in dimineata asta, in timp ce pasii mei se indreptau grabiti spre scoala, am simtit scrum de tigara pe buzele fierbinti... cineva m-a sarutat.
Dupa ce am prelungit vacanta la mare… pentru munte ne-au ramas doar cateva zile si foarte putini bani. Din vama am plecat la amiaza dupa ultimele poze facute de la pescaria de sub faleza. Pe drum am facut o scurta oprire la costinesti... baietii mei voiau “cu banana”. …multa lume, reclame tipatoare, vanzatori aroganti, la restaurante muzica pe ritmuri orientale, pe toata faleza rasuna asurzitor reclama la un mare club unde avea sa concerteze puia, pe plaja radioul parca dat la maxim… costinestiul m-a obosit din primele minute... noua si imbietoarea faleza, de unde poti admira plaja plina, era aproape acoperita de deseuri... totusi, era vizitata de domnisoare care faceau ori topless ori aveau poponeata la vedere intr-un mod vulgar, nu pentru a admira plaja, ci pentru binecunoscutele poze cu ochelarii de soare vintage pe faleza costinesti... batrana epava parea mai mare decat in tineretea mea, insa asista semeata la dezvoltarea ingineriei constructiilor civile... noile hoteluri si vile de pe faleza ii incurcau parca gandurile... “cu banana” era interesant... inbracati in veste de salvare baietii mei doreau senzatii tari... au primit, insa nu la aruncarea in valuri ci ... la urcare! Cu retina incarcata de sani, buci, ochelari de soare si kitch-uri, timpanul intepat de manele si house, iar narile pline de odoare de hamsii prajite in ulei ranced, am parasit litoralul romanesc cu destinatia... “undeva la munte”. ................................................................................................................................................ La 5 dimineata dormeam chircita in masina, in parcarea hotelului tusnad din tusnad. Pe la 8, cu cearcane si morocanosi, am campat intr.-un loc divin, pe valea oltului. Suprinzator, statiunea care ma asteptam sa fie in paragina parca inflorea. Lacul ciucas era chiar in plin proces de curatare de alge, iar restaurantul de unde-l puteai admira era putin prea piperat dar avea o atmosfera relaxanta de concediu.Familii cu copii, familii varsnice venite pentru apa minerala cica binefacatoare, ori simplu, pentru aerul de munte. In plimbarea spre turnul de veghe al statiunii ne-am ratacit... dar finalul drumetiei a fost unul deosebit... privelistea asupra statiunii ne-a calmat spiritele si respiratia sacadata. seara, slanina prajita la foc de vreascuri, si susurul oltului au fost parca secvente din filmele cu haiduci... In urmatoarea zi am facut traseul spre lacul sfanta ana... dus- intors. Imi era teama doar de ursi... in rest... ma jena un bocanc, respiram greu, imi era ba cald ba frig, si ma durea ingrozitor spatele... si gatul... de la aerul rece de munte. Pe drum... ciuperci multe... urme de animale salbatice si de alti drumeti nesimtiti care-si facusera nevoile pe carare... Odata ajunsi sus, am dat de o poienita insorita inconjurata de zmeura aromata si dulce. Cat timp unii sforaiau prinzand din nou puteri, altii se indopau cu zmeura gustoasa. Am mai avut de coborat o leaca de vreme pana la dugheana cu miros de mici, unde berea harghita a fost mai buna decat orice apa minerala binefacatoare carata din tusnad... Era in apropiere o mica capela... plina cu monede, bancnote... si stinghera se vedea in departare crucea... ochiul dracului si semnul crucii intr-o combinatie perfecta, infricosatoare... Lacul sfanta ana e foarte frumos... rotund... inconjurat de paduri ... cu apa foarte limpede si rece... Din mijlocul lui se poate vedea puterea naturii... am simtit fiori pe spate cand ne invarteam cu barcuta pe loc... ameteam in mijlocul craterului plin cu apa... ameteam cand il priveam in ochi... am avut parte de momente de liniste si pace in varful muntelui langa intinderea stralucitoare... Am ajuns voiosi in statiune, inainte ca pensiunea alaturata sa inchida... bulzul si mamaliga cu paprikas de pui au fost rupte din rai... numai dupa palinca casei si urmate de vinul dulce-acrisor adus intr-o carafa mare... Ultima zi a fost linistita... am jucat carti pe fire de iarba, am mancat pepene rosu, unii au pescuit, altii fotografiau furnici, altii si-au racorit picioarele in apa rece a oltului... o scurta oprire la corund... si am ajuns acasa, cu sufletul plin... cu nasul infundat si gatul rosu... Pana azi toate acestea au trecut, insa ramane amintirea unui concediu minunat, care nu putea fi atat de deosebit fara o companie pe masura...
