stiu ce-am fost intr-o viata anterioara

in apartamentul din unirii, unde-am stat ceva vreme in chirie, ma vizitau vrabiute... mii si mii. recunosc ca le-am provocat... am donat din grauntele canarilor mei, in speranta ca vrabioiul zgribulit de pe pervaz, supravietuieste mai usor peste frigul iernii. da' ce sa vezi mai frate... pasaroiul avea harem. si-a venit intai cu noua iubita. apoi le-a adus pe celelalte. si se certau toata ziulica nevoie mare. am hranit eu ce-am hranit pasarile... pana cand m-am trezit cu vrajitoarea la usa. era deghizata in vecina de la 2. suparata foc pe pasarile mele, care mancau la mine si "lasau urme" la ea...
cu timpul, meiul ramas a incoltit, si-aveam in jardiniere ditamai plantatia... vara veneau mai rar, dar ma-ncantau cu scandalul lor...au mai venit si soriceii... da' la astia sincera sa fiu, nu le prea dadeam de-ale gurii...ca-si luau singuri...
ei... si iata ca acum stau in alt cartier, la etajul 9. nu stiu daca de aici se aud mai repede rugaciunile, dar cert e faptul ca pasarile imi cau dau tarcoale.

hm... ce-am fost eu intr-o viata anterioara?... cred ca Alba ca Zapada. si sa va continui povestea... nu stiu daca cantecele mele suave de sub dus, sau fatul ca balconul e burdusit de "diverse"... dar, ieri isi facu aparitia in balcon distinsul veveritoi. i-am dat si lui bobite de nesquik, dar n-a fost asa de prietenos ca vrabioiul de anu' trecut...
sper sa n-aiba si asta harem, ca se-nfiinteaza pasarile si veveritele la mine-n casa... si frica nu mi-e de vecina... ci de pitici... ca-s 7 !!!

ela

Read more...

vecina de jos

inspirata de razvan, tatal dariei si iubitul partener de viata al nicoletei:

- buna ziua!
-a! dumneavoastra sunteti?
- a mai picurat in baie?
- nu domle. da' sa aveti grija ! ca acuma am renovat baia!
- bine doamna. va atentionam insa ca mai facem putina galagie. n-am reusit sa mutam mobilierul.
- mutati ce mai aveti de mutat... zice vecina de jos cu o privire acra, doar sa nu mai fumati in balcon! am intins rufele si ma deranjeaza asta.
- noi nu fumam, probabil au fost baietii care-au zugravit, ori cei care-au mutat mobila. va rugam sa ne scuzati.
- am vrut sa urc sus cu o scrumiera in caz ca nu aveti !
- speram sa nu mai fie evenimente neplacute.
- a si de ce sotia dumneavoastra bate carnea dupa-masa la 6? si de ce in bucatarie? eu as avea nevoie de liniste...
- dar dumneavostra unde bateti carnea?
- in baie, sa nu deranjam vecinii.
- doamna scumpa, noi in baie ne cacam. si daca aveti nevoie de liniste, cu putina rabdare, sus in deal veti primi cu siguranta din plin... va doresc o seara placuta!

Read more...

oboseala mare

ieri am predat cheile apartamentului din unirii. imi era sufletul greu, aveam lacrimi in ochi si o ultima privire spre balconul drag mi-a sagetat inima. imi simt palmele grele, iar unghiile tradeaza saptamani intregi de truda. am colectie de detergenti, tehnici noi de curatat si frecat gresie/faianta/mobila/tamplarie.

teoretic trebuia sa fie prima noapte in casa noua. am dormit insa tot la mama.

in noul apartament e inca miros de diluant, vopsea de ulei si alte solutii toxice. pentru a-mi cauta costumul cu care sunt azi imbracata, am rasturnat un sac de haine. n-am mai reusit sa le bag inapoi. ce rost ar mai avea, oricum in dupa-amiaza asta incepe sortarea si repartizarea ...

da... e vopsit, curatat ... in 2 apartamente. un apartament cu 2 camere are 9 usi! le-am vopsit pe fiecare parte de 2 ori. un toc de usa desfasurat are suprafata mai mare decat usa. mai am geamurile de spalat, dar pentru asta e nevoie de lama, si rabdare... multa rabdare...

