul) de a scrie atat de ironic...
cu putin timp in urma am adus in fata constiintei lucide adevaratul model vrednic de urmat in ceea ce priveste scrisul... e vorba despre un maestru int-ale ironiei... un coleg... un "terorist" printre studenti, insa un om corect, drag noilor generatii de cadre didactice, atat de iscusit in tot ceea ce face... un om pe care il admir nespus! am sesizat cu satisfactie, ca maestrul m-a folosit pe mine ca si muza... intr-unul din mailurile "oficiale" care le trimite catedrei... ia cititi aici cuvintele marelui maestru... "Mai e vreo saptamâna pâna la predarea proiectelor de diploma la secretariat, asa ca prin prezenta DECLAR: O oarecare Kantor Ildiko vrea sa plece de la Mocian si sa migreze la mai tânarul coleg Bogdan, de la care asteapta o anumita tema cu schepsis. necazul e ca tema cu pricina e deja ocupata de o oarecare Lukacs Anna. Din fericire pentru toti, Anna vrea la rândul ei sa plece tocmai la timp, de la Bogdan la Mihaela si prin asta sa elibereze la marele fix, tema lui Bogdan, mult râvnita de Ildiko. Eu, întocmai ca un veritabil ofiter (capitan) al starii civile, constatând îndeplinirea cerintelor tuturor celor implicati sunt gata sa fac cuvenitele modificari, si sa declar pacea universala, dar... Dar pentru asta ar trebui ca Mihaela sa faca un amar de bine si sa dea o tema surpiza si poate neasteptata pentru Anna care în acest fel va elibera fara comentarii si regrete tema visata noaptea de Ildiko. O rog pe Mihaela sa ma lumineze cât mai urgent posibil Deja nu mai dorm nici eu noaptea cu gândul la Mihaela... mi-a parut bine sa va declar, mircea "
e adevarat, vin de la Timisoara... vreti pe scrut, nu? no bineeeee .... - drum lung si foarte obositor pentru unii de-au baut prea mult wiskey la banchet. - la Moara am intrat peste o dama intr-o camera(103) si am fost surprinsa in chiloti in alta (camera 319 - deci, etajul 3) ... in final o a 3-a camera imi era cea destinata (114)... - la Mac in centru Timisoarei nu poti merge la WC doar daca ai bon de casa. (si daca pe un bon suntem 4 consumatori ?!! ) - am luat mentiune cu poiana narciselor si locul 3 pentru prezentarea miserupista si carisma lui Z. - coaja de banana e deseu umed, iar doza de bere e deseu uscat... mda, in fine... - N. C. e praf! - N. poate fugi spre non-stop sa-si ia tigari din banii lui... - daca voi avea copii ii voi indruma sa faca Politehnica la Timisoara. - ospatarii cu strungareatza sunt neste cretini. - unii asistenti universitari ar trebui sa mai faca odata modulul pedagogic... si ar putea sa se abtina in a arde cu tigara tinere studente - in banat nu sunt bananieri. - unii studenti ar putea sa nu se creada superman... la 12 noaptea nu e prea placut sa-ti faci tomografie... - uzina de apa din Timisoara e vizitabila si chiar interesanta. - "merge melcul suparat ca putin s-a poluat" a luat mentiune. - coctailul cu menta, gheatza si rom de la terasa X, din Piata Victoriei din Timisoara e mirific. - sefu' mare trebuie sa fie mandru de noi! - inca pot fi confundata cu studentii mei...
nu stiu despre ce sa scriu... nasol... voi scrie despre diverse atunci...
1. la ora la care postez, la mine in birou sunt doi machomani de la realitatea tg mures. hehe... am ajuns vedeta! de fapt, nu la mine au venit distinsii ci la colegul meu care a fost initiatorul actiunii cu poiana narciselor... cat a trecut de-atunci ???? o luna... pai se pare ca acum, inainte de alegeri, ziaristii astia au ramas in pana de informatii ...!?!?! interesant...
2. azi studentii au banchetul de sfarsit de an. au avut si anul trecut... si acum 2 ani... anul trecut am reprezentat cad(av)rele didactice imreuna cu vre-o 4-5 asistenti si vre-o 2 profi care n-au firma. (ceilalti erau prea ocupati cu afacerile)... insa, surprinzator, la intrebarea "ne vedem la banchet?" marea majoritate a colegilor au raspuns in acest an ... afirmativ! sa fie criza?! le convine si lor o masa calda si un strop...2...3... de combustibil lichid pe soseaua gatului(ca doar ingineri suntem) , oferite gratuit de plozii care i-au stresat (sau nu) la un examen amarat...
si da! e criza... suntem vre-o 3 -4 (minim) care mergem la banchet cu busul... taxiul e un lux... bem cat putem de mult si de repede... sa prindem la 10 jumate ultimul bus spre casa...
3. a murit Tina... pisica lui Andrea... nu a calcat-o masina... a fost un vecin caruia nu-i plac pisicile negre... (poate ii era frica sa nu-i vorbeasca in noaptea de Rusalii...) ... oameni...
