care este cea mai profunda traire ?

ela

Read more...

sirena si nuferii

si-i bine si caldut in apa asa curata si limpede ca cristalul... sirena face tumbe... pestisorii o intreaba de sanatate... si-s multi si colorati si veseli... alte sirene o-'nsotesc uneori si sorb licori binefacatoare din scoici de portelan... si are sirena familie numeroasa care-o iubeste si-o alinta... si mii si mii de zile linistite, cu viitor promitator... si mai are si-un iubit, tot asa, cu coada, dintr-o specie apropiata, dar compatibila, care-o rasfata si-o poarta cu gandul spre un viitor sigur si linistit...

si cum visa ea printre algele de-un verde fosforescent (ce-i amintesc de filmu' avatar), iata ca-ntr-o zi, sirena portocalie simti ca-i vine-un dor si o durere-adanca... sa vaza ea nuferi...

dar stie ea ca "numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi"... trist si provocator... sa lase ea oceanul ei curat si sa-si manjeasca coada de-un portocaliu stralucitor printre noroaie... pentr-o apa involburata, maloasa si plina de pericole ?

stie cum e. a mai fost pe-acolo. a admirat nuferii iar corpu-i fremata de-adrenalina...

si-ar vrea sa nu mai fie sirena, ci sa fie o vietate mica si zburatoare, sa poata iubi toti nuferii care-o atrag, si sa nu se frece de mal ca sa-si iubeasca florile...

ela

p.s. ... doar ca se va plictisi repede... si tot la palatul de cristal din fundul marii va dori sa revina, ca-i va fi dor de sirena verde si galbena, de pestisorii colorati si de viata linistita din adancuri...

Read more...

cu tata...

stiu ca suna asa... ca la gradinita, da' nu-mi pasa... tata m-a dus cu treaba la sibiu...
da, cu tata. si ce? daca e disponibil si poate... si daca .... nu vrea sa-mi dea masina lui.. ce?
e asa de rau ca ma duc cu tata prin tara? de are el vre-o treaba si eu sunt in vacanta ori intr-o zi libera, numaidecat sar langa dansu-n masina...
imi place cu tata. de fiecare data incepe cu greutatile. isi spune pasul.... cam 20 de km...
dupaia incepe distractia...
clar, nu-s sarita departe de trunchi...
azi dupa ce-am admirat ochii prea albastii ai rectorului din sibiu, m-am plimbat la brat cu tata in centrul vechi...
iubesc Sibiul! nu puteam sa-i ignor cladirile, atmosfera, povestile secrete care le spune...
inainte de intrarea-n oras, se vad muntii... ademenitorii si iubitii nostri munti care ne cam feresc de potopul din tara... trafic lejer, arhitectura fascinanta intre sighisoara si sibiu...

tocul cismelor mele din piele rasunau sacadat pe dalele din piata mare, apoi pe cele din piata mica... tata zambea... vorbea des la telefon... afaceri... "is cu fata, intr-o excursie la sibiu... ne plimbam... am trecut podul minciunilor... da, a ramas intact, cu toate ca ne-am temut sa-l trecem deodata..."
cu tata pot vorbi orice. ma intelege, ma cearta, ma aproba si apoi rade...
am povestit la o cafenea cocheta... da, a mai chelit... si-a mai imbatranit de cand nu l-am mai privit cu atentie... nu mai poate sa vada heroglifele de la nota de plata... dar vulpea de pe coclauru' din dreapta si uliu' ascuns intre crengile copacului 2 din stanga sus ... i-a detectat cu repeziciunea vanatorului impatimit...
tata-i vanator... si ma mandresc cu asta... e un paradox, dar tata e un vanator care iubeste animalele mai mult decat orice ong-ist disperat...
era un lcd in cafenea... si ochii ii fugeau la "artiste"... apoi, a dat radioul mai tare . cica-i place lady gaga... pffff... asta-i tata...
si-l iubesc! si-mi mai vine cateodata sa-i zic vre-o doua, si-mi mai face zile negre... si merge si 3 zile consecutive pe coclauri cu pusca-n spate... si-o lasa singura pe mama cu toate pe cap... da' n-are leac... a vazut azi pe-o carare care se afunda-ntr-o padurice, un pustan. cu mucii-n piept, o bota-n mana, caciula mare-n cap si-un caine latos numarandu-i pasii... a zambit, l-a aratat cu degetu' si-a zis: "uite... copilaria..."

ela

Read more...

raluca

de la inceput m-a fascinat. un stil rebel, o viata boema... multe tigari, folk, sinceritate, liniste si zbucium totodata, vama, alcool, pamant si zbor...

