viata-i o portocala...: sibiu

Se afișează postările cu eticheta sibiu. Afișați toate postările

>> 4 iulie 2010

da, a plecat. dupa... 18 zile. verisoara de 17 ani a iubitului eu, venita tocmai din capitala ungureasca. fata buna, v-am mai spus. doar ca e obositor si ciudat...

am avut ocazia sa revad obiective turistice din "erdely". m-am bucurat de brukhental... tare mult! si de-un altfel de sibiu. unul ploios si singuratic, dar superb pana la oftat...

si salina de la turda, si portile secuiesti, si sighisoara... si multe... multe si marunte...

insa, zmeura din gradina si catelusii de la castelul parasit din iernut au impresionat cel mai tare...

da, a plecat, si a lasat in urma o experienta unica. dupa o lacrima, am rasuflat usurata. dar acum parca-mi lipseste dragalasa de ea...

si da, a plecat... dar a luat cu ea si posesorii unui ciobanesc mioritic si-a unei pisici infricosatoare... ma distez zilele astea cu figaro si tzilu, si banuiesc ca vor urma postari picante...

ela

>> 12 februarie 2010

stiu ca suna asa... ca la gradinita, da' nu-mi pasa... tata m-a dus cu treaba la sibiu...
da, cu tata. si ce? daca e disponibil si poate... si daca .... nu vrea sa-mi dea masina lui.. ce?
e asa de rau ca ma duc cu tata prin tara? de are el vre-o treaba si eu sunt in vacanta ori intr-o zi libera, numaidecat sar langa dansu-n masina...
imi place cu tata. de fiecare data incepe cu greutatile. isi spune pasul.... cam 20 de km...
dupaia incepe distractia...
clar, nu-s sarita departe de trunchi...
azi dupa ce-am admirat ochii prea albastii ai rectorului din sibiu, m-am plimbat la brat cu tata in centrul vechi...
iubesc Sibiul! nu puteam sa-i ignor cladirile, atmosfera, povestile secrete care le spune...
inainte de intrarea-n oras, se vad muntii... ademenitorii si iubitii nostri munti care ne cam feresc de potopul din tara... trafic lejer, arhitectura fascinanta intre sighisoara si sibiu...

tocul cismelor mele din piele rasunau sacadat pe dalele din piata mare, apoi pe cele din piata mica... tata zambea... vorbea des la telefon... afaceri... "is cu fata, intr-o excursie la sibiu... ne plimbam... am trecut podul minciunilor... da, a ramas intact, cu toate ca ne-am temut sa-l trecem deodata..."
cu tata pot vorbi orice. ma intelege, ma cearta, ma aproba si apoi rade...
am povestit la o cafenea cocheta... da, a mai chelit... si-a mai imbatranit de cand nu l-am mai privit cu atentie... nu mai poate sa vada heroglifele de la nota de plata... dar vulpea de pe coclauru' din dreapta si uliu' ascuns intre crengile copacului 2 din stanga sus ... i-a detectat cu repeziciunea vanatorului impatimit...
tata-i vanator... si ma mandresc cu asta... e un paradox, dar tata e un vanator care iubeste animalele mai mult decat orice ong-ist disperat...
era un lcd in cafenea... si ochii ii fugeau la "artiste"... apoi, a dat radioul mai tare . cica-i place lady gaga... pffff... asta-i tata...
si-l iubesc! si-mi mai vine cateodata sa-i zic vre-o doua, si-mi mai face zile negre... si merge si 3 zile consecutive pe coclauri cu pusca-n spate... si-o lasa singura pe mama cu toate pe cap... da' n-are leac... a vazut azi pe-o carare care se afunda-ntr-o padurice, un pustan. cu mucii-n piept, o bota-n mana, caciula mare-n cap si-un caine latos numarandu-i pasii... a zambit, l-a aratat cu degetu' si-a zis: "uite... copilaria..."

ela

flashuri dintr-o zi de sambata..

>> 25 iulie 2009

imi amintesc de o postare mai veche a Ginei in care asimila orasele cu persoane, cu locuri dragi...
fostam azi la Sibiu:

frumos oras... poate cel mai european de la noi din tara... cel mai apropiat de cultura vestica, fara prea mult marketing sa te sufoce, cu o arhitectura pura si curata...
orasul asta imi va amini mereu de Lacramioara. Lasata balta de un prieten comun, drag si scump, sa trezi la 7 jumate dimineata in masina cu doi oameni necunoscuti in drum spre Sibiu...
asa numa... sa vedem si noi orasul daca se ivi ocazia.
nu regret nici o secunda faptul ca C a fost atat de mahnur incat n-a reusit sa vina, doarece am reusit sa ma apropii de o fata minunata. (doar e geamana de-a mea, si din '81 pe deasupra).
la intoarcere am trecut si pe la festivalul medieval. dupa plimbarea pe poteca secreta, am intrat in marea de oameni: Sighisoara purta haina de sarbatoare... steaguri vechi, cercei migalos confectionati, alame, masti, amici, omeni dragi, priviri, zambete, praf... si turnul cu ceas ramas neclintit, insa cu nostalgia vechilor rokeri si folkisti in suflet...