azi e ziua Lui.
>> 21 martie 2010
acum un an a aparut in viata mea, aparent intamplator, insa exact atunci cand trebuia... un zburator. acum cativa ani, el se nastea... ca sa ma faca fericita...
Ela
Read more...
LA MULTI ANI!
Ela
Se afișează postările cu eticheta zburatorul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta zburatorul. Afișați toate postările
povestea
>> 9 martie 2010
si-am ajuns in miraculoasa statiune de munte dupa peripetii cu rar-ul austriac, cu politia si cu bagaje prea inghesuite.
in austria era primavara in toata regula. m-am bronzat in asa hal incat ma feresc zilele acestea de bancuri, nu de alta, da’ nu pot rade fara sa am doara pielea, si naparlesc, si-am o piele fina... ca hartia abraziva. da, da... stiu, n-am avut cagula. da ce cagula fratii mei la 15 grade? la 2000 era ceva vant, si pe partiile albastre de prindeai viteza... in rest... puteai sta-n costum de baie si cu bericica langa tine.
mda. si ma-ncadrai eu la grupa de “total idioti”. si cand vazu minunatul barry ca ma descurc ma avansa o leaca. si dupaia ma mai avansa inc-o leaca, de-ajunsei sa fecventez de la 9 juma’ la 10 juma’ ‘total idiotii”, apoi pana la 11 juma’ “idiotii avansati” si dupa ora asta ma injurau “avansatii de se cred superiori total idiotilor” ca ma taram dupa ei pana la 12 juma’, cand cadeam lata lang-o cana cu ceai, un mars ori o bericica la cabanutele de poveste de pe langa partia albastra... na. dupaia de la 13 programul se relua. si uite-asa, in 3 zile, de la fantasticul plug pe partia de kinderi, am ajuns sa cobor si partiile marcate cu rosu. (ma laud, dara, ca asta mi-i felu’.)
sa zicem si de lachtal. nu-i altceva decat o vale plina cu cabane si inconjurata de munti. si-au fost isteti austriecii astia, si-au taiat ei copacii in asa hal incat au ghicit pe-un’ sa fie urcarea cat mai rapida si pe unde sa fie coborarile cele mai lungi, plictisitoare, periculoase ori cum vrea fiecare. primavara era in toi asa cum v-am zis, si-mi puteam chiar imagina c-acasa gasesc liliacu-nflorit si floricele pe campii... pe-acolo zapada din ce in ce mai putina, printre brazi si-umpic de gheata, in deal fleasca, si pe-alocuri firisoare de iarba...
in austria era primavara in toata regula. m-am bronzat in asa hal incat ma feresc zilele acestea de bancuri, nu de alta, da’ nu pot rade fara sa am doara pielea, si naparlesc, si-am o piele fina... ca hartia abraziva. da, da... stiu, n-am avut cagula. da ce cagula fratii mei la 15 grade? la 2000 era ceva vant, si pe partiile albastre de prindeai viteza... in rest... puteai sta-n costum de baie si cu bericica langa tine.
mda. si ma-ncadrai eu la grupa de “total idioti”. si cand vazu minunatul barry ca ma descurc ma avansa o leaca. si dupaia ma mai avansa inc-o leaca, de-ajunsei sa fecventez de la 9 juma’ la 10 juma’ ‘total idiotii”, apoi pana la 11 juma’ “idiotii avansati” si dupa ora asta ma injurau “avansatii de se cred superiori total idiotilor” ca ma taram dupa ei pana la 12 juma’, cand cadeam lata lang-o cana cu ceai, un mars ori o bericica la cabanutele de poveste de pe langa partia albastra... na. dupaia de la 13 programul se relua. si uite-asa, in 3 zile, de la fantasticul plug pe partia de kinderi, am ajuns sa cobor si partiile marcate cu rosu. (ma laud, dara, ca asta mi-i felu’.)
sa zicem si de lachtal. nu-i altceva decat o vale plina cu cabane si inconjurata de munti. si-au fost isteti austriecii astia, si-au taiat ei copacii in asa hal incat au ghicit pe-un’ sa fie urcarea cat mai rapida si pe unde sa fie coborarile cele mai lungi, plictisitoare, periculoase ori cum vrea fiecare. primavara era in toi asa cum v-am zis, si-mi puteam chiar imagina c-acasa gasesc liliacu-nflorit si floricele pe campii... pe-acolo zapada din ce in ce mai putina, printre brazi si-umpic de gheata, in deal fleasca, si pe-alocuri firisoare de iarba...
si-am mai vazut babe-n alb zburand pe partie, si ploi torentiale de copii cu placa... (care marti si miercuri... cred ca nu aveau scoala ?!? )
barry: inalt, atent, cu parul cret, ungur, bronzat, amuzant, super atletic... omu’ asta cobora cu spatele pe unde io-mi faceam cruce. zambea si facea misto de idioti intr-un hal in care nu se supara nimeni. striga, dojenea, inspira, incuraja...
