rimeti

mai bine las imaginile sa vorbeasca...

Read more...

continuarea povestii despre vacanta

Dupa ce am prelungit vacanta la mare… pentru munte ne-au ramas doar cateva zile si foarte putini bani.

Din vama am plecat la amiaza dupa ultimele poze facute de la pescaria de sub faleza. Pe drum am facut o scurta oprire la costinesti... baietii mei voiau “cu banana”. …multa lume, reclame tipatoare, vanzatori aroganti, la restaurante muzica pe ritmuri orientale, pe toata faleza rasuna asurzitor reclama la un mare club unde avea sa concerteze puia, pe plaja radioul parca dat la maxim… costinestiul m-a obosit din primele minute...

noua si imbietoarea faleza, de unde poti admira plaja plina, era aproape acoperita de deseuri... totusi, era vizitata de domnisoare care faceau ori topless ori aveau poponeata la vedere intr-un mod vulgar, nu pentru a admira plaja, ci pentru binecunoscutele poze cu ochelarii de soare vintage pe faleza costinesti...

batrana epava parea mai mare decat in tineretea mea, insa asista semeata la dezvoltarea ingineriei constructiilor civile... noile hoteluri si vile de pe faleza ii incurcau parca gandurile...

“cu banana” era interesant... inbracati in veste de salvare baietii mei doreau senzatii tari... au primit, insa nu la aruncarea in valuri ci ... la urcare!

Cu retina incarcata de sani, buci, ochelari de soare si kitch-uri, timpanul intepat de manele si house, iar narile pline de odoare de hamsii prajite in ulei ranced, am parasit litoralul romanesc cu destinatia... “undeva la munte”.

................................................................................................................................................

La 5 dimineata dormeam chircita in masina, in parcarea hotelului tusnad din tusnad. Pe la 8, cu cearcane si morocanosi, am campat intr.-un loc divin, pe valea oltului.

Suprinzator, statiunea care ma asteptam sa fie in paragina parca inflorea. Lacul ciucas era chiar in plin proces de curatare de alge, iar restaurantul de unde-l puteai admira era putin prea piperat dar avea o atmosfera relaxanta de concediu.Familii cu copii, familii varsnice venite pentru apa minerala cica binefacatoare, ori simplu, pentru aerul de munte.

In plimbarea spre turnul de veghe al statiunii ne-am ratacit... dar finalul drumetiei a fost unul deosebit... privelistea asupra statiunii ne-a calmat spiritele si respiratia sacadata. seara, slanina prajita la foc de vreascuri, si susurul oltului au fost parca secvente din filmele cu haiduci...

In urmatoarea zi am facut traseul spre lacul sfanta ana... dus- intors. Imi era teama doar de ursi... in rest... ma jena un bocanc, respiram greu, imi era ba cald ba frig, si ma durea ingrozitor spatele... si gatul... de la aerul rece de munte. Pe drum... ciuperci multe... urme de animale salbatice si de alti drumeti nesimtiti care-si facusera nevoile pe carare...

Odata ajunsi sus, am dat de o poienita insorita inconjurata de zmeura aromata si dulce. Cat timp unii sforaiau prinzand din nou puteri, altii se indopau cu zmeura gustoasa. Am mai avut de coborat o leaca de vreme pana la dugheana cu miros de mici, unde berea harghita a fost mai buna decat orice apa minerala binefacatoare carata din tusnad...

Era in apropiere o mica capela... plina cu monede, bancnote... si stinghera se vedea in departare crucea... ochiul dracului si semnul crucii intr-o combinatie perfecta, infricosatoare...

Lacul sfanta ana e foarte frumos... rotund... inconjurat de paduri ... cu apa foarte limpede si rece... Din mijlocul lui se poate vedea puterea naturii... am simtit fiori pe spate cand ne invarteam cu barcuta pe loc... ameteam in mijlocul craterului plin cu apa... ameteam cand il priveam in ochi... am avut parte de momente de liniste si pace in varful muntelui langa intinderea stralucitoare...

Am ajuns voiosi in statiune, inainte ca pensiunea alaturata sa inchida... bulzul si mamaliga cu paprikas de pui au fost rupte din rai... numai dupa palinca casei si urmate de vinul dulce-acrisor adus intr-o carafa mare...

Ultima zi a fost linistita... am jucat carti pe fire de iarba, am mancat pepene rosu, unii au pescuit, altii fotografiau furnici, altii si-au racorit picioarele in apa rece a oltului... o scurta oprire la corund... si am ajuns acasa, cu sufletul plin... cu nasul infundat si gatul rosu...