4. si mi-am amintit ca mai am doar un canar... din 3... povestea mea e tragico-comica... intr-o noapte am crezut ca vad un soricel la mine in apartament... am pus lipici pe un carton si l-am plasat int-un loc stategic... a doua zi canarul a zburat din colivie si s-a oprit exact in capcana constuita de mine ... dupa o saptamana a murit... dupa inca o saptamana a murit perechea lui... canaritza care facea oua... da... asa e la pasarici... (mai profund) ma intreb daca canarita asta care a mai ramas... rezista fara mascul ... ori s-o fericesc/nefericesc la salar cu pereche...
5. si doresc un calduros "bine-ai revenit" printre bloggeri unui coleg deosebit, care si-a luat si doctoratul, s-a si insurat... si asta in cateva luni ... apropo... vizitati bloggul lui Adi ca face niste poze minunate!
mai aduc vesti pe saptamana viitoare... intre timp plec la la un simpozion de ziua mediului, la Timisoara... ce sa-i faci... trendul e cu mediul in perioada asta...
am emotii de cand m-am asezat la calculator sa scriu postarea asta... nu stiu de ce, dar... imi simt inima cat un purice care salta si salta si salta si nu are unde sa evedeze... camarutele inimi sunt aranjate în perechi... (si inima are perechile ei... amandoua artriile si amandoua ventricule sunt alaturate...) sper ca nu se plictiseste puricele meu... si isi alege odata camaruta preferata...
m-am trezit frumos... am adormit la loc... m-am trezit putin obosita, mai bine nu adormeam... am avut conversatie pe mess... ma simt bine... da, timpul o ia din nou la goana... ies din bloc... ploua... e frig... in drum spre statie realizez ca azi copii sunt tristi. nu pot face azi desene pe asfalt... ploua... dar poate ii lasa parintii la calculator, ori poate ii scot la Mac... alerg dupa maxi taxi... ma bucur ca e 10-le... are traseul cel mai lung, dar ma lasa in apropierea universitatii... ma bucur in sinea mea... mai vad orasul... mai analizez oamenii... dupa mine urca cu greu o femeie batrana. se misca incet, controlat.... soferul ii cere documentul de calatorie si porneste cu viteza. batrana se tine cu greu de bara fixa de langa schimbatorul de viteze, isi cauta documentele intr-o plasa cu tortile uzate, o plasa veche din material textil... flegmatic, soferul da din cap la vederea documentului pastrat cu grija intr-o carte de rugaciuni. la urmatoarea statie mai urca batranei. o femeie cu parul alb ca neaua era incaltata cu pantofii sotului ei decedat de cateva lui... povestea cu un vecin. soferul era din ce in ce mai nervos. inafara de mine, (care platisem biletul) toti calatorii calatoreau gratis... ma uitam pierduta la stropii reci pe ploaie, la noroiul din balti, la umbrelele negre ale calatorilor... sima intrebam ce-i determina sa iasa din casa pe o vreme ca asta. "daca as fi de varsta lor nu as iesi din casa... (asta imi spuneam in gand). dar poate merg la medic... spitalul e in directia asta... " masina opreste intr-o statie unde se dau jos majoritatea batraneilor... nu era statia spitalului... se vedea in apropiere o coada uriasa... erau multi, prea multi varsnici care se inghesuiau sub umbrele negre sa intre intr-un subsol. nu stiam ce e acolo. masina stationeaza mult. alti varsnici urca greoi aratand documentele soferului din ce in ce mai nervos... care ambala motorul in semn ca se grabeste. la un moment dat intreaba : "ce se da la coada aia?" o batranica vesela ii raspune: "o masa calda domnu'. pentru pensionari. " "conditia e sa aiba venitul mediu lunar pe membru de familie mai mic de 615 lei" spune o doamna eleganta... "lunea si miercurea mananc si eu o supa calda..." spune un domn cu palaria roasa de vreme. "eu nu o am asa mica... multumesc lui Dumnezeu... dar mai bine ar da banii astia sa ne luam medicamente... " spune aceeasi cucoana care era clar ca va cobori la statia urmatoare... la spital...
in mintea mea vuiau inca notele melodiilor de la intalnirea de 10 ani. brusc, mi-am amintit cea mai trista reprica auzita vineri. in debutul patrecerii, popa, profu' de religie, a deschis masa cu o rugaciune. apoi a spus: "sunt trist. vin de la o inmormantare. era un om tanar, avea 40 de ani... traiti-va frumos viata si bucurati-va unii de altii. sper sa ne vedem peste inca un deceniu tot asa de multi si ... nu uitati ziua asta toata viata voastra!"
da... sunt trista... ma intreb cum se bucurau pensionarii de azi in copilaria lor... in tineretea lor... si daca vreodata si-au imaginat ca vor uita de rusine si vor lua masa la cantina sociala...
nu stim ce ne rezerva viitorul... asa ca fiti copii in fiecare zi si bucurati-va de momentele putine de fericire pe care o portocala vi le poate oferi...
Ela
p.s. ia priviti batranei din alte tari... care cu siguranta nu stau la coada la cantina sociala, dar sunt frustrati de designul modern al... autoturismelor...
