"portocala la film" prezinta.... Avatar

am fost la Cluj. cu treburi profesionale, si-am profitat, sa vaza si portocala avataru tridimensional.

m-am speriat la reclama cu "Alice in tara minunilor" mai tare decat la grenada care trecea tangenta la urechea dreapta...
avataru' e un soi de "dansand cu lupii" in varianta spongioso-fosforescento-feerico-albastro-Na'vi...
povestea-i siropoasa, da' n-am plans. realizare profesionala. mesajul... drag mie, si categoriei de ciupercarosi ecologisti.
m-am avatarizat si eu pe blogu' lui Trex, da' nu v-arat ce-a iesit ca nu-s multumita. nu ma simt bine cu coada.
ma regasesc mai degraba in rolul lu' Michelle Rodriguez, ca si io-s buna la suflet... ;)
Ela

Read more...

tentatii neinterzise

pot sa-mi vand sufletul pentru...

- 3 minute de tacere, langa o cafea intr-o dimineata, pe terasa Heroes din vama ...

- o ora de inot intr-un bazin mare, luminat feeric... sa intru incet, iar apa albastra si limpede sa faca valuri discrete... apoi, sa simt cum apa sa se scurge cu picuri grei pe pile, sa savurez pe nerasuflate un pahar de suc din portocale proaspat stoarse...
- pui nanjing cu orez si curry - o specialitate chinezeasca, intr-o farfurie mare, ornata discret... - o-nvartita cantata de tarafu' meu... si sa ma joace Petrea...
- o plimbare cu barca...
- ochii lui...- ploaia de noiembrie, Iulia, Alex, ciocolata fina cu crema de menta, o noapte la tara, calea lactee, foc de tabara... etc. etc. etc.

ela

Read more...

peretii si hartia igienica...

copil fiind am crescut la casa, aproape de un cartier relativ apropiat de centru, insa cu o reputatie negativa din pricina hotilor.

consider ca am avut o educatie corecta: sa ma feresc de necunoscuti... niciodata nu am fost expusa unor tentative de furt. ma jucam pana seara tarziu in curtea scolii, pedalam "pegasul" pe toate strazile laturalnice... niciodata n-am fost inselata la magazin de vre-o vanzatoare fardata excesiv, insa... intotdeauna inchideam de doua ori poarta...

in urma cu cativa ani am fost terorizata la gandul ca in curte au fost urme de vandalizare a vitei de vie si a pomilor fructiferi ingrijiti de tatal meu. de la gradina pana in casa e doar un pas... daca fura azi un mar, maine poate intra sa ia corba de fasole de pe aragaz... apoi s-a spart masina fratelui meu...

incercam sa-mi imaginez acei tineri... toti aveau gluga in cap, tigara intre degete, dinti cariati si ochi vicleni...

dar, de hoti nu mi-a fost frica. niciodata. aveam impresia ca-i simt de la distanta, ca nasul meu transmite semnale rapide creierului si evita de la distanta astfel de persoane.

cand spun hoti, ma refer la o categorie de oameni care supravietuiesc din asta... (si stiu ca nu e vina lor, ca anturajul, educatia sau familia sunt in mare parte raspunzatori de caracterul unei persoane cu o astfel de indeletnicire. )

dar... am ramas socata cand, din apartamentul dat in chirie unui tanar au ramas doar... peretii, tevile si hartia igienica...

a dat avans pe 3 luni... si a plecat cu mobila, masina de spalat, aragaz, calorifere...

politia... da din umeri... declaratii si paradeclaratii... dar atat. vrei dreptate? fa-ti singur, dar vezi sa nu pici intre ei, ca hotii se pot transfora chiar si-n criminali daca se simt in pericol...

stiu ca-i mare gradina lui Dumnezeu... ca multi mai sar si gardul... dar va spun cu mana pe inima... mi-e frica! ... de hoti... de masini, de mobila, de bani, de inimi si de vieti...

