rugaciune
>> 25 octombrie 2010
Tatal nostru care esti in ceruri,
Sfinteasca-se numele tau...
....
painea, gazul, curentul, cablul si telefonul nostru cel de toate zilele,
da-ni-le noua astazi si ne iarta noua ....
...
AMIN

Tatal nostru care esti in ceruri,
Sfinteasca-se numele tau...
....
painea, gazul, curentul, cablul si telefonul nostru cel de toate zilele,
da-ni-le noua astazi si ne iarta noua ....
...
AMIN

a pierdut sirul orelor.. nu stia de cand se alfa infundat in rahat. rahat adevarat, de om... cazuse in latrina, in timp ce se grabea spre prunul din fundul curtii. avea intalnire. n-a mai ajuns. a luat-o pe scurtatura, si-a cazut... simtea ca nu mai are putere... innota in mocirla maro, si din cand in cand mai lua cate-o gura...
pe primii oameni care-l vizitara, credea el, intentionat, ii ignora... incerca sa nu scoata nici un sunet, de frica sa nu fie observat intr-o situatie atat de jenanta.
apoi n-a mai rezistat. de fiecare data cand cineva se uita spre el cu bucile, incepea sa urle cat il tineau puterile.
si cineva, l-a auzit...
cat de norocos sa fii sa cazi in rahat ? si mancand atata ... cum sa nu fii salvat, cum ?

reamintesc ca m-am cam mutat de ceva luni bune... baiu e ca multe obecte se regasesc inca in cutii... in general pe balcon. si peste ele cutii se afla alte cutii mai mijlocii si peste ele cutii mai mici... asadar stive de cutii, se pare ademenitoare pentru veveritele cartierului.
asa... si ma opintesc io azi sa restivuiesc stiva... si aflu cu stupoare ca am nevoie urgenta de muschiputernicisiminteputina pentru aceasta indeletnicire... instalatoru' ? postasu'? "milk-man" ? cin' sa fie, cin' sa fie?
ela
intrebarea asta ma terorizeaza...
sincer, da' foarte sincer, eu cand gatesc nu dezamagesc. de obicei, mancarica chiar imi iasa (daca nu incurc condimentele) destul de... interesanta, iar degustatorii au papilele in extaz.
stiu sa fac vre-o 3-4 feluri de mancare, fara a apela la reteta si improvizez chiar bine.
in rest... ma ajut intotdeauna de net. din pacate nu prea retin exact etapele, motiv pentru care daca doresc sa reiau reteta, pierd ore intregi cautand-o pe google.
fereasca sfantu' sa fiu nevoita sa gatesc ceva si sa-mi fie picat netu' ca e bai mare... tre' s-o sun pe mama sau buni... si-mi aud urechile "vezi? cum pierdeai tu vremea cand noi iti gateam! de cate ori te-am chemat sa vezi ce si cum?!?... of, fata mami/ lu' buni, vezi ce-o insemnat sa nu ne asculti?..."
la prietene nu sun pt. prosti deastea. am gresit odata discutand despre nust ce reteta cu laura si am intrat amandoua in panica, de-am fost nevoite sa recuperam cu o barfa si un shopping de zile mari...
asadar noroc cu netul... cu multele si diversele bloguri care contin retete si pararetete... si acum, de sarbatori au avut bunele gospodine ce scrie...
sincer, eu le admir pe femeile acestea. femei adevarate, pasionate de gatit, care au cu siguranta soti/iubiti/amanti/copii/prieteni de familie fericiti...
am parodiat odata o experienta personala in bucatarie... si de-atunci chiar am o reputatie ingrozitoare la capitolul asta...
dar, vreau sa declar oficial, ca sunteti invitati la prima mea experienta in bucatarie din acest an.... macaroane cu branza!

