c-asa-mi vine...

femeile si barbatii... sunt adevarati doar atunci cand se cearta. atunci nu joaca teatru, atunci sunt pur si simplu sinceri!

deci.. suntem niste incompatibili, impreuna doar pt perpetuare. o.k.  doar ca eu vreau un mascul langa mine ca sa-mi si tina noaptea de cald... (barbatii sunt teracote in toata regula!) si-mi mai place sa ma joc cu ei de-a cateii... situatia degenereaza uneori intr-o joaca de-a cateaua in calduri sau dulaul feroce, de-a stapana suparata pe potaie, samd..

era o vreme cand ma feream sa ma cert. mai bine cedam. credeam eu ca-s cu mai multe becuri desupra capului...

acum nu. de cele mai multe ori sunt ironica. dar sunt situatii in care am chef sa ma cert. din pacate incep de la gunoi si ajung la soacra, la bani si la tot ce ma doare si ma frusteaza...

doar ca problema mea e cu decibelii... ca nu ma pot certa in soapta. nu pot frate si basta...

o usa trantita spre deliciul vecinilor... si-apoi liniste...

mda... si sa nu veniti voi sa-mi spuneti  " lasa draga ca vine impacarea mult asteptata, si deastea, ca nu-i valabil la mine... impacarile bruste nu ma caracetrizeaza. si sexul ala care trebe sa pecetluiasca o cearta iarasi nu-mi convine, doar ca altfel nu prea ai cum sa consideri ca lucrurile au intrat pe fagasul normal.

cel mai rau e cand tu ai chef de cearta si celalalt doarme! iti vine sa-l trezesti si sa-i faci de petrecanie... te apropii de patul lui, ii vezi somnul dulce in timp ce la tine-n creier fulgera... si-atunci mai bine mergi la laptop si scrii o postare...

ela