azi voi pleca la mare... sa ma imbat cu apa sarata, sa-mi fac sutien din cenusa sirenelor moarte, sa orbesc de prea mult soare, sa ma sperii de strigatul asurzitor al pescarusilor...
Ela am zis in urma cu ceva saptamani ca va urma...
si ... ma tin de cuvant. ( mare lucru)
in primul rand, iata articolul din ziar:
iar concluziile inainte de prima ceasca cu cafea, suuuunttttt:
1. cei de la ziar, din multitudinea de poze puse la dispozitie, au ales-o pe cea care imi place mie cel mai mult;
2. scrie numele lui Petra de vre-o 3 ori;
3. ciobanii sunt vinovati !
4. simt ca am contribuit cu ceva intru' aflarea adevarului;
5. narcisele astea salbatice au un parfum ametitor;
6. imi amintesc de ploaia aceea cu bulbuci din dimineata actiunii... dar pana la urma cerul a tinut cu noi!
7. ciobanii tot ciobani sunt... (ne-au furat panourile... si pentru recuperarea lor am avut nevoie de multeeeee interventii)
8. trufandale... belissimo!
9. mersi Petra pentru dejunul de dimineata!
10. multumiri lui Seba din Ibanesti pentru pari si mai ales pentru tzuica;
11. sa-mi traiasca participantii la actiune si sa ma bucur de ei si pe defileul Muresului, la Timisoara, la banchet, in excursia de la Peles si ce mai planuim noi... ( Nelutzu... de data asta n-ai scapare! )
12. voi stiti ca exista prenumele ALBIN! ... era pedagogul internatului de la liceul silvic din gurghiu... (mai mult namila decat profesor);
13. povestile in miez de noapte din internat... fiind pasionati de tot ce inseamna natura, nu putem sa nu-l amintim pe Figaro, care a facut deliciul serii...
14. e asa bestial sa adormi pe povestirea lui Cartarescu'... si chiar... "De ce iubim femeile?"
15. si ce poate fi mai gustos dupa o zi de dat cu harletzul si vopsit panouri, decat slanina prajita la foc din vreascuri...
16. ma stiu... ( sa fac poze)... (nu-i asa Zsiga? )
Ela
bine v-am regasit!
dupa o noapte nebuna, (s-a maritat I. si cheful burlacelor a fost unul incarcat de lacrimi, muzica veche , amintiri si sperante...) la 7 dimineata am pornit spre semetele Chei ale Turzii. La prima vedere, par doi masivi stancoşi despartiti de o vale, nu mai adâncă de o jumătate de metru. Imaginea oferita este o miniatura a raiului pe pamant.... Poteca lata la început de un metru jumatate, si tot mai ingusta pe parcurs, te poarta cand pe partea dreapta, cand pe stanga defileului... trei podete te trec de pe un versant pe celalalt... fluturii te insotesc veseli... mici si albi, cu pete portocalii pe aripi... poteca din piatră şlefuită, cei doi versanţi ai Cheilor, cu pereţi aproape drepţi, se înalţă spre cer pe o parte şi alta, oferind senzatia de "inmuiere a genunchilor"... incepi sa te legeni usor... si ca sa nu cazi ar fi mai indicat sa cauti pastravii camuflati excelent in paraiasul cristalin, uneori lin, alteori mai zvapaiat al defileului...
sus pe chei...
as mai fi vrut sa va povestesc despre niste oameni care iubesc natura, despre poiana narciselor din Gurghiu, insa postez doar o poza semnificativa... altcineva e in masura sa povesteasca despre asta... si stiu ca nu va dezamagi!
va urma...
ELA
Blogger templates made by
AllBlogTools.com
Back to TOP
