Se afișează postările cu eticheta moarte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta moarte. Afișați toate postările

azi e iarna... si maine, la fel...

>> 17 decembrie 2009

gutuile, sunt azi inlocuite de fructe ... exotice, iar bordeiele saracacioase ale satelor noastre ce colcaie sub plapumioara asta alba, in cutii suprapuse sub forma de blocuri... nici zapada care cade si cade nestingherita de alegeri, guverne, crize si gripe, nu reuseste sa acopere griul orasului...

becul din dormitor s-a ars. voi cumpara unul ecologic... pana atunci lumina galbena a orasului, reflectata de nea, imi va lumina somnul linistit din noptile in care albul se asterne si creste... si creste... devine neclintit...

vecinii murdaresc zapada cu praful din covoare... copiii se straduiesc sa isi faca derdelus intre copacii din spatele blocului... gospodinele se ingrijesc de bucatele ce le vor pune in curand pe masa imbelsugata... unii schimba cauciucuri de iarna... altii pe la medic, cu pneumonie... la ora 5 merg la o mica petrecere intre colegi... maine la o inmormantare... la tara...

de acolo imi voi aduce gutui... sa-mi lumineze odaia-n noapte...

ela

Read more...

o viata stinsa...

>> 8 iulie 2009

maxi taxi se indrepta prea repede spre iesirea din oras.
cu pasi mici, prea mici, ma indrept cu teama spre usa din fier forjat a cimitirului. ultima data fusesem acolo tot in iulie... la un coleg de facultate...
mi-e frica de morti, cu toate ca bunica imi spune mereu:" de oamenii vi sa te feresti, ei iti pot face rau, nu cei morti, ei nu-ti mai pot face nimica..." (azi noapte am adormit greu. m-am uitat la ceremonia din Los Angeles. imi doream cu teama sa se deschida sicriul... ) la asta ma gandeam in timp ce asteptam sub un copac. a fost cald la amiaza... acum e innorat, si imediat va incepe ploaia.. ("i-a parut rau la Ghita dupa viata asta..." spunea seful de catedra...)
m-am apropiat de sicriu. Ghita Cozma, tehnicianul meu (asa cum imi place sa-i spun), un om vesel si activ, dormea acum palid intre flori...
m-a recunoscut sora lui : "trezeste-te Ghita! uite, a venit Mihaela sa te vada!" fiica lui plangea strangandu-ma tare in brate: " spunea ca esti fata buna..."
sotia lui, bibliotecara de la sectia imprumut pentru copii, m-a recunoscut si ea. a zambit si a multumit frumos... se abtinea sa panga... ea ma vede tot copilul care nu ajungea la tejghea si cerea spre imprumut cartile din bibliografia obligatorie pentru vacanta...
am iesit din capela... incepea sa bata vantul aducator de ploaie... o colega m-a adus cu masina acasa la ai mei... unde altundeva sa te simti mai ocrotit, decat aici... nu imi pare rau ca nu am asistat la ceremonie pana la sfarsit. eu, mi-am luat ramas bun de la Cozma luna trecuta in pauza de la 12... era slab, chinuit, dar continua sa-mi vorbeasca de nepotul sau... o privire peste umar, un semn din mana si fugind in graba scarile mi-am spus: "e stins ..."

pentru mine, Ghita Cozma va ramane modelul bunicului ideal, pe care eu personal nu l-am avut... acum 3 ani cand m-am intors din Belgia i-am dat lui Cozma o ciocolata. era mica, atat de mica incat in buzunarul lui de la halat poate se pierdea... "i-o dau lui Andrei... asa-i plac dulciurile... si sa vezi cum ma strange in brate asa tare, si ma pupa. l-am intrebat pe cine iubeste cel mai tare... - Pe mama, Tata Mare si Buni! "
el era Tata Mare. pentru colegi ... Ghita Cozma...
voi pastra cu sfintelie caietul lui ros de vremi din care si acum ma inspir la lucrarile practice, imi voi aminti de el cand voi prepara metalografiile pentru laboratoare...
de la infiintarea institutului, Ghita Cozma a fost acolo... era cel mai priceput la polizor, ascutea cutitele cu o maiestrie de-a dreptul uimitoare, prepara metalografiile si recunostea aliajele dintr-o simpla privire...
profesorii s-au schimbat mereu, insa el a ramas neclintit... anul trecut mi-a spus: " hai fata draga sa te invat secretele mele... nu le-am spus niciodata, dar anul viitor ies la pensie si sa te invat ce ai de facut, ca te vad fata isteata si poti face singura treburile astea, nu iti trebuie tehnician. nu ma mai inlocuieste nimeni pe mine dupa ce ies la pensie..."
n-a mai apucat pensia... cancerul l-a rapus mult prea repede...

Read more...

21.12 2012

>> 6 octombrie 2008


Ieri am primit un link cu un mesaj de pe youtube. Vi-l atasez in cele ce urmeaza.
http://www.youtube.com/watch?v=11iCmzGnOI8

Pe scurt este vorba despre fatalul an 2012. Previziuni sumbre referitoare la sfarsitul lumii, la venirea Anticristului, la apropierea planetei Nibiru ... toate mi-au vuit in cap .
Bineinteles ca nu conteaza ceea ce cred eu, poate scriu aici in speranta unei auto-incurajari, nu stiu, insa ieea m-a tulburat profund. De ce ? Pentru ca sunt prea multe coincidente... prea multe profetii ...

Nu cred in Biblie, nu cred in vechile culturi si civilizatii deoarece am impresia ca informatia ajunge la noi ca si cum am juca telefonul fara fir ... dar am incredere in Einstein...

Ma intreb de ce au aparut atatea informatii , ma intreb ce e cu acei scheleti de uriasi descoperiti in India... sa fie falsuri ?
Ca exista extraterestii , de asta sunt convinsa ... ca vin pe pamant si ne viziteaza, si de asta sunt convinsa... dar.. ca ne conduc si ne supravegheaza ... asta n-as mai crede-o.

Astronomic, apropierea unei alte planete ar putea produce calamitati naturale pe Terra. Cu asta sunt de acord, insa venirea anticristului, existenta unui om care sa fie reprezentant al raului.. :-))
imi vine sa si rad... in zilele in care traim... nu este unul.. sunt mii si toti ne inconjoara !

Zeiilor, ori dragi extrateresti, va rog eu ... lasati-mi timp sa creez, sa visez frumos si sa iubesc ...

Ela

Read more...

Blogger templates made by AllBlogTools.com

Back to TOP