am primit-o! de la mnealui, si-o expediez mai departe... tuturor care-mi trec pragul (in special ginei). nu de alta, dar este o provocare atat de draguta!!!!
Eşti femeie sau bărbat?
Descrie-te!
Cum te simţi?
Descrie locul unde trăieşti în prezent.
Dacă ai putea pleca undeva, unde ai pleca? m-as muta o vara la ...
Modalitatea favorită de a călători: cum zice seicaru...
sambata seara... dushul corespunzator, dresurile translucide, coafura rebela, pantofii cu toc, salvatoarea rochie neagra, doi-trei stropi de licoare parfumata ... si-ntr-o 1/2 de ora eram "in jazz" cu ginul tonic dinainte si cu ochii scaldati in fum de tigare, lumini ascutite, mini-jupe exagerate, colanti stralucitori, pantofi inalti, si multi tineri. unii erau in parga, altii verzi de-a binelea dar era si categoria de "mult prea copti", in care incep incet sa ma regasesc... muzica era acceptabila, insa prea TAREEEE... zvacnea sangele portocaliu in biata fructa de-a crezut ca explodeaza, ii curgeau si lacrimi mici portocalii, imbacsite de mascara si fard negru, si-si dorea una din mastile de le vazuse "in trend" la gara de nord bucuresti, in perioada gripei porcine... noroc cu cele doua garzi de corp ce urmareau prudent starea portocalei... unu' era "de meserie" (:P) si altul "de datorie".
melodia care-as fi crezut ca poate reporni activitatea seismica in zona suna cam asa:
astazi am finalizat o lucrare... am predat-o insotita de sticla de wisky necesara. si totusi... e primul pas inainte de marele stres. am pierdut ani, zile si nopti din viata mea... in care cei dragi isi doreau prezenta mea, in care m-as fi putut bucura de soare, zapada, prieteni, familie... le-am petrecut in fata laptopului, suspinand, analizand... nu poti lucra la o teza de doctorat in fiecare zi. e nevoie de concentrare, de zile si nopti consecutive, de saptamani furate de la prieteni, de la rude... de intelegere, diacritice, ajutor, bani, timp... subiectul l-am gasit din intamplare in urma cu 4 ani in timp ce eram bursiera-n Belgia... contributiile le-am aflat ba in timpul orelor de seminar, ba la vr-o ora de master, iar ideea mareata am visat-o... era o dimineata de primavara. in 2 ore ma infiintam la usa unui bun coleg informatician. era nevoie de ajutor de specialitate... astazi teza mea e gata... a fost nevoie de corecturi, de modificari, de aranjari in pagina... acum simt ca e finalizata o etapa, insa e inceputul... sustinerile imi vor da batai de cap... birocratie exagerata, bani prea multi, drumuri, emotii... multumiri celor care m-au ajutat, si au incredere... dar si celor care nu... poate ei m-au ambitionat cel mai tare... munca la teza si nebuniile specifice sfarsitului de semestru m-au facut sa incep in forta acest an... dar nu vreau sa detaliez partea asta... vreau sa scriu, ca sa-mi anintesc peste ani de zile, ca totusi, in amalgamul acesta de evenimente, am trait 2 ore divine... zburatorul meu, m-a rapit dintre diacritice, note de subsol, anexe si refacerea figurilor... si m-a lasat in mijlocul unei mase de oameni... priveam cu sfiala dupa multi ani sala de spectacol a palatului culturii. era plina de oameni linistiti. zumzaiau. apoi s-a facut liniste. au intrat pe scena tineri, varsnici, femei si barbati... fiecare isi ocupa locul... unii isi imbratisau violoncelul, altii mangaiau alama stralucitoare a instrumentelor de suflat, vioristii isi lasau capul pe cutia lor magica in timp ce fluturau zeci de arcusuri. apoi s-a facut din nou liniste. a intrat el. dirijorul filarmonicii din targu mures. un japonez cu parul lung si des, care zambeste sfios. este nascut sa stea in fata muzicienilor si sa-i conduca spre rai...
in viata mea, nu foarte lunga, am trait momente cand doream ca imaginea din fata ochilor sa ramana pe veci in biosul meu. unele au si ramas... a fost si un moment cand cineva mi-a atins mana si gestul lui s-a imprimat pe inima... ... iar aseara, muzica scria poezii, picta in culori pastelate, mazgalea schite, scuplta in piatra, modela in lut umed, imbobocea trandafiri, exploda, se stingea, murea, facea amor, scufunda corabii, iubea fecioare, calarea cai pur sange, broda matase... tanara soprana avea un colier stralucitor... si doua inele masive... cu o atitudine de actrita si o voce studiata si exersata la scoli inalte din europa, a cucerit pe loc publicul... barbatii au ramas impresionati, iar femeile isi aratau o invidie pretioasa...
japonezul meu drag...
si una din ariile care poate starni furia marii...
