maxi taxi se indrepta prea repede spre iesirea din oras.
cu pasi mici, prea mici, ma indrept cu teama spre usa din fier forjat a cimitirului. ultima data fusesem acolo tot in iulie... la un coleg de facultate...
mi-e frica de morti, cu toate ca bunica imi spune mereu:" de oamenii vi sa te feresti, ei iti pot face rau, nu cei morti, ei nu-ti mai pot face nimica..." (azi noapte am adormit greu. m-am uitat la ceremonia din Los Angeles. imi doream cu teama sa se deschida sicriul... ) la asta ma gandeam in timp ce asteptam sub un copac. a fost cald la amiaza... acum e innorat, si imediat va incepe ploaia.. ("i-a parut rau la Ghita dupa viata asta..." spunea seful de catedra...)
m-am apropiat de sicriu. Ghita Cozma, tehnicianul meu (asa cum imi place sa-i spun), un om vesel si activ, dormea acum palid intre flori...
m-a recunoscut sora lui : "trezeste-te Ghita! uite, a venit Mihaela sa te vada!" fiica lui plangea strangandu-ma tare in brate: " spunea ca esti fata buna..."
sotia lui, bibliotecara de la sectia imprumut pentru copii, m-a recunoscut si ea. a zambit si a multumit frumos... se abtinea sa panga... ea ma vede tot copilul care nu ajungea la tejghea si cerea spre imprumut cartile din bibliografia obligatorie pentru vacanta...
am iesit din capela... incepea sa bata vantul aducator de ploaie... o colega m-a adus cu masina acasa la ai mei... unde altundeva sa te simti mai ocrotit, decat aici... nu imi pare rau ca nu am asistat la ceremonie pana la sfarsit. eu, mi-am luat ramas bun de la Cozma luna trecuta in pauza de la 12... era slab, chinuit, dar continua sa-mi vorbeasca de nepotul sau... o privire peste umar, un semn din mana si fugind in graba scarile mi-am spus: "e stins ..."
pentru mine, Ghita Cozma va ramane modelul bunicului ideal, pe care eu personal nu l-am avut... acum 3 ani cand m-am intors din Belgia i-am dat lui Cozma o ciocolata. era mica, atat de mica incat in buzunarul lui de la halat poate se pierdea... "i-o dau lui Andrei... asa-i plac dulciurile... si sa vezi cum ma strange in brate asa tare, si ma pupa. l-am intrebat pe cine iubeste cel mai tare... - Pe mama, Tata Mare si Buni! "
el era Tata Mare. pentru colegi ... Ghita Cozma...
voi pastra cu sfintelie caietul lui ros de vremi din care si acum ma inspir la lucrarile practice, imi voi aminti de el cand voi prepara metalografiile pentru laboratoare...
de la infiintarea institutului, Ghita Cozma a fost acolo... era cel mai priceput la polizor, ascutea cutitele cu o maiestrie de-a dreptul uimitoare, prepara metalografiile si recunostea aliajele dintr-o simpla privire...
profesorii s-au schimbat mereu, insa el a ramas neclintit... anul trecut mi-a spus: " hai fata draga sa te invat secretele mele... nu le-am spus niciodata, dar anul viitor ies la pensie si sa te invat ce ai de facut, ca te vad fata isteata si poti face singura treburile astea, nu iti trebuie tehnician. nu ma mai inlocuieste nimeni pe mine dupa ce ies la pensie..."
n-a mai apucat pensia... cancerul l-a rapus mult prea repede...
Read more...