Raluca e fata cu ochi de caprioara ranita. rar lacrimeaza si atunci o face cu toata fiinta ei...

stie sa iubeasca, stie sa sufere, sa bea, sa cante si sa traiasca fumos...

a cantat folk cu "Focul Viu"... stiu versurile ca pe Tatal nostru... regret ca am descoperit trupa aproape de perioada destramarii ei, dar ma bucur ca ma regasesc printre nostalgicii care inca o asculta... stau cu berea langa mine si ascult "Focul Viu"... Raluca si Sorin s-au regasit in Bucuresti. am primit azi in dar inregistrari puse recent pe youtube...

si-mi zboara prin minte mii si mii de amintiri din vremuri apuse...

imi doream sa fiu ca ea...

...raluca iubeste deopotriva si muzica populara. ("ara badea sus pe costa/ mai la deal de casa nosta")... eheeee... vremuri bune, vremuri in care muzica populara si folku' stateau la masa cu noi, aveau aceleasi halbe-n fata si aceeasi sclipire-n ochi...

apoi s-a destramat si ansamblul... raluca a plecat la bucuresti, laura s-a maritat si are 2 copii frumosi, ioana indata-i un an de cand e si ea la casa ei, si ancuta draga de ea si-a gasit implinirea-n baia mare...

la ultimu ospat, a lu' Ioana, ne-am intalnit ultima data... am tras o sarba, am baut la bere... am fumat zeci de tigari, am plans, am ras, am depanat amintiri... si-am sperat int-un viitor plin de iubire...

Ralu... mai stii cand faceam baie-n piscina de la weekend, mai stii cum cantam si jucam apoi pe terasa la pescarus... mai stii cum am imbatat curcanu' lu Laurica? da' de revu' de la Idicel, iti mai aduci aminte? cate pet-uri de alcool am ars?... mai stii ca cortul tau l-a inghitit pe-al meu ? (si-a mai inghitit ceva da' nu se povesteste.) si mai stii c-am fost cu trenu' la Toplita? io-am plans tot drumu'... da' nu-mi pare rau... c-am amintiri acuma. e... si cat a mai plans Ovidiu' la muierestile noastre... si cat au mai sughitat Florinii...

si mai sunt... multe mai sunt... amintiri... toate le pastrez cu drag, zambesc si plang cateodata, si imi e dor si-as vrea sa dau timpul inapoi si nu se poate...

da' vi tu la mures, si trimitem copii la socra, dam liber la barbati, si tragem o muiereasca ca-n vremurile bune, ca si-asa am promis io chef de burlacite c-un an in urma... nunta n-am mai facut, da' chefu-l putem tine de sa-l pomenim!

... Raluca schimba mai des chilotii decat costumu' popular, si-si dregea vocea cu-n strop de bere si-o tigara... canta de jale, de tara, de veselie... de iubit si blestemat...

Raluca stie ce-i doru' ... il bea, il canta, il trage din tigara, il simte...

Ela

Read more...

despre blog...

am primit o leapsa!

Gina, e prima la care raspund....

1. Ce si cat din viata personala expui scriind?

pt. ca la baza sunt inginer.... sa zicem... 50%...

dar, intre cuvinte se regaseste toata lumea mea interioara...

ori de cate ori recitesc ce-am scris ma gandesc la lucruri diferite... niciodata nu scriu din dorinta de a scrie. intotdeauna ceva exista in mintea sau sufletul meu si ma preseaza... staruinta scoate din mine cuvinte uneori blande, alteori nu...

chicotesc cand sub mesajul propozitiilor mele inteleg cu totul si cu totul altceva. putini sunt cei care inteleg... pe ei ii si iubesc!

2. Cu ce iti dauneaza blogul?

uneori ma face sa vad altfel adevarul meu interior... si ma surprind vazand ca parerea mea despre mine sufera.

3. Cu ce te ajuta blogul?

in primul rand oamenii... am ajuns sa ma interesez zilnic de viata unor oamani necunoscuti care imi sunt atat de dragi... prieteni virtuali... o intreaga lume...

mai stau cateodata la o cafea cu o amica si pomenesc de prietenii mei de pe blog ca si cum ar fi persoane cu care ma intalnesc zilnic...

apoi... blogul ma ajuta sa-mi fac ordine-n capatana... mai primesc sfaturi, mai sunt trasa al raspundere, ori pur si simplu aflu parerea unor anonimi. nu stiu daca bine sau rau - voitori, insa cu siguranta oameni care imi mai taie din elan si bine fac, ca e riscant sa zbori prea sus...