Pana azi toate acestea au trecut, insa ramane amintirea unui concediu minunat, care nu putea fi atat de deosebit fara o companie pe masura...

Read more...

dor de vama...

... soarele, viata si zambetele mi-au accentuat ridurile. Am riduri fine care se vad atunci cand rad cu pofta. Ochelarii de soare i-am facut uitati...
“pitzi-masina” facea figuri, visa costinesti. N-a mers dupa ea... in vama draguto!
Satul pescaresc m-a primit intr-o zi insorita de sambata. Marea ma astepta... erau alge la mal, in departare se vedeau plase ale pescarilor, iar linia orizontului era bine delimitata.
Vama Veche e un sat... pescaresc. nu face parte din sireagul de statiuni binecunoscute. nu stiu cum era vama in trecut, insa si azi... vama e altfel... muzica buna, doua librarii profitabile, nudisti, putine terase, muzica live, plete, mancare ieftina, alcool la promotie, petreceri pe plaja, multe corturi, mese grele din lemn masiv, pe care nu iti interzice nimeni sa te urci sa dansezi, oameni pasnici, cuminti, poate prea ametiti, rokeri cu privirea pierduta-n larg, oameni care nu-ti vorbesc dar spun multe, perechi, multe cupluri, mai vechi, mai noi.
Cum e in vama? e ca in rai... e ca in iad...
intr-o noapte... pe terasa la stuf... dezlantuire, dezmat... Unii isi aruncau tricourile in nisip, atii bere pe barba nerasa, unii sareau, altii dormeau langa barca din mijlocul plajei, unii erau desculti, altii in bocanci... dezmat total. Paradoxal, stateam linistita cu o bere-n fata... savuram ritmurile. In apropiere erau doi tineri. Se vedea ca erau prima data in vama. era dupa aproape o saptamana cand vedeam tocuri! Ea era prea decoltata pentru frigul de-afara, cu o fusta cu volanase roz. El lasa sa-i atarne din mana, brelocul cu patru cerculete intersectate. Parea socat de faptul ca nimeni nu-si intorcea privirea spre tricoul lui alb care lasa sa se citeasca un brand binecunoscut, ori spre incaltarile sport la fel de imaculate. Dupa un timp fata incepu sa se miste stingherita pe ritmurile dementiale. Si-au facut apoi 2-3 poze cu telefonul mobil, in care incercau sa surprinda frizurile ciudate, dansurile rebele dar in special privirea lor putin incruntata, buzele tuguiate si nasul in vant. Pentru multi, Vama inseamna o libertate prost inteleasa... care a stricat si va strica in continuare libertatea reala pe care o poate oferi micul golf cu feleza...
Nu am vazut drogati, nu am vazut femei usuratice (cei doi amici care cautau sex for free s-au imprietenit cu trei virgine), ori prea multe trupuri goale. Nudismul in vama il fac barbatii! Barbati bronzati, nerasi, ametiti de la alcool, care iubesc o singura femeie, apa sarata, si muzica buna...
In vama nu mergi sa faci poze ca la gradina zoologica! In vama mergi sa simti ritmul muzicii bune... sa bei bere, sa stai la un foc de tabara pe plaja, sa mananci ieftin in locuri fara fite, cu caini vagabonzi, cu muste, cu sare in pahare albe extrem de mici de unica folosinta, sa te bucuri de soare, de paradisul linistii si dementei totodata. Un vamaiot batran se plangea ca Vama nu mai e ce-a fost... “frunza verde de trifoi, plina-i vama de ghertoi”. nu stiu cum a fost, dar mie imi place si asa... mai sunt punkeri cersetori prafuiti, rockeri beti nonstop, liceeni care se ling plictisiti, bere si tigari la promotie... caini vagabonzi si pisici bestiale!
In campingul linistit de unde vedeam marea, cu gargarite si cipercute pictate din roci de mare, cu vecini rokeri si folkisti ori liceeni rebeli, erau doua mate... o pisi fitoasa, invatata cu mancare brenduita, si puiul ei, care mi-a lasat ca amintire o zgarietura pe piele... Seara isi faceau culcus in bratele turistilor, ziua veneau la rasfat doar daca le serveai cu delicatese. La terasa alaturata era un pisoi negru cu ochii verzi, (care da, seamna cu Wiskey... )