bunul meu prieten si coleg, cosmin, isi va pune palma stanga pe frunte la citirea acestei introduceri... dar, vreau sa declar aici, pe blog, ca il felicit pentru ca a devenit evaluator de mediu! am si sarbatorit evenimentul, in "Jazz". (pt.necunoscatori, Jazz e un club de pe la noi cu muzica BUNAAAAA...) franturi de sambata noaptea:
... soarele, viata si zambetele mi-au accentuat ridurile. Am riduri fine care se vad atunci cand rad cu pofta. Ochelarii de soare i-am facut uitati... “pitzi-masina” facea figuri, visa costinesti. N-a mers dupa ea... in vama draguto! Satul pescaresc m-a primit intr-o zi insorita de sambata. Marea ma astepta... erau alge la mal, in departare se vedeau plase ale pescarilor, iar linia orizontului era bine delimitata. Vama Veche e un sat... pescaresc. nu face parte din sireagul de statiuni binecunoscute. nu stiu cum era vama in trecut, insa si azi... vama e altfel... muzica buna, doua librarii profitabile, nudisti, putine terase, muzica live, plete, mancare ieftina, alcool la promotie, petreceri pe plaja, multe corturi, mese grele din lemn masiv, pe care nu iti interzice nimeni sa te urci sa dansezi, oameni pasnici, cuminti, poate prea ametiti, rokeri cu privirea pierduta-n larg, oameni care nu-ti vorbesc dar spun multe, perechi, multe cupluri, mai vechi, mai noi. Cum e in vama? e ca in rai... e ca in iad... intr-o noapte... pe terasa la stuf... dezlantuire, dezmat... Unii isi aruncau tricourile in nisip, atii bere pe barba nerasa, unii sareau, altii dormeau langa barca din mijlocul plajei, unii erau desculti, altii in bocanci... dezmat total. Paradoxal, stateam linistita cu o bere-n fata... savuram ritmurile. In apropiere erau doi tineri. Se vedea ca erau prima data in vama. era dupa aproape o saptamana cand vedeam tocuri! Ea era prea decoltata pentru frigul de-afara, cu o fusta cu volanase roz. El lasa sa-i atarne din mana, brelocul cu patru cerculete intersectate. Parea socat de faptul ca nimeni nu-si intorcea privirea spre tricoul lui alb care lasa sa se citeasca un brand binecunoscut, ori spre incaltarile sport la fel de imaculate. Dupa un timp fata incepu sa se miste stingherita pe ritmurile dementiale. Si-au facut apoi 2-3 poze cu telefonul mobil, in care incercau sa surprinda frizurile ciudate, dansurile rebele dar in special privirea lor putin incruntata, buzele tuguiate si nasul in vant. Pentru multi, Vama inseamna o libertate prost inteleasa... care a stricat si va strica in continuare libertatea reala pe care o poate oferi micul golf cu feleza... Nu am vazut drogati, nu am vazut femei usuratice (cei doi amici care cautau sex for free s-au imprietenit cu trei virgine), ori prea multe trupuri goale. Nudismul in vama il fac barbatii! Barbati bronzati, nerasi, ametiti de la alcool, care iubesc o singura femeie, apa sarata, si muzica buna... In vama nu mergi sa faci poze ca la gradina zoologica! In vama mergi sa simti ritmul muzicii bune... sa bei bere, sa stai la un foc de tabara pe plaja, sa mananci ieftin in locuri fara fite, cu caini vagabonzi, cu muste, cu sare in pahare albe extrem de mici de unica folosinta, sa te bucuri de soare, de paradisul linistii si dementei totodata. Un vamaiot batran se plangea ca Vama nu mai e ce-a fost... “frunza verde de trifoi, plina-i vama de ghertoi”. nu stiu cum a fost, dar mie imi place si asa... mai sunt punkeri cersetori prafuiti, rockeri beti nonstop, liceeni care se ling plictisiti, bere si tigari la promotie... caini vagabonzi si pisici bestiale! In campingul linistit de unde vedeam marea, cu gargarite si cipercute pictate din roci de mare, cu vecini rokeri si folkisti ori liceeni rebeli, erau doua mate... o pisi fitoasa, invatata cu mancare brenduita, si puiul ei, care mi-a lasat ca amintire o zgarietura pe piele... Seara isi faceau culcus in bratele turistilor, ziua veneau la rasfat doar daca le serveai cu delicatese. La terasa alaturata era un pisoi negru cu ochii verzi, (care da, seamna cu Wiskey... )
sus, pe faleza, la pescaria de unde se vede intreg golful si unde cuplurile de nudisti fac baie nestingeriti in valurile care se lovesc de pietre, stapan este un motan tigrat. A aparut fara sa faca zgomot savurand si el panorama. Isi misca coada cu maiestrie, apoi s-a intins, si-a aratat coltii... Rasaritul in vama e intampinat de muzica buna. Bolero de Ravel rasuna in tot golful... cainii vagabonzi cersesc o mangaiere, indragostitii se imbratiseaza, matolitii dorm pe plaja, peturi duse de briza... saci de dormit, paturi groase... si barcilecpescarilor ca doua umbre pe apa roz ... La Herous imi placea sa beau cafea dimineata si bere la amiaza… muzica buna… pentru suflet… scrumiere din pahare de bere umplute cu nisip... in dimineata aceea, cu rasarit ciudat, cu nori, caini vagabonzi si aer rece ... mi-a mangaiat sufletul o cantare perfecta...
Am mers cu caiacele pana aproape de epava scufundata spre bulgari, am stat sub umbrelele din stuf, am ridicat un zmeu pe care l-am lasat la plecare cadou pustiului de la Amfhora, printre hamsii, shaorma si kebab...am mancat si o ”indopata”, o portie de “ciori perverse” (clatite) la dugheana aplasata mai sus de Bibi... Marea si-a etalat toate fetele... la inceput algele te mangaiau discret, apoi au disparut lasand loc unei intinderi in doua culori... in larg era un albastru inchis... iar la tarm albastrul deschis stralucea de la nisip si de la valurile prea jucause...