priveam azi la TV. era divertis... si intr-o singura clipa mi-au revenit in minte amintiri alb-negru...
eram in anul I de facultate. la casa de cultura, dansam intr-un ansamblu folcloric studentesc. in noiembrie se organiza una din editiile festivalului de satira si umor studentesc, la noi, la tg mures.
imi amintesc ca am fost desemnata sa am grija de grupul din alba. tineri multi, nebuni, simpatici, steag haios, imn misto...
printre participanti, o trupa de la petrosani. erau doi frati si inca doi prieteni.
atunci l-am cunoscut pe cosmin natanticu... cel mai iubit dintre participanti... cel mai haios, spontan si interesant personaj. visul trupei neata era sa poata lua locul I. s-a intamplat...
recunosc... a fost o aventura, o nebunie... n-am plans, n-am ramas marcata si superindragostita dupa plecarea lor, cu toate ca cosmin era profesionist in a sti cum sa suceasca capul fetelor... imi amintesc ca i-am scris. nu mai stiu ce...cosmin e nascut pe 15 iunie, ca si mine... un om cu o viata grea, cu talent innascut... stiam ca are sanse sa se salveze din conditia sa de copil al unei familii in care tatal era miner...
mai, eu nu vreau sa fac potitica pe blogu' asta superpersonal, ca doar potitica nu face parte din viata mea superpersonala. nici nu tin cu traian si nici cu miresele de mai jos, da' ia priviti voi sfiala lui crin, cocul lui mircea, tenul lui bella, sau peruca lui bombonel...
ela
sursa: http://annein.blogspot.com/2009/11/nunta-parlamentara.html
si pentru ca azi e o zi sfanta... voi tine post... incerc din rasputeri sa nu mint!
poate nu voi iesi din casa, poate nu voi raspunde la telefon... sa incercam experimentul...
intre timp, luati si ingurgitati si voi neste chestii, care nu se stie cand va vor fi utile:
Cum sa mintzi...
- uita-te in ochii celuilalt si nu clipii
- nu sta picior peste picior
- crezi cu putere in ceea ce spui
- nu inventa nimic de la zero
- etc etc etc
de ce dreacu atatea sfaturi? ... fara frica, cu sange rece... :))
Ela
ce a vrut sa spuna poetul ?
Ultima strofa descrie realitatea crunta, pe care n-o mai detaliez (deoarece am ore si ma asteapta studentii in fata usii), insa nu pot pleca fara concluzie. (logic)voiam sa va povestesc despre facturile de la E-On, despre "mancatorul de bani" de la banca, sinistrul loc unde un aparat iti incaseaza fara mila jumate de salar, despre sedinte de rahat, sefi manipulatori sau subalterni masochisti.
am lasat-o balta... mai bine fac un dush si ma pun la un film.
si o ultima dedicatie, pentru ultima categorie enumerata mai sus...
Ela
Undeva într-o pădure cu alune, fragi şi mure
Ş-un izvor cât o aţă de mosor. „De mosor?”
Sau, mă rog, ceva mai mare, dară cine să-l măsoare
De la tălpi până la nas, fără riglă şi compas?
Şade capra-n casă nouă, nici n-o ninge, nici n-o plouă.
„Vorba vine, cum ar sta, când mai mult e pe vâlcea.”
Fiindcă iezii cucuieţi, 3 la număr, toţi băieţi,
Vor măceşe şi bureţi. „Vor măceşe şi bureţi.”
Alteori vor leuştean şi se duce pe tăpşan
Nu vorbim de miez de nucă, n-are capra de-un’ s-aducă
Când şi când cei trei vor sare. „Capra nu le dă, că n-are.”
Dar mai cumpără din piaţă de la oaia precupeaţă
„De la oaia precupeaţă care vinde şi verdeaţa
În fiecare dimineaţă.” „Oaia aia mică, creaţă?”
Dragi copii, luaţi seama, dacă-i capră mama
Nu uitaţi un lucru, că nu-i tata lupu’
Iala trebe pusă, dacă mama-i dusă
Dusă-n sat cu Doru, Doru vânătoru’
Ce-i dă caprei ieri prin cap? Tocmai ronţăia un nap
Şi-avea mintea foarte clară: „Ce-ar fi să mă duc la moară?
Ăştia micii stau în pat, eu m-am dus ş-am măcinat
Până careva mă strigă am şi pus de mămăligă”
Bine nici n-o spus ce-o spus, o luat traista şi s-o dus
Moara e mai jos pe râu. Macină 5 zile grîu
Şi porumb duminică. Luni nu macină, că stă
„Când se strică se opreşte. Fireşte”
Era ziua de porumb, lume multă până-n dâmb.
Nu putea ca să renunţe, căci venise cu grăunţe.
Cînd să bage boaba-n coş, vine ţanţoş Moş Cocoş
Care zice c-a văzut urme de bocanci de lup
Printre fragi şi printre mure, spre căsuţa din pădure.
“Spre căsuţa din pădure?”
Sare capra ca din puşcă, gând de spaimă parc-o muşcă
„Nu cumvaaa!!? Nu cumva?” Şi cocoşu zice: „Daa!”
Sare capra gardul, şura, cade-n cap, se dă de-a dura
Lasă traista goală-n cui şi grăunţa nimănui
Se repede pe cărare şi de-a dura şi-n picioare
Behăind: „Dacă-l prind îl bat de-l sting!”
Cum ajunge-n pajişte, vede casa vraişte
Ş-o urlat îngrozitor: „Ieşi afar’ că te omor!”
În cămaşă şi-n nădrag o ieşit cel mic în prag
Iedul caprei cel mai drag. Iedul caprei cel mai drag
Ea o stat, l-o-mbrăţişat, l-o pupat, l-o-mbărbătat
După care l-o-ntrebat...
Ea o stat, l-o-mbrăţişat, l-o pupat, l-o-mbărbătat
După care l-o-ntrebat...
Ea o stat, l-o-mbrăţişat, l-o pupat, l-o-mbărbătat
După care l-o-ntrebat: „Unde-i lupu’ ?!?”
„Ăăăăă... L-am păpat...”
(www.farazahar.ro)