sus, pe faleza, la pescaria de unde se vede intreg golful si unde cuplurile de nudisti fac baie nestingeriti in valurile care se lovesc de pietre, stapan este un motan tigrat. A aparut fara sa faca zgomot savurand si el panorama. Isi misca coada cu maiestrie, apoi s-a intins, si-a aratat coltii...
Rasaritul in vama e intampinat de muzica buna. Bolero de Ravel rasuna in tot golful... cainii vagabonzi cersesc o mangaiere, indragostitii se imbratiseaza, matolitii dorm pe plaja, peturi duse de briza... saci de dormit, paturi groase... si barcilecpescarilor ca doua umbre pe apa roz ...
La Herous imi placea sa beau cafea dimineata si bere la amiaza… muzica buna… pentru suflet… scrumiere din pahare de bere umplute cu nisip... in dimineata aceea, cu rasarit ciudat, cu nori, caini vagabonzi si aer rece ... mi-a mangaiat sufletul o cantare perfecta...

the doors - waiting for the sun
Asculta mai multe audio Muzica

Am mers cu caiacele pana aproape de epava scufundata spre bulgari, am stat sub umbrelele din stuf, am ridicat un zmeu pe care l-am lasat la plecare cadou pustiului de la Amfhora, printre hamsii, shaorma si kebab...am mancat si o ”indopata”, o portie de “ciori perverse” (clatite) la dugheana aplasata mai sus de Bibi...
Marea si-a etalat toate fetele... la inceput algele te mangaiau discret, apoi au disparut lasand loc unei intinderi in doua culori... in larg era un albastru inchis... iar la tarm albastrul deschis stralucea de la nisip si de la valurile prea jucause...

Acum inteleg ce inseamna dor de vama…


va urma...

Ela

Read more...

flashuri dintr-o zi de sambata..

imi amintesc de o postare mai veche a Ginei in care asimila orasele cu persoane, cu locuri dragi...
fostam azi la Sibiu:

frumos oras... poate cel mai european de la noi din tara... cel mai apropiat de cultura vestica, fara prea mult marketing sa te sufoce, cu o arhitectura pura si curata...
orasul asta imi va amini mereu de Lacramioara. Lasata balta de un prieten comun, drag si scump, sa trezi la 7 jumate dimineata in masina cu doi oameni necunoscuti in drum spre Sibiu...
asa numa... sa vedem si noi orasul daca se ivi ocazia.
nu regret nici o secunda faptul ca C a fost atat de mahnur incat n-a reusit sa vina, doarece am reusit sa ma apropii de o fata minunata. (doar e geamana de-a mea, si din '81 pe deasupra).
la intoarcere am trecut si pe la festivalul medieval. dupa plimbarea pe poteca secreta, am intrat in marea de oameni: Sighisoara purta haina de sarbatoare... steaguri vechi, cercei migalos confectionati, alame, masti, amici, omeni dragi, priviri, zambete, praf... si turnul cu ceas ramas neclintit, insa cu nostalgia vechilor rokeri si folkisti in suflet...


am incheiat ziua intr-o baie cu spuma la mine in cada...
voi dormi linistita... am avut o zi minutata!
Ela

Read more...

un weekend in iunie...

imi doresc ....

sa dansez jazz o seara intrega, apoi sa ma plimb noaptea pe stazi... sa ma joc cu picurii de ploaie, poate sa mananc la un fast food...
a doua zi... sa ma trezesc tarziu, sa ma intind la soare goala langa Mures... sa fie un repezis in apropiere si pescari doar pe partea celalta... in departare, sa vad combinatul si aproape sa am panorama unui pod de cale ferata lasat in paragina...
sa desenez cu degetele de la picioare o inima in nisipul de pe mal si sa ma visez pentru o clipa la Vama Veche...
seara, sa fac crema de zahar ars, iar el sa se linga pe buze privindu-ma...