4. Ce reactii permiti?

primesc cuvinte care imi intra direct in inima, dar si altele care ma dojenesc...

exista oameni perversi, altii care nu ma cunosc destul, sau mai sunt si cei care cred ca imi pot sparge si devasta casuta... dar... nu-i las... nuuuuu...

5. Care ti-e rutina de bloggher?

depinde de zile... cateodata am o viata asa banala incat nu deschid calculatorul... alteori citesc si recitesc postari interesante... mai aprob sau nu postari ale cunoscutilor, sau chiar ale ne-cunoscutilor... exista oameni interesanti, in compania carora imi place sa ma pierd...

saptamana asta e vacanta... asa ca blogosfera ma poate acapara...

seara nu prea intru in lumea mea virtuala... e mai bine-n doi...

dar ma gandesc des la voi... la prietenii mei de pe blog....

ela

p.s. retransmit leapsa tuturor celor care doresc sa impartaseasca cu noi tabieturile lor din lumea blogosferei...

Read more...

in asteptarea instalatorului...

si acuma fara glume... e nevoie de instalator in casa mea, sa schimbe robinetii... ca-s vechi nevoie mare si neprietenosi cu mainile portocalei...

si iata cum m-am apucat de pregatiri...

e ca si-n asteptarea lui mos craciun... am frecat gesia, faianta, am facut curat chiar si la canar... spalat oglinda, vasele, aragazu'...

maturat, dat cu aspiratoru', dupaia cu mopul...

totul lucreste.

am pus chiar si prajiturele cu glazura de ciocolata pe-o farfurie...

stiu ca instalatoru' nu va aduce daruri de pret, si cu siguranta nu va dori un pahar de lapte pe langa prajiturelele respective, ci mai degraba suc, ori alcool (?!?)...

dar... tare ma mir de mine, ca nici iepurasu' sau mosu' nu-s tratati cu atata importanta... mare om instalatorul asta... un simplu aruncat de buzdugan, si iata cum portocala isi stranse parul intr-o naframa, isi lega trupusorul unduit cu un sort roz, lua aspiratorul si carpa in mani, si se apuca de ... frecat...

ela

Read more...

plictiseala de vacanta

reamintesc ca m-am cam mutat de ceva luni bune... baiu e ca multe obecte se regasesc inca in cutii... in general pe balcon. si peste ele cutii se afla alte cutii mai mijlocii si peste ele cutii mai mici... asadar stive de cutii, se pare ademenitoare pentru veveritele cartierului.
asa... si ma opintesc io azi sa restivuiesc stiva... si aflu cu stupoare ca am nevoie urgenta de muschiputernicisiminteputina pentru aceasta indeletnicire... instalatoru' ? postasu'? "milk-man" ? cin' sa fie, cin' sa fie?

ela

Read more...

o zi pentru aduceri-aminte

imi place dezordinea. se pastreaza mai usor. dar, in micul meu paradis e nevoie din cand in cand de organizare... ar fi cazul sa pun cartile la locul lor, sa sortez zecile de file imprastiate pe covorul din camera mare, transformata in sala de studiu... semn de carte... un pantof. (noroc ca am 35)... mai incolo pliculetele de la "after eight". la pagina cu "diagrama swot" era presata o bratara... si cat am cautat-o ieri... voiam s-o scot in lume...
vre-o 2-3 pet-uri, cesti cu urme de ceai, cafea si cola...
dar zecile de cd-uri si dvd-uri amestecate imi dau fiori...
si ma apuc eu sa le vizionez si sa scriu pe dansele continutul... cu carioca rosie...
pozele la poze, filmele la locul lor, documentele profesonale puse cu strictete in husa gri...
si iata cum am intrat intr-o alta lume... mii de poze cat monitorul... eu in 2005... eu in 2006... ba-n italia, ba la mare, ziua mamei de-acu' 2 ani, cheful de craciun din 2007, tortu' pe care scrie 50 si tata zambeste chel langa el...
eheee... o lume-ntreaga... o viata-ntreaga...
si iau eu husa cu cd-uri si dvd-uri vechi ... si ma scufund intre zambete, chipuri dragi, locuri cunoscute sau vazute in graba... cate-o limba scoasa fotografului, ori cate-un zambet studiat...
iau o pauza azi de la prezent. vreau sa retraiesc pe fuga, clipe pozate in ultimii ani din viata zbuciumata a portocalei...
va pup!