vineri am primit un mail de la un institut cu care sunt in parteneriat. pana azi la 12 trebuia finalizat un buget. s-au realocat sumele. mda... am citit mailul azi dimineata. am fost nevoita sa scurtez din ore sa-mi fac si datoria de manager de proiect.

m-a sunat si conducatorul tezei. se precipita lucrurile si ar cam trebui sa sustin anul acesta teza... sincer, ultima varianta listata, cea pe care erau trecute observatiile, nici nu stiu in care cutie de sub care sac o fi...

e luni. sambata si duminica am muncit fara oprire. sunt obosita si e luni... ma doare spatele, am febra musculara la brate, iar periuta de dinti imi e in poseta...

Ela

Read more...

curatenie

munca in casa m-a deprimat intotdeauna... plictisitor, nimic deosebit.
in timpul liceului adoram sa fac ordine intre lucrusoarele mele. odata cu finalizarea tezelor, ori chiar dupa finalizarea semestrelor, imi sortam nimicurile... adunam chitzibusuri, actibilde, bilete, ambalaje, hartii mazgalite la ora de romana, schite pircalite la ora de istorie... chiar si acum am biletul de intrare la balul bobocilor din 1998... are autograful lui Alin Oprea de la Talisman... ehee... vremuri bune...
curatenie mai faceam dupa sesiuni mai apoi... cutiile cu amintiri se umpleau cu poze, felicitari, vederi... lucruri mai concrete... detaliile nu le mai bagam in seama, si aruncam cu usurinta nimicurile care le strangeam copil fiind...
acum... pastrez acasa la mama franturile trecutului... eu am cutii sigilate... altii or fi avand vre-o lebada in care pote au vre-un medalion cu insemnatate speciala, ori pastreaza vre-o rama uitata intr-un sertar vechi..
acasa la mine (sau la atii avand in vedere ca stau in chirie)... in apartamentul asta linistit, cu parfumul celor doi salcami din fata blocului, care miros atat de bine la ceas de seara dupa o ploaia scurta revigoranta, viata incepe sa intre in normalitate... iar aminitrile sunt in mine... o piatra gasita in mediterana, o poza intr-o rama... sterg praful... imi amintesc o fractiune din viata, e drept... insa am invatat ca lucrurile materiale sunt efemere...
nu e usor sa faci troc. e greu... dar asta te caleste pentru viata asta atat de cruda uneori. nu e bine sa fugi de trecut. e ca si cum ai fugi de propria ta viata...
azi... curatenie inseamna altceva... am camara, balcon, baie, 2 camere... si un hol in care trebuie sa pastrez ordine si curatenie... sa nu mai povestesc de bucatarie, unde intotdeuna exista vase de spalat, ori seminte aruncate pe jos de cei doi canari care au mai ramas...
uneori, cu cat muncesc mai mult in casa, am impresia ca sufar de oscilatii temperamentale...
intr-o oarecare masura, cred inca ca munca ciclica si repetitiva este deprimanta. chestiile casnice sunt actiuni fara cap si coada... ori eu prefer actiuni pe care sa le pot finaliza, iar fara o concluzie satisfacatoare devin stresata.
dar, parerea unora ( cu care uneori sunt de acord) este ca nu destinatia e importanta, ci actiunea in sine... asadar, ar trebui sa fie interesant sa stergi praful, sa dai cu matura, sa speli vase, sa faci ordine... hm?!?
munca in casa nu are nici o descriere ca meserie... chestiile astea casnice pot fi epuizante... si rar membrii familiei apreciaza volumul de munca investit in prepararea cinei sau curatarea baii, spre exemplu...
aprecierea celor din jur, sau mai bine spus lipsa ei, poate fi frustranta... e trist cand stii ca oricat de mult ai munci, peste putin timp, din neglijenta unora sau ignoranta altora, iar va fi dezordine si va trebui sa o iei de la capat...
multe femei isi asuma inca aceasta responsabilitate... multe dintre ele au servicii cu program intreg, si nu se mai pot mandri cu o casa impecabila... (si trist este faptul ca marea majoritate a barbatilor continua sa se eschiveze de la spalatul vaselor... )
targeti singuri concluzii destepte, ca eu am de spalat baia... diferenta e ca acum... nu prea are cine sa aprecieze asta...
Ela

Read more...