Nu stiu exact de cand iubesc eu toamna... mic copil fiind asteptam vacanta de vara ... sa nu mai am teme... insa vacanta mare era prea luunga....
In timpul vacantei, trebuia sa merg la tara la bunici. Imi placea singuratatea de acolo. Imi amintesc ca ma trezeam si minute intregi urmaream modelele cu rol de pe peretii camerei. Eram fascinata de atatea modele suprapuse, de atatea culori amestecate pe prosoapele din jurul tablourilor sau al oglinzii. Si atunci, cand visam cu ochii deschisi, totul era foarte detaliat pus la punct in ceea ce priveste viitorul meu. Era un fat frumos, era o cariera, eram iubita de cel pe care il simpatizam .... se cristaliza o viata perfecta. In mare parte sunt multumita. Daca analizez in mare lucrurile, totul e bine. Oricum, niciodata nu putem fi multumiti , asta e clar... si e bine sa aspiram spre mai mult.
Dar sa revin ... trecea vara destul de greu ... uram caldura aceea sufocanta de august. Asteptam sa vina 15 septembrie, nu de dragul scolii, ci pentru ca doream sa socializez, sa-mi vad colegele, si "simpatiile". Am copilarit la casa, si cred ca prea mult m-am jucat singura .... revolutia a adus si o oarecare teama si neincredere, si greu puteam sa ies cu invoirea parintilor. Scoala era aproape... iar singura bucurie era atunci cand venea circul in orasul meu. Se instala in Piata Armatei, iar pentru a ajunge acasa trebuia sa ocolesc drumul obisnuit, si astfel, orice modificare de peisaj o savuram din plin.
De ce iubesc toamna ? Hm... poate reiantalnirea cu colegii ar fi primul motiv...
Alt motiv ? ... Padurea! Da ... priviti din podul Papiului peisajul ! Priviti din capatul bulevardului copacii ... Credeti-ma ! Toamna e cel mai iscusit pictor! E minunat cum combina culorile atunci cand natura moare atat de demn! Stiu ca inceputul toamnei inseamna in general reinceperea activitatilor de orice fel, iar timpul liber e din ce in ce mai putin si ziua din ce in ce mai scurta, ... poate prea putin avem timp sa hoinarim prin natura, insa .....fiecare om, cel putin odata in viata lui, a vazut cum cade o frunza in lumina calda a soarelui timid de toamna ... Mi-am dorit intotdeauna sa imi fac un pat din frunze si sa privesc din el razele de soare care se joaca printre crengile copacilor. Sa fac ochii mici si sa respir mirosul adevarat al toamnei !
E minunata padurea in acest anotimp ...
Din nou ma reintorc la copilarie .. si imi amintesc cum mergeam dis de dimineata la cules de porumb la bunicii mei. Sambata dimineata eram pe camp.... era toata familia acolo.. tata spunea intotdeauna poezii .. si bancuri.. venea si momentul in care ne adunam si mancam branza proaspata si rosii din gradina buncii, slanina cu ceapa, si paine facuta in cuptor ...
Mi-e dor de zilele acelea. .. M-am dus cu tata anul trecut la tara ... bunicii erau la cules .. M-am bucurat din sufet ca mai pot face acea activitate atat de simpla deconectanta .. Dupa doua ore .. eram obosita. A doua zi aveam febra musculara .. mda. . timpul a trecut ....
In copilarie, deabea asteptam sa mananc bostan copt in cuptor. Am incercat sa fac si eu acasa ...degeaba ! Focul cu lemne in soba era secretul!
Daca treci pe langa cetate, aproape de locul unde isi fac miresele poze, te imbie mirosul de castane prajite. Cred ca e singurul loc din oras unde stiu ca se vand castane prajite. De 12 ani pe-acolo trec in fiecare toamna, si de fiecare data zambesc cand il zaresc pe sarmanul comerciant ... pentru ca Toamna e bogata ! Pentru ca toamana e anotimpul belsugului...
Aducand elogiu acestui anotimp, mi-am dat seama ca azi dimineata, trecand podul Muresului , in
drum spre scoala, era o ceata groasa, incat nu vedeam la 10 m in fata. Da! Ador ceata. Stiu ca nu e benefica pentru unele persoane, ori pentru trafic... insa e un fenomen rar ... un fenomen putin infricosator, sublim...
Toamna e minunata .... chiar si atunci cand copacii sunt goi, vantul e aprig si tot ceea ce ti-ai dori este un ceai cald si o carte buna ... ori un volum de poezii semnate Bacovia ...
ELA ...
Read more...