din lumea mea portocalie, am impresia ca am ajuns dupa blocurile gri, printre curve, hoti, tigani murdari, fete pocite de cicatrici, politisti corupti, pistoale, rugina, praf alb, seringi, scene de filme porno si pumni incasati direct in fata...

ela

Read more...

bobul de aur din nisip...

astazi am finalizat o lucrare... am predat-o insotita de sticla de wisky necesara. si totusi... e primul pas inainte de marele stres. am pierdut ani, zile si nopti din viata mea... in care cei dragi isi doreau prezenta mea, in care m-as fi putut bucura de soare, zapada, prieteni, familie... le-am petrecut in fata laptopului, suspinand, analizand...
nu poti lucra la o teza de doctorat in fiecare zi. e nevoie de concentrare, de zile si nopti consecutive, de saptamani furate de la prieteni, de la rude... de intelegere, diacritice, ajutor, bani, timp...
subiectul l-am gasit din intamplare in urma cu 4 ani in timp ce eram bursiera-n Belgia... contributiile le-am aflat ba in timpul orelor de seminar, ba la vr-o ora de master, iar ideea mareata am visat-o... era o dimineata de primavara. in 2 ore ma infiintam la usa unui bun coleg informatician. era nevoie de ajutor de specialitate... astazi teza mea e gata...
a fost nevoie de corecturi, de modificari, de aranjari in pagina...
acum simt ca e finalizata o etapa, insa e inceputul... sustinerile imi vor da batai de cap... birocratie exagerata, bani prea multi, drumuri, emotii...
multumiri celor care m-au ajutat, si au incredere... dar si celor care nu... poate ei m-au ambitionat cel mai tare...

munca la teza si nebuniile specifice sfarsitului de semestru m-au facut sa incep in forta acest an... dar nu vreau sa detaliez partea asta... vreau sa scriu, ca sa-mi anintesc peste ani de zile, ca totusi, in amalgamul acesta de evenimente, am trait 2 ore divine...
zburatorul meu, m-a rapit dintre diacritice, note de subsol, anexe si refacerea figurilor... si m-a lasat in mijlocul unei mase de oameni... priveam cu sfiala dupa multi ani sala de spectacol a palatului culturii. era plina de oameni linistiti. zumzaiau. apoi s-a facut liniste. au intrat pe scena tineri, varsnici, femei si barbati... fiecare isi ocupa locul... unii isi imbratisau violoncelul, altii mangaiau alama stralucitoare a instrumentelor de suflat, vioristii isi lasau capul pe cutia lor magica in timp ce fluturau zeci de arcusuri. apoi s-a facut din nou liniste. a intrat el. dirijorul filarmonicii din targu mures. un japonez cu parul lung si des, care zambeste sfios. este nascut sa stea in fata muzicienilor si sa-i conduca spre rai...

in viata mea, nu foarte lunga, am trait momente cand doream ca imaginea din fata ochilor sa ramana pe veci in biosul meu. unele au si ramas... a fost si un moment cand cineva mi-a atins mana si gestul lui s-a imprimat pe inima...
... iar aseara, muzica scria poezii, picta in culori pastelate, mazgalea schite, scuplta in piatra, modela in lut umed, imbobocea trandafiri, exploda, se stingea, murea, facea amor, scufunda corabii, iubea fecioare, calarea cai pur sange, broda matase...
tanara soprana avea un colier stralucitor... si doua inele masive... cu o atitudine de actrita si o voce studiata si exersata la scoli inalte din europa, a cucerit pe loc publicul... barbatii au ramas impresionati, iar femeile isi aratau o invidie pretioasa...

japonezul meu drag...



si una din ariile care poate starni furia marii...


ela

p.s. http://www.filarmonicams.ro/arhiva_audio_ro.html

Read more...

scrisoare catre un egoist...