Ela

Read more...

curatenie

munca in casa m-a deprimat intotdeauna... plictisitor, nimic deosebit.
in timpul liceului adoram sa fac ordine intre lucrusoarele mele. odata cu finalizarea tezelor, ori chiar dupa finalizarea semestrelor, imi sortam nimicurile... adunam chitzibusuri, actibilde, bilete, ambalaje, hartii mazgalite la ora de romana, schite pircalite la ora de istorie... chiar si acum am biletul de intrare la balul bobocilor din 1998... are autograful lui Alin Oprea de la Talisman... ehee... vremuri bune...
curatenie mai faceam dupa sesiuni mai apoi... cutiile cu amintiri se umpleau cu poze, felicitari, vederi... lucruri mai concrete... detaliile nu le mai bagam in seama, si aruncam cu usurinta nimicurile care le strangeam copil fiind...
acum... pastrez acasa la mama franturile trecutului... eu am cutii sigilate... altii or fi avand vre-o lebada in care pote au vre-un medalion cu insemnatate speciala, ori pastreaza vre-o rama uitata intr-un sertar vechi..
acasa la mine (sau la atii avand in vedere ca stau in chirie)... in apartamentul asta linistit, cu parfumul celor doi salcami din fata blocului, care miros atat de bine la ceas de seara dupa o ploaia scurta revigoranta, viata incepe sa intre in normalitate... iar aminitrile sunt in mine... o piatra gasita in mediterana, o poza intr-o rama... sterg praful... imi amintesc o fractiune din viata, e drept... insa am invatat ca lucrurile materiale sunt efemere...
nu e usor sa faci troc. e greu... dar asta te caleste pentru viata asta atat de cruda uneori. nu e bine sa fugi de trecut. e ca si cum ai fugi de propria ta viata...
azi... curatenie inseamna altceva... am camara, balcon, baie, 2 camere... si un hol in care trebuie sa pastrez ordine si curatenie... sa nu mai povestesc de bucatarie, unde intotdeuna exista vase de spalat, ori seminte aruncate pe jos de cei doi canari care au mai ramas...
uneori, cu cat muncesc mai mult in casa, am impresia ca sufar de oscilatii temperamentale...
intr-o oarecare masura, cred inca ca munca ciclica si repetitiva este deprimanta. chestiile casnice sunt actiuni fara cap si coada... ori eu prefer actiuni pe care sa le pot finaliza, iar fara o concluzie satisfacatoare devin stresata.
dar, parerea unora ( cu care uneori sunt de acord) este ca nu destinatia e importanta, ci actiunea in sine... asadar, ar trebui sa fie interesant sa stergi praful, sa dai cu matura, sa speli vase, sa faci ordine... hm?!?
munca in casa nu are nici o descriere ca meserie... chestiile astea casnice pot fi epuizante... si rar membrii familiei apreciaza volumul de munca investit in prepararea cinei sau curatarea baii, spre exemplu...
aprecierea celor din jur, sau mai bine spus lipsa ei, poate fi frustranta... e trist cand stii ca oricat de mult ai munci, peste putin timp, din neglijenta unora sau ignoranta altora, iar va fi dezordine si va trebui sa o iei de la capat...
multe femei isi asuma inca aceasta responsabilitate... multe dintre ele au servicii cu program intreg, si nu se mai pot mandri cu o casa impecabila... (si trist este faptul ca marea majoritate a barbatilor continua sa se eschiveze de la spalatul vaselor... )
targeti singuri concluzii destepte, ca eu am de spalat baia... diferenta e ca acum... nu prea are cine sa aprecieze asta...
Ela

Read more...

la tara...

o ulita plina de pietre albe care duce spre cimitir... case vechi cu prodvor pe o parte si alta, muscate deabea trezite care rezista vantului rece de primavara... prea multa lumina si prea mult verde in livezi... si o gasca mandra care isi delimita sectorul in fata unei case cu o pictura imaginea sublima a satului autentic, unde nu exista semnal pentru telefonia mobila, unde se bea vin din struguri nova imi staruie si acum in minte....

Read more...

ganduri pentru un prieten...

m-am intrebat ce ma face fericita... si am ajuns la concluzia ca nimic nu ma face fericita daca sunt singura.
pot fi fericita numai langa cineva... drag...
ador sa stau pe banca intr-un parc si soarele sa-mi mangaie fata, sa privesc pasarea neagra cu ciocul portocaliu care devoreaza prea repede o rama... insa asta ma face fericita daca pot sa i-o arat cu degetul celui de langa mine si sa-i spun ... "uite, vezi?"
ador sa colind mall-ul, sa ies vesela din cabina de proba si sa am incredere in privirea sincera a celui de langa mine... "deci, o iau, asa? :D"
imi place de mor mancarea chinezeasca, dar o savurez fericita daca am in ochii cui sa privesc si sa vorbesc vrute si nevrute...

mersi inca o data, prietene drag ca existi...

Mia

Read more...