curatenie
>> 11 mai 2009
munca in casa m-a deprimat intotdeauna... plictisitor, nimic deosebit.
in timpul liceului adoram sa fac ordine intre lucrusoarele mele. odata cu finalizarea tezelor, ori chiar dupa finalizarea semestrelor, imi sortam nimicurile... adunam chitzibusuri, actibilde, bilete, ambalaje, hartii mazgalite la ora de romana, schite pircalite la ora de istorie... chiar si acum am biletul de intrare la balul bobocilor din 1998... are autograful lui Alin Oprea de la Talisman... ehee... vremuri bune...
curatenie mai faceam dupa sesiuni mai apoi... cutiile cu amintiri se umpleau cu poze, felicitari, vederi... lucruri mai concrete... detaliile nu le mai bagam in seama, si aruncam cu usurinta nimicurile care le strangeam copil fiind...
acum... pastrez acasa la mama franturile trecutului... eu am cutii sigilate... altii or fi avand vre-o lebada in care pote au vre-un medalion cu insemnatate speciala, ori pastreaza vre-o rama uitata intr-un sertar vechi..
acasa la mine (sau la atii avand in vedere ca stau in chirie)... in apartamentul asta linistit, cu parfumul celor doi salcami din fata blocului, care miros atat de bine la ceas de seara dupa o ploaia scurta revigoranta, viata incepe sa intre in normalitate... iar aminitrile sunt in mine... o piatra gasita in mediterana, o poza intr-o rama... sterg praful... imi amintesc o fractiune din viata, e drept... insa am invatat ca lucrurile materiale sunt efemere...
nu e usor sa faci troc. e greu... dar asta te caleste pentru viata asta atat de cruda uneori. nu e bine sa fugi de trecut. e ca si cum ai fugi de propria ta viata...
azi... curatenie inseamna altceva... am camara, balcon, baie, 2 camere... si un hol in care trebuie sa pastrez ordine si curatenie... sa nu mai povestesc de bucatarie, unde intotdeuna exista vase de spalat, ori seminte aruncate pe jos de cei doi canari care au mai ramas...
uneori, cu cat muncesc mai mult in casa, am impresia ca sufar de oscilatii temperamentale...
intr-o oarecare masura, cred inca ca munca ciclica si repetitiva este deprimanta. chestiile casnice sunt actiuni fara cap si coada... ori eu prefer actiuni pe care sa le pot finaliza, iar fara o concluzie satisfacatoare devin stresata.
dar, parerea unora ( cu care uneori sunt de acord) este ca nu destinatia e importanta, ci actiunea in sine... asadar, ar trebui sa fie interesant sa stergi praful, sa dai cu matura, sa speli vase, sa faci ordine... hm?!?
munca in casa nu are nici o descriere ca meserie... chestiile astea casnice pot fi epuizante... si rar membrii familiei apreciaza volumul de munca investit in prepararea cinei sau curatarea baii, spre exemplu...
aprecierea celor din jur, sau mai bine spus lipsa ei, poate fi frustranta... e trist cand stii ca oricat de mult ai munci, peste putin timp, din neglijenta unora sau ignoranta altora, iar va fi dezordine si va trebui sa o iei de la capat...
multe femei isi asuma inca aceasta responsabilitate... multe dintre ele au servicii cu program intreg, si nu se mai pot mandri cu o casa impecabila... (si trist este faptul ca marea majoritate a barbatilor continua sa se eschiveze de la spalatul vaselor... )
targeti singuri concluzii destepte, ca eu am de spalat baia... diferenta e ca acum... nu prea are cine sa aprecieze asta...
Ela
in timpul liceului adoram sa fac ordine intre lucrusoarele mele. odata cu finalizarea tezelor, ori chiar dupa finalizarea semestrelor, imi sortam nimicurile... adunam chitzibusuri, actibilde, bilete, ambalaje, hartii mazgalite la ora de romana, schite pircalite la ora de istorie... chiar si acum am biletul de intrare la balul bobocilor din 1998... are autograful lui Alin Oprea de la Talisman... ehee... vremuri bune...
curatenie mai faceam dupa sesiuni mai apoi... cutiile cu amintiri se umpleau cu poze, felicitari, vederi... lucruri mai concrete... detaliile nu le mai bagam in seama, si aruncam cu usurinta nimicurile care le strangeam copil fiind...
acum... pastrez acasa la mama franturile trecutului... eu am cutii sigilate... altii or fi avand vre-o lebada in care pote au vre-un medalion cu insemnatate speciala, ori pastreaza vre-o rama uitata intr-un sertar vechi..