" uite.. scrisoarea asta e pt tine. dupa ce o citesti, incearca te rog sa ma scutesti de ipocrizie, falsa modestie si prefacatorie. esti un las, asta esti!
ia citeste si dispari:

"esti atat de egoist incat nu iti e teama de propria moarte!
nu vrei sa moara cei dragi pentru ca nu iti place sa suferi...
imi e mila de tine! nu sti sa iubesti cu adevarat... nu poti cunoaste sentimentul asta pe deplin...
iubesti superficial, minti frumos si chiar crezi ce spui...
cand dai prea mult iti iei totul subit inapoi, ca si cum sentimentele ar fi niste jucarii uzate... doar ale tale... si nimeni nu are drept de uzufruct asupra lor. le dai, le imparti, iar le oferi aceleiasi persoane, le mai pui eticheta noua si o funda mare rosie... si surpriza! le oferi altcuiva... "uite ce am eu pt tine!"
"cum? nu le vrei?" e... asa ceva nu exista la tine... faci tu ca ele sa fie indispensabile... le mai fluturi de doua trei ori, si apoi le bagi inapoi in traista si dus esti... cu iubirea ta seaca cu tot!"


semnat,
un om care te iubeste... "

Read more...

lasa-ma sa ma indepartez de tine,

ca sa te pot iubi mai mult...



Ela

Read more...

"azi ce gatesc?"

intrebarea asta ma terorizeaza...
sincer, da' foarte sincer, eu cand gatesc nu dezamagesc. de obicei, mancarica chiar imi iasa (daca nu incurc condimentele) destul de... interesanta, iar degustatorii au papilele in extaz.
stiu sa fac vre-o 3-4 feluri de mancare, fara a apela la reteta si improvizez chiar bine.
in rest... ma ajut intotdeauna de net. din pacate nu prea retin exact etapele, motiv pentru care daca doresc sa reiau reteta, pierd ore intregi cautand-o pe google.
fereasca sfantu' sa fiu nevoita sa gatesc ceva si sa-mi fie picat netu' ca e bai mare... tre' s-o sun pe mama sau buni... si-mi aud urechile "vezi? cum pierdeai tu vremea cand noi iti gateam! de cate ori te-am chemat sa vezi ce si cum?!?... of, fata mami/ lu' buni, vezi ce-o insemnat sa nu ne asculti?..."
la prietene nu sun pt. prosti deastea. am gresit odata discutand despre nust ce reteta cu laura si am intrat amandoua in panica, de-am fost nevoite sa recuperam cu o barfa si un shopping de zile mari...
asadar noroc cu netul... cu multele si diversele bloguri care contin retete si pararetete... si acum, de sarbatori au avut bunele gospodine ce scrie...
sincer, eu le admir pe femeile acestea. femei adevarate, pasionate de gatit, care au cu siguranta soti/iubiti/amanti/copii/prieteni de familie fericiti...
am parodiat odata o experienta personala in bucatarie... si de-atunci chiar am o reputatie ingrozitoare la capitolul asta...
dar, vreau sa declar oficial, ca sunteti invitati la prima mea experienta in bucatarie din acest an.... macaroane cu branza!

Animated Graphic Comments


ela

Read more...

la un alt inceput de mandat didactic...

