locuri dragi...

drumul e bunicel... faci o jumate de ora buna cu masina... la un moment dat scrie "Coasta Mare".

inainte de curba vezi inaltata o biserica din lemn. pare veche, insa este cea mai noua constructie din sat. a fost ridicata din pensiile localnicilor. (mai putin de 50 de familii) ... in jurul ei, noul cimitir... cel vechi e tare departe, in satul urmator...locurile mi-s atat de familiare, atat de simple si firesti incat pupilele se linistesc...












curtea era inundata... ploua cu petale albe. cateva lalele sangerii in contrast cu rochile de sarbatoare ale ciresilor. soarele inunda si el ograda bunicilor... in departare... un camp pufos...nostalgia ne-a impins spre padure...
gustul unor frunze de macris, explicatiile lui tata si chicotelile mamei... erau desprinse parca din trecut.
pornisem in cautarea florilor de lacramioare. eu n-am avut noroc. tata da. stie fiecare coltisor, cu toate ca, zice el, si padurea se mai schimba... ca si omul...
in schimb, carabusii de mai isi dezmorteau aripile...
era o vreme cand sora tatei imi facea morisca din ei. radeam si ma speriam totodata de gherutele lor insistente...
am poposit in varful unui deal, privind spre alta parte a satului. surprinsi am vazut din departare noua scoala... prea mare pentru cei 6 copii... un var si-a cumparat tractor... si n-a ramas nimic din cladirire cap-ului... tata si satul copilariei lui... o imagine care deabea acum am inteles-o...

un miros salbatic si parfumat ne-a inundat narile: liliac! ... in locul unde-odata era casa anucăi... "uite... aici era fantana. si acolo unde-s florile era cuptorul. casa, acolo mai sus, unde acuma cresc urzici..."
anuca de la pădure. un personaj pe care mi-l amintesc asemenea unei eroine de poveste. am vazut-o. asa cred. sau... mi-am imaginat-o. din curtea bunicilor se putea vedea la marginea padurii acoperisul unei case vechi. acolo statea anuca. cobora in sat, cu doua galeti grele, dupa apa de baut. odata pe saptamana...
"avea covoare cusute de ea pe pereti. si paturi inalte. in ficare an facea colaci gustosi. mergeam cu placere la ea la colindat. ne mai dadea nuci si mere. " spunea tata in timp ce-mi culegea liliac din locul unde odata era cuptorul...
am coborat dealul... am trecut vechiul podet. ... odata parea mult mai mare...



si-am ajuns...
bunicii ne asteptau bucurosi...


sunt o fericita ca-i mai am!


ela

Read more...

sa-mi traiasca!

raman muta in fata acestei poze vechi... e plina de sentimente... si... raspunsuri...

La multi ani, tati!

Ela

Read more...

cu tata...

stiu ca suna asa... ca la gradinita, da' nu-mi pasa... tata m-a dus cu treaba la sibiu...
da, cu tata. si ce? daca e disponibil si poate... si daca .... nu vrea sa-mi dea masina lui.. ce?
e asa de rau ca ma duc cu tata prin tara? de are el vre-o treaba si eu sunt in vacanta ori intr-o zi libera, numaidecat sar langa dansu-n masina...
imi place cu tata. de fiecare data incepe cu greutatile. isi spune pasul.... cam 20 de km...
dupaia incepe distractia...
clar, nu-s sarita departe de trunchi...
azi dupa ce-am admirat ochii prea albastii ai rectorului din sibiu, m-am plimbat la brat cu tata in centrul vechi...
iubesc Sibiul! nu puteam sa-i ignor cladirile, atmosfera, povestile secrete care le spune...
inainte de intrarea-n oras, se vad muntii... ademenitorii si iubitii nostri munti care ne cam feresc de potopul din tara... trafic lejer, arhitectura fascinanta intre sighisoara si sibiu...

tocul cismelor mele din piele rasunau sacadat pe dalele din piata mare, apoi pe cele din piata mica... tata zambea... vorbea des la telefon... afaceri... "is cu fata, intr-o excursie la sibiu... ne plimbam... am trecut podul minciunilor... da, a ramas intact, cu toate ca ne-am temut sa-l trecem deodata..."
cu tata pot vorbi orice. ma intelege, ma cearta, ma aproba si apoi rade...
am povestit la o cafenea cocheta... da, a mai chelit... si-a mai imbatranit de cand nu l-am mai privit cu atentie... nu mai poate sa vada heroglifele de la nota de plata... dar vulpea de pe coclauru' din dreapta si uliu' ascuns intre crengile copacului 2 din stanga sus ... i-a detectat cu repeziciunea vanatorului impatimit...
tata-i vanator... si ma mandresc cu asta... e un paradox, dar tata e un vanator care iubeste animalele mai mult decat orice ong-ist disperat...
era un lcd in cafenea... si ochii ii fugeau la "artiste"... apoi, a dat radioul mai tare . cica-i place lady gaga... pffff... asta-i tata...
si-l iubesc! si-mi mai vine cateodata sa-i zic vre-o doua, si-mi mai face zile negre... si merge si 3 zile consecutive pe coclauri cu pusca-n spate... si-o lasa singura pe mama cu toate pe cap... da' n-are leac... a vazut azi pe-o carare care se afunda-ntr-o padurice, un pustan. cu mucii-n piept, o bota-n mana, caciula mare-n cap si-un caine latos numarandu-i pasii... a zambit, l-a aratat cu degetu' si-a zis: "uite... copilaria..."

ela

Read more...

te iubesc tata!

Read more...