acasa la mine (sau la atii avand in vedere ca stau in chirie)... in apartamentul asta linistit, cu parfumul celor doi salcami din fata blocului, care miros atat de bine la ceas de seara dupa o ploaia scurta revigoranta, viata incepe sa intre in normalitate... iar aminitrile sunt in mine... o piatra gasita in mediterana, o poza intr-o rama... sterg praful... imi amintesc o fractiune din viata, e drept... insa am invatat ca lucrurile materiale sunt efemere...
nu e usor sa faci troc. e greu... dar asta te caleste pentru viata asta atat de cruda uneori. nu e bine sa fugi de trecut. e ca si cum ai fugi de propria ta viata...
azi... curatenie inseamna altceva... am camara, balcon, baie, 2 camere... si un hol in care trebuie sa pastrez ordine si curatenie... sa nu mai povestesc de bucatarie, unde intotdeuna exista vase de spalat, ori seminte aruncate pe jos de cei doi canari care au mai ramas...
uneori, cu cat muncesc mai mult in casa, am impresia ca sufar de oscilatii temperamentale...
intr-o oarecare masura, cred inca ca munca ciclica si repetitiva este deprimanta. chestiile casnice sunt actiuni fara cap si coada... ori eu prefer actiuni pe care sa le pot finaliza, iar fara o concluzie satisfacatoare devin stresata.
dar, parerea unora ( cu care uneori sunt de acord) este ca nu destinatia e importanta, ci actiunea in sine... asadar, ar trebui sa fie interesant sa stergi praful, sa dai cu matura, sa speli vase, sa faci ordine... hm?!?
munca in casa nu are nici o descriere ca meserie... chestiile astea casnice pot fi epuizante... si rar membrii familiei apreciaza volumul de munca investit in prepararea cinei sau curatarea baii, spre exemplu...
aprecierea celor din jur, sau mai bine spus lipsa ei, poate fi frustranta... e trist cand stii ca oricat de mult ai munci, peste putin timp, din neglijenta unora sau ignoranta altora, iar va fi dezordine si va trebui sa o iei de la capat...
multe femei isi asuma inca aceasta responsabilitate... multe dintre ele au servicii cu program intreg, si nu se mai pot mandri cu o casa impecabila... (si trist este faptul ca marea majoritate a barbatilor continua sa se eschiveze de la spalatul vaselor... )
targeti singuri concluzii destepte, ca eu am de spalat baia... diferenta e ca acum... nu prea are cine sa aprecieze asta...
Ela
4 pareri:
Shtii, Ela, m-am gandit adesea la treburile astea casnice; obosesc prin faptul ca se repeta la infinit.
Cand erau copiii mici ,imi era foarte greu.Cu timpul, au inceput sa ma ajute.Despre sotz/partener se zice ca este cum il educi- te ajuta sau chiuleshte.
Nu s-ar zice ca am fost o buna educatoare in acest sens.
Mie imi place sa am o casa in care sa-mi placa sa ma intorc.
Cand plec undeva- departe sau aproape, las ordine perfecta, chiar daca risc sa intarzii. Vreau sa-mi placa, atunci cand deschid usha.
Sunt adepta schimbarilor locurilor diverselor obiecte. Asta imi da o stare de bine.
Intr-un fel, casa te reprezinta. Este o parte din tine.
Despre amintiri, obiecte- pastrez si inimioara de la prima " reuniune"- eu eram Isolda, el era Tristan; pastrez si poeziile care mi s-au scris, cateva scrisori , sunt ingalbenite, dar au parfumul unor momente pe care mu le-ash shimba cu nimic.Ele sunt eu.
Intr-un geamantan, am doua pachetzele cu "nimicurile" din care s-a compus copilaria fiilor mei.Din cand in cand , ma uit la ele. Este ca si cum i-as vedea pe ei. Ca si cum as intoarce , macar simbolic, roata vremii.
Scuza-ma , ca in loc sa vorbesc despre gandurile tale, te-am aglomerat cu ale mele.
Bucura-te de mireasma salcamilor!
Vine si Fat- Frumos! Toate ishi au rostul lor.
O seara cu ganduri senine!
deci ai facut cum ai zis in cele din urma, felicitari! (baby :D )
oricand esti binevenita gina sa-ti impartasesti gandurile la mine... si cred ca atunci cando sa fiu mare, vreau sa fiu ca tine...
M-ai induioshat, floare de portocal!!!
Trimiteți un comentariu