incepe... presesiunea, cu predarile ei de proiecte, recuperari de laboratoare, colocvii si multe alte ghidusii inventate de noi profii pentru a face viata mai grea studentilor...
in primele zile de scoala, elanul ma impinge sa par dura, de neclintit, cu multe pretentii. loazele se uita la mine incretind sprancenele... mai aud pe hol "asta-i nebuna", "n-o sa trec la sm numa' la toamna", "atatea proiecte si prosti..."
odata cu trecerea timpului si apropierea perioadei critice, incep sa acumulez emotii, noaptea ma zvarcolesc intre asternuturi cu gandul la dragii de ei, cateodata ma blindez cu distonocalm, mai lipseste sa fac yoga...
studenti nemaivazuti care-si incearca pe ultima suta de metri norocul, peste 200 de bobocei inainte de prima sesiune. doar daca au acceptul meu pot intra la examen. cei mai copti, stiu ca fara a preda proiete, referate, ori cateodata si mai grav, sustinerea orala a acestora... n-au nici o sansa...
5 materii diferite si peste 400 de stundenti, care vor interactiona macar odata cu mine, intr-un schimb de replici mai dur sau mai amical ... urmatoarele doua saptamani... zile grele, epuizante...
vacanta asta am incercat sa acumulez energii pozitive, sa ma incarc cu rabdare, liniste sufleteasca, bucurii, lumini, barbati frumosi (vezi mai jos), poezie, amintiri, zabetele celor dragi...
sper sa rezist cat mai mult... stiu ca dupa doua saptamani, exact in momentul inceperii sesiunii adevarate, fac ca un balon spart... suier... ma pavalesc pe fotoliu iar cei dragi fug cu prajituri, calmante, suc, punga cu gheata...
in fiecare an e la fel. am avut 5 strategii diferite. toate au esuat. nimeni nu vrea sa se lase organizat. nu merge nici santajul, nici vorba buna... (cu bateie n-am incercat...)
asa e omul... lasa totul pe ultima zi, pe ultima noapte, pe ultimul minut... inteleg asta si incerc sa ma conformez.
dar, mitocania, prostia si nesimtirea unor tineri (si mai grav, a celor maturi si cu pile), imi incetoseaza privirea, gandirea...
promit sa fiu calma. niciodata n-am explodat... nimeni nu a suferit din cauza mea... dimpotriva, uneori raspund cu bunatate si celor exagerati...
am identificat o serie de obligatii pentru starea mea de bine in 2010:
- sa zambesc la fiecare inceput de ora;
- sa nu mai stau peste program decat daca e foarte necesar;
- sa nu ridic niciodata vocea;
- sa nu condamn si sa nu judec;
- sa dau bibliografie in plus;
- sa nu accept prelungirile de termene;
- sa nu discut despre proiecte pe mess sau la telefon;
- sa fiu cat mai diplomata cu colegii;
- sa merg pe jos la scoala;
- sa imi cumpar in fiecare luna macar o carte de specialitate;
- sa duc flori la scoala si sa ma bucur de ele;
- sa imi fac ordine intre documente si proiecte macar odata pe luna;
- voi incerca sa tratez cu rabdare cazurile care se autodepasesc in fiecare an;
- voi avea grija de santatea mea fizica si mentala si nu voi lasa nimic sa o puna in pericol;
asa sa-mi ajute D-zeu!
ela

Read more...

un barbat frumos...

niciodata nu strica sa ne mai limpezim ochii...
unul din barbatii pe care ii consider eu frumosi e un fotomodel ceh: Petr Falc.
sunt curioasa daca il recunoaste cineva... (fara a cauta pe google).

ela

p.s. va mai dau o poza de ajutor:

ps2. este actorul din filmul "Supravietuitorul", ales de sergiu nicolaescu pentru a-l interpreta pe comisar in tinerete...

Read more...

cu laptopul in brate si telecomanda pe piept, va scriu...

LA MULTI ANI!

...la fiecare inceput de an auzim cum confratii nostri nu au cei 7 ani de-acasa si lasa deseurile in diverse piete centrale unde s-au holbat la artificii... ca la 12 si un minut s-a nascut un bebe... mai auzim de tinerii petrecareti care au ajuns la spital... petarde, consum exagerat de alcool...

e normal...

oare cat vor avea responsabilii cu curatenia de adunat in New York? ... o tona jumate de confeti...

ar fi trist daca nu s-ar naste in fiecare noapte copii...

si nu exista petrecere fara excese...

"daca doriti sa revedeti" ... artisti de muzica populara corciti cu manelisti, imbracati ca paiatele ... tot pe nae si vasile ... manele sau muzica tiganeasca ... decoltee impesionante... butonati telecomanda...

in ceea ce ma priveste, de revelion, am pierdut la reummy... mancarica chinezeasca a fost satioasa, cozonacul cu mac delicios, paharele de campari n-au fost exagerate...

am vazut din balcon artificiile de deasupra orasului... am reusit sa admir rasaritul, iar cand mi-am deschis ochii si mi-am alintat papilele gustative cu o cafea, tot acolo am zambit apusului...

alte detalii nu va spun, dar am fost o rasfatata!

Ela

Read more...