adevarul e ca nu ma simt bine. sunt beteaga de-o masea... maseaua de minte! nu oricare alta asa la intamplare... ma tot chinuie de ceva vreme, iar acum ca sistemul meu imunitar e la pamant ma napadesc toate...
cine ma cunoaste cu adevarat, stie ca prefer sa scriu 3 articole stiintifice si sa fac anexele la un dosar de acreditare in loc sa gatesc o ciorba sau cine stie ce fel de mancare traditionala.
am dexteritate la cartofi prajiti sau semipreparate, insa imi e tare greu sa tai marunt o ceapa ....
chiar am avut o problema cu cu aceasta magnifica leguma, pana i-am dat de cap, bineinteles: folosesc ochelarii de innot! sa ma vezi plina de faina, si cu ochelarii de innot pe frunte, pregatita parca de lansarea Apollo la mine in bucatarie.
cand gatesc, e un adevarat festin... obligatoriu muzica mea preferata ... altfel nu ma atrage aragazul, si obligatoriu un dialog pe mess... de obicei cineva care imi tine de urat sau imi da sfaturi...
azi... a fost una din zilele acelea.
am primit carne tocata "cado" , iar dorinta a fost: "chiftelutze"
degeaba am cautat pe net (singura mea carte de bucate ), se bateau cap in cap retzetele... cartofi? pai cum cartofi? ceapa? in unele retete da, in altele nu .. usturoi? cum naiba?... niciodata n-am simtit gust de usturoi in chiftelele lu' mama.
am cerut ajutorul unui patimas in ale gatitutui. ii place omului in bucatarie... ce mai! daca mai e si o oglinda prin zona... sa se poata admira in plina actiune, e perfect!
si sa revenim...
asadar...m-am apucat de lucru.
pe cand sa ma apuc de taiat ceapa cu ochelarii de innot pe mecla... omul meu se scandaliza pe mess cu majuscule: NU CEAPA! usturoi daca vrei.. nu ceapa!
sa traiti, sefu'!
carne?
este!
coaja de paine .. o storci bla bla ...?
este!
sare, piper?
este!
(acuma repet retzeta data viitoare sa nu mai derajez oamenii de la munca)
asa..
si acuma bomba: "razuieste cartofii pe razatoare, pe partea mai fina... "
ce?????
pai.
iau eu RAZATOAREA... un instument periculos, mai ales pentru unghiile mele...
si ma minunez.. gauri mari.. gauri patratzoase ( cica pentru lamai ?!?!?!) si pe margini alte gauri si gaurici...
in cele ce urmeaza, instumentul torturii:
mai departe:
cartofii razuiti ...si nu cubuletzte ..mda... am retinut.
usturoi?este! baiu e ca nust de ce ... hospea de pe usturoi era roz... ma credeti? iata in cele ce urmeaza mirificul usturoi roz si un alt instrument al torturii, cutzitul :
periculos gatitul asta . voi vedeti cu ce instumente se lucreaza?
concomitent faceam o alta capodopera gastonomica: zama aita!
probleme au aparut si aici: s-a cam stricat bulionul...nu c-ar fi cald in camara la mine, dar era pus intr-o sticla de stalinskaia ... alcoolul e de vina , bineinteles!
am improvizat cica alta acreala zamei mele, timp in care mi-am ars primele chiftele, limba si incheietura de la mana dreapta...
"eu nu trec chiftelele prin faina, dar poti incerca daca primele nu iti iasa"
pai primele s-au ars..
ia sa incercam cu faina..
graba mare, razboi in camara.. si iata cum am tavalit chiftelele in ... zahar pudra...
mda...
oricum, povestile despre supe, ciorbe si alte nebunii gastonomice, in ceea ce ma priveste sunt basme, legende sau poeme ...
sa nu uit de zama mea cu creasta! nu v-am povestit? am primit un pui de casa. era ciopartit onorabil, si avea chiar si creasta ... cocosel sarmanu... prima mea zama... ma uitam holbata in oala: se vedea creasta care se tot balanganea in sus si in jos spre dezgustul meu ....
asadar... a gati ... o mare enigma...
si hei! am inaginatie in bucatarie! dar nu e legata de gatit...
si in final, sa nu uit de beneficiarul mirificului pranz "hand made by Ela":
fratelo! nu te mai stramba ca ii cu zahar pudra ..... e dulce.. cum nu-i bun ?
Ela
Inteligenta fara sentimente ... te face pervers.
Diplomatia fara sentimente ... te face ipocrit.
Succesul fara sentimente ... te face arogant.
Bogatia fara sentimente ... te face avar.
Frumusetea fara sentimente ... te face ridicol.
Autoritatea fara sentimente ... te face tiran.
dar ... perversii, ipocritii, arogantii, avarii, ridicolii si tiranii conduc ...
sa fie asta reteta pentru a reusi in viata?
ELA
Blogger templates made by
AllBlogTools.com
Back to TOP