Ela

Read more...

stiu ce-am fost intr-o viata anterioara

in apartamentul din unirii, unde-am stat ceva vreme in chirie, ma vizitau vrabiute... mii si mii. recunosc ca le-am provocat... am donat din grauntele canarilor mei, in speranta ca vrabioiul zgribulit de pe pervaz, supravietuieste mai usor peste frigul iernii. da' ce sa vezi mai frate... pasaroiul avea harem. si-a venit intai cu noua iubita. apoi le-a adus pe celelalte. si se certau toata ziulica nevoie mare. am hranit eu ce-am hranit pasarile... pana cand m-am trezit cu vrajitoarea la usa. era deghizata in vecina de la 2. suparata foc pe pasarile mele, care mancau la mine si "lasau urme" la ea...
cu timpul, meiul ramas a incoltit, si-aveam in jardiniere ditamai plantatia... vara veneau mai rar, dar ma-ncantau cu scandalul lor...au mai venit si soriceii... da' la astia sincera sa fiu, nu le prea dadeam de-ale gurii...ca-si luau singuri...
ei... si iata ca acum stau in alt cartier, la etajul 9. nu stiu daca de aici se aud mai repede rugaciunile, dar cert e faptul ca pasarile imi cau dau tarcoale.

hm... ce-am fost eu intr-o viata anterioara?... cred ca Alba ca Zapada. si sa va continui povestea... nu stiu daca cantecele mele suave de sub dus, sau fatul ca balconul e burdusit de "diverse"... dar, ieri isi facu aparitia in balcon distinsul veveritoi. i-am dat si lui bobite de nesquik, dar n-a fost asa de prietenos ca vrabioiul de anu' trecut...
sper sa n-aiba si asta harem, ca se-nfiinteaza pasarile si veveritele la mine-n casa... si frica nu mi-e de vecina... ci de pitici... ca-s 7 !!!

ela

Read more...

o mare incercare

gura imi era uscata... vorbele imi erau cunoscute. le rostisem de zeci de ori. poate nu chiar in ordinea aceasta. prezentam totul cu un usor tremur in glas. credeam ca dupa 2 minute genunchii vor inceta sa tremure. n-a fost asa... emotiile le-am simt inca mult timp dupa-aceea.

conducatorul meu imi zambea parinteste, surprins. cateodata cred ca imi tragea cu ochiul. privirea imi poposea des asupra unui domn carunt, inconjurat de o aura curata. privire severa, trasaturi dure, tinuta demna... parea ca nu e de pe la noi...

dupa tirul de intrebari venit din partea unui filozof, a venit randul dansului. s-a prezentat. si atunci in fiinta mea a inflorit spertanta. i-am citat articolele in teza. in pozele din carti parea mult mai batran, dar varsta lui impunea un respect de temut. era privit cu teama si retinere de toti cei prezenti. dar ... cum sa-ti fie frica de omul pe care "l-ai citit" cu cea mai mare placere?

locuieste peste ocean de multi ani... intamplator era in cluj. a venit la sustinere de curiozitate, afland de tema tezei mele, care se pare ca il interesa.

teama din ochii conducatorului meu s-a transformat in uimire, atunci cand dupa alt sir de intrebari, precizari, "americanu' " mi-a propus o colaborare pentru viitor...

teza a fost votata in unanimitate de cei peste 25 de profesori din sala.

erau si tineri doctoranzi fara drept de vot, insa curiosi de ce se intampla...

era cald... peste 60 de suflete intr-o sala mica. eu si ei... eu si ideile mele... ideile mele si ei... un triunghi isoscel care s-a colorat in portocaliu.

nu sunt foarte modesta de felul meu... dar nici nu vreau sa fiu! am fost buna! prezentarea a iesit bine si aprecierile au fost chiar peste asteptari!

conducatorul m-a pupat parinteste pe frunte. are si el o fata de varsta mea... e in germania... cred ca ii este dor de ea...

tata a avut emotii. ma astepta in masina... mirosea a prea multe tigari si cred ca a si lacrimat de bucurie...

iar eu... sunt fercita!

Ela

Read more...