Dr. Ing.
>> 22 martie 2010
Ela
a fost odata-o portocala care trebuia sa-si sustina teza...
si-a ajuns in cluj dupa ce-a incasat ameda de la un ghertzoi de politzai care-avea unghiile murdare. (c-atat-am vazut eu din dreapta soferului).
cu pasi repezi si inima-n gat a ajuns la un hotel maret si modern de 5 stele unde avea sa soseasca comisia si nu numai. invitata era si familia regala a universitatii unde-avea portocala noastra sa-si sustina doctoratul.
se strang ei pe rand... pipa, maniere, 3 seturi de tacamuri, plecaciuni si pupaturi intre barbati... distinctie, eleganta si rafinament. regina-o studia atenta. regele comanda pasiv rom "capitan cu M ceva..." repede enoriasii sar "si eu! si eu! gusturile sefului nu se discuta". persoane care in fata portocalei isi etalau sefia, au reusit sa se transforme-n catelusii care dau din coada la o simpla aprobare din cap. din cap-ul aaaa.... a regelui, normal...
cina fastuoasa, dupa toate regulile unui ospat regal... la un moment dat se serveste biftec tartar. nu era chestia ca-i carnea tocata... da' oul acela tremura scarbos deasupra purculetzului de carne roz. impinge ospataru-o masa, aduce-un bol si-ncepe mixarea. pe-o farfurie cat un degetar si-o lungurita cat o gamalie aduce un bob de amestecatura roz. regele pune pe limba amestecatura roz si-ncepe s-o plimbe pret de 2 minute dintr-o parte-n alta a gurii... si-i umbla mustatza de parca-avea o bucata de soric intre masele... mesenii asteptau cu ochii holbati verdictul. nici o suflare, nici o musca, incremenire totala... doar un bob de transpiratie stralucea de sub tichia alba-a ospatarului... regele dicteaza: "nu-i taiem capul. e bine echilibrata." toti rasufla usurati, si hotelul restaurant era salvat de la un faliment prematur. zambetul ospatarului pieri insa la desert. placinta flambata-n rom cu caramel intalni pe farfurie globul de inghetata. c-un sunet asurzitor o bucata de farfurie cazu pe gresia care suporta tocmai scaunul regelui. sacoul... vai! improscat cu maglavaitz flambat... iar o placinta anemica spanzura pe marginea farfuriei din mana chelnerului asemenea unei carpe de vase... ulterior a cazut cu sunet peste sosul si inghetata de pe gresie, asemenea unei balegi de vaca, insa asta n-a determinat ca mana intinsa spre farfurie a regelui sa sufere vre-o modificare. si a ramas asa pret de cateva minute. " cioburile aduc noroc, doctoranda va fi salvata..." se auzea din sala... regele cu mana intinsa spre aerul unde-odata era desertul lui flambat cu inghetata de vanilie... spre finalul cinei, un ospatar de 2 m si alura de boxer de performanta, ia o usa-n cap de la micutul picolo care debarasa... "in piz...a matiii" a rasunat cu ecou inca mult timp dupa plecarea noastra-n din sala de mic dejun a restaurantului...
la plecare, regele-a dat un verdict ingrijorator in ceea ce priveste destinul portocalei: " te vreau de nora."
sustinerea de a doua zi a fost fara neplaceri majore... s-a vorbit mult, s-a mancat iarasi mult, si subsemnata a plans nitel, ca asa-i domnia sa, in viata ei a plans mai des la sustineri de doctorat decat la orice nunta...
dupa incoronarea cu caciula patratoasa, inbracarea-n halat negru si seria de poze cu lacrimi in ochi si muci stralucitori pe nari, veni si momentul despartirii de comisie, la alta masa si alt restaurant. un moment dat, trambitele anunta sosirea unui pricajit pe care sar toti cei cu burta mare, si striga ca din gura de sarpe sa vina portocala... ma-nfintez timida. stateam in fata actualului print... si nu mare mi-a fost mirarea sa aflu ca printul mostenea de la rege doar inaltimea, de 1, 40. fiului unui rege nu poate fi altceva decat "macar viconte", asta e clar, ca distinctiile nu-i lipseau, era si asta normal... da-i mai lipseau si vre-o 30 de cm, o jumatate de incisiv, si-o sotie...
si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea din culise...
ela
Read more...
