continuarea povestii despre vacanta
>> 28 august 2009
Dupa ce am prelungit vacanta la mare… pentru munte ne-au ramas doar cateva zile si foarte putini bani. Din vama am plecat la amiaza dupa ultimele poze facute de la pescaria de sub faleza. Pe drum am facut o scurta oprire la costinesti... baietii mei voiau “cu banana”. …multa lume, reclame tipatoare, vanzatori aroganti, la restaurante muzica pe ritmuri orientale, pe toata faleza rasuna asurzitor reclama la un mare club unde avea sa concerteze puia, pe plaja radioul parca dat la maxim… costinestiul m-a obosit din primele minute... noua si imbietoarea faleza, de unde poti admira plaja plina, era aproape acoperita de deseuri... totusi, era vizitata de domnisoare care faceau ori topless ori aveau poponeata la vedere intr-un mod vulgar, nu pentru a admira plaja, ci pentru binecunoscutele poze cu ochelarii de soare vintage pe faleza costinesti... batrana epava parea mai mare decat in tineretea mea, insa asista semeata la dezvoltarea ingineriei constructiilor civile... noile hoteluri si vile de pe faleza ii incurcau parca gandurile... “cu banana” era interesant... inbracati in veste de salvare baietii mei doreau senzatii tari... au primit, insa nu la aruncarea in valuri ci ... la urcare! Cu retina incarcata de sani, buci, ochelari de soare si kitch-uri, timpanul intepat de manele si house, iar narile pline de odoare de hamsii prajite in ulei ranced, am parasit litoralul romanesc cu destinatia... “undeva la munte”. ................................................................................................................................................ La 5 dimineata dormeam chircita in masina, in parcarea hotelului tusnad din tusnad. Pe la 8, cu cearcane si morocanosi, am campat intr.-un loc divin, pe valea oltului. Suprinzator, statiunea care ma asteptam sa fie in paragina parca inflorea. Lacul ciucas era chiar in plin proces de curatare de alge, iar restaurantul de unde-l puteai admira era putin prea piperat dar avea o atmosfera relaxanta de concediu.Familii cu copii, familii varsnice venite pentru apa minerala cica binefacatoare, ori simplu, pentru aerul de munte. In plimbarea spre turnul de veghe al statiunii ne-am ratacit... dar finalul drumetiei a fost unul deosebit... privelistea asupra statiunii ne-a calmat spiritele si respiratia sacadata. seara, slanina prajita la foc de vreascuri, si susurul oltului au fost parca secvente din filmele cu haiduci... In urmatoarea zi am facut traseul spre lacul sfanta ana... dus- intors. Imi era teama doar de ursi... in rest... ma jena un bocanc, respiram greu, imi era ba cald ba frig, si ma durea ingrozitor spatele... si gatul... de la aerul rece de munte. Pe drum... ciuperci multe... urme de animale salbatice si de alti drumeti nesimtiti care-si facusera nevoile pe carare... Odata ajunsi sus, am dat de o poienita insorita inconjurata de zmeura aromata si dulce. Cat timp unii sforaiau prinzand din nou puteri, altii se indopau cu zmeura gustoasa. Am mai avut de coborat o leaca de vreme pana la dugheana cu miros de mici, unde berea harghita a fost mai buna decat orice apa minerala binefacatoare carata din tusnad... Era in apropiere o mica capela... plina cu monede, bancnote... si stinghera se vedea in departare crucea... ochiul dracului si semnul crucii intr-o combinatie perfecta, infricosatoare... Lacul sfanta ana e foarte frumos... rotund... inconjurat de paduri ... cu apa foarte limpede si rece... Din mijlocul lui se poate vedea puterea naturii... am simtit fiori pe spate cand ne invarteam cu barcuta pe loc... ameteam in mijlocul craterului plin cu apa... ameteam cand il priveam in ochi... am avut parte de momente de liniste si pace in varful muntelui langa intinderea stralucitoare... Am ajuns voiosi in statiune, inainte ca pensiunea alaturata sa inchida... bulzul si mamaliga cu paprikas de pui au fost rupte din rai... numai dupa palinca casei si urmate de vinul dulce-acrisor adus intr-o carafa mare... Ultima zi a fost linistita... am jucat carti pe fire de iarba, am mancat pepene rosu, unii au pescuit, altii fotografiau furnici, altii si-au racorit picioarele in apa rece a oltului... o scurta oprire la corund... si am ajuns acasa, cu sufletul plin... cu nasul infundat si gatul rosu... Pana azi toate acestea au trecut, insa ramane amintirea unui concediu minunat, care nu putea fi atat de deosebit fara o companie pe masura...
