viata-i o portocala...: ansamblu'

mica portocala, infantila fiind, a fost dusa la cursuri de innot... si-a progresat ea, incat a ajuns la varsta frageda sa practice innot de performanta. pana cand... numeroasele otite si conjunctivite i-au pus capat pasiunii de-a se balaci...

dupa cativa ani, a ajuns o mica si importanta balerina. imi amintesc sala, oglinzile, parul negru si lung al profesoarei, si jorda... trei ani... frumosi, copilarosi, cu spectacole si repetitii... apoi s-a desfintat cursul... si familia n-a mai considerat ca ar trebui sa mai urmez vre-un curs... sau n-a mai putut financiar...

dupa ani si ani, soarta m-a impins sa fac dansuri populare. cea mai splendida trupa, cei mai buni prieteni si colegi din toata timpurile... 5 ani de turnee, repetitii, prietenii si voie buna...
1/2 de an mi-am taiat scurt si unghiile de la mana stanga... mai am chitara... doar ca e plina de praf...

apoi cica am intrat in randul lumii... si totusi, nu-mi gaseam locul...

asa ca... m-am inscris la pictura si grafica... cochetam de ceva vreme cu asta... unii spun ca as avea ceva talent...

insa, profa m-a determinat sa abandonez cursul... la fiecare ora venea lesinata de prea mult alcool... eh... ce ti-e si cu artistii astia boemi...

cand am chef, mai pictez, dar... tot nu-mi gasesc linistea....

ela

de la inceput m-a fascinat. un stil rebel, o viata boema... multe tigari, folk, sinceritate, liniste si zbucium totodata, vama, alcool, pamant si zbor...

Raluca e fata cu ochi de caprioara ranita. rar lacrimeaza si atunci o face cu toata fiinta ei...

stie sa iubeasca, stie sa sufere, sa bea, sa cante si sa traiasca fumos...

a cantat folk cu "Focul Viu"... stiu versurile ca pe Tatal nostru... regret ca am descoperit trupa aproape de perioada destramarii ei, dar ma bucur ca ma regasesc printre nostalgicii care inca o asculta... stau cu berea langa mine si ascult "Focul Viu"... Raluca si Sorin s-au regasit in Bucuresti. am primit azi in dar inregistrari puse recent pe youtube...

si-mi zboara prin minte mii si mii de amintiri din vremuri apuse...

imi doream sa fiu ca ea...

...raluca iubeste deopotriva si muzica populara. ("ara badea sus pe costa/ mai la deal de casa nosta")... eheeee... vremuri bune, vremuri in care muzica populara si folku' stateau la masa cu noi, aveau aceleasi halbe-n fata si aceeasi sclipire-n ochi...

apoi s-a destramat si ansamblul... raluca a plecat la bucuresti, laura s-a maritat si are 2 copii frumosi, ioana indata-i un an de cand e si ea la casa ei, si ancuta draga de ea si-a gasit implinirea-n baia mare...

la ultimu ospat, a lu' Ioana, ne-am intalnit ultima data... am tras o sarba, am baut la bere... am fumat zeci de tigari, am plans, am ras, am depanat amintiri... si-am sperat int-un viitor plin de iubire...

Ralu... mai stii cand faceam baie-n piscina de la weekend, mai stii cum cantam si jucam apoi pe terasa la pescarus... mai stii cum am imbatat curcanu' lu Laurica? da' de revu' de la Idicel, iti mai aduci aminte? cate pet-uri de alcool am ars?... mai stii ca cortul tau l-a inghitit pe-al meu ? (si-a mai inghitit ceva da' nu se povesteste.) si mai stii c-am fost cu trenu' la Toplita? io-am plans tot drumu'... da' nu-mi pare rau... c-am amintiri acuma. e... si cat a mai plans Ovidiu' la muierestile noastre... si cat au mai sughitat Florinii...

si mai sunt... multe mai sunt... amintiri... toate le pastrez cu drag, zambesc si plang cateodata, si imi e dor si-as vrea sa dau timpul inapoi si nu se poate...

da' vi tu la mures, si trimitem copii la socra, dam liber la barbati, si tragem o muiereasca ca-n vremurile bune, ca si-asa am promis io chef de burlacite c-un an in urma... nunta n-am mai facut, da' chefu-l putem tine de sa-l pomenim!

... Raluca schimba mai des chilotii decat costumu' popular, si-si dregea vocea cu-n strop de bere si-o tigara... canta de jale, de tara, de veselie... de iubit si blestemat...

Raluca stie ce-i doru' ... il bea, il canta, il trage din tigara, il simte...

Ela