“ai baut bere?” “da.”. “bun, hai dupa mine...” si-n dreapta... indicatorul. negru. si-am cazut si m-am vaitat, da’ numa-n sinea mea, sa nu ma fac de ras de fata cu frumuselu’. da’ ce mandra-am fost la destinatie, cred ca va puteti imagina...
zburatorul nu s-a suparat. complota el cu barry cel frumos, si m-a lasat chiar sa-l pup pe barry la despartie. da’ cum sa nu-l tzuc, c-am primit si locu-ntai la concursul de ski, si premiul special pt. “cea mai simpatica”... (ma laud iar, ca am cu ce...)
barry: inalt, atent, cu parul cret, ungur, bronzat, amuzant, super atletic... omu’ asta cobora cu spatele pe unde io-mi faceam cruce. zambea si facea misto de idioti intr-un hal in care nu se supara nimeni. striga, dojenea, inspira, incuraja...
“ai baut bere?” “da.”. “bun, hai dupa mine...” si-n dreapta... indicatorul. negru. si-am cazut si m-am vaitat, da’ numa-n sinea mea, sa nu ma fac de ras de fata cu frumuselu’. da’ ce mandra-am fost la destinatie, cred ca va puteti imagina...
zburatorul nu s-a suparat. complota el cu barry cel frumos, si m-a lasat chiar sa-l pup pe barry la despartie. da’ cum sa nu-l tzuc, c-am primit si locu-ntai la concursul de ski, si premiul special pt. “cea mai simpatica”... (ma laud iar, ca am cu ce...)
si-n dimineata cand sa plecam noi sa vadem si capitala, nu mica ne-a fost mirarea sa vedem cum ninge, cum gradele cu plus au cazut in fantana, si-am ajuns la viena pe-un frig si-un vant de parca se-ntorcea sisi-n mormant. 
asa. si-am deschis subiectul: sisi. tanti asta de-o lauda austrieci-n toate directiile ma urmarea oriunde ma-ndreptam. si-am vazut castelul de vara si castelul de iarna si pe unde ma-ntorceam dadeam de sisi. daca nu cunoasteti cine-i cucoana, cu o fuga-n austria va lamuriti. va informeaza ei cu lux de amanunte si de vreti si de nu vreti... ce manca, cu ce-si spala parul, cate ore facea caca, ce chiloti purta, de ce alb, de ce vrede... cati cai a-ncalecat, de cate ori l-a pupat pe printu’, cate injectii cu cocaina-si indesa in vene, si-asa mai departe... nu contest ca nu-i interesanta povestea, ca nu-i misterioasa si-atragatoare gagica asta de-o luat-o imparatu’ de nevasta, ca stia 6 limbi si calarea iute ca sageata, c-a avut o viata grea, si-o soacra aspra, c-a omorat-o unu’ c-un fel de pila, da’ mai lasati-o-n pana mea de sisi... ca de-arhitectura... de oamenii care s-au chinuit sa le ofere luxul cu care se mandreau... nimic frate. da-i cu ce manca imparatu’, cu cine-si marita baba fetele din interes, cate castele, cate statui avea fiecare... da’ argintaria, da’ gradina, mobila... cine-o gandit-o? cine-o picat-o pe mironosita deprimata? cine-i impaturea galant servetul, cine-i gatea minunatele delicatese, cine-i cioplea diamantele si cine-i broda rochiile... probabil ca multi se vor ridica si vor privi cu ura la ce zic io aici. ca no fi fost usoara viata de nevasta de-mparat habzburg, ca psihologia, ca omul, ca femeia, ca datoria, tara... inteleg. inteleg tot... da ma-ntristez totodata...
si sa va zic si de ce: dupa castele, am bifat biserica lu’ sfantu’ stefan. si-am dat si-acolo de-un ghid. si ce s-a gandit zburatoru’, sa-mi faca-un cadoul intarziat de martisor... sa-mi dea un branci si sa se rostogoleasca portocala-n catacombe...
si-am fost parca-n pelerinaj in labirintul sfintelor moaste ale ciudatilor de mai demult popi austrieci, si-am trecut printre sicrie, si printre oale cu organe de popi, si-apoi pe langa oase si cranii ce-aminteau de pesta si de ciuma... pe lang-o gaura facuta pe unde-aruncau ei cadavre... si mai amintea de duhoarea care atunci cand se sintea-n biserica era momentul sa se zideasca inc-un perete... si-am mai vazut si unelte cu care oropsitii acuzati de necredinta curatau oasele mortilor pentru a le putea alinia mai bine, sa-ncapa cat mai multi pe-acolo... deci mai fratilor, manole-a nostru era copil mic...
si-atunci am realizat... una-i sa fi imparat, cu tot ce vrei si ce nu vrei... si sa “vinzi”... si alta-i sa cioplesti poate-o statuie din holul palatului, dar sa-ajungi caramida in zidul de cadavre din subsolul bisericii...
si-am mai urcat in turn, pe 3 euro jumate... cu picioarele mele si nu purtata-n spate... si-am vazut si panorama... si la coborare-au inceput sa bata clopotele de-am iesit ca jerry cand il paleste tom cu tigaia.
mda... austriecii stiu sa faca turism si bani. stiu si pot. noi, am reusit sa le mancam lebedele... sa le lasam bani grei sa ne hlizim la ceva farfurii, la patu’ si closetu’ imparatesei, la ratele si pescarusii din gradina de parca n-am mai vazut asa ceva niciodata...
da’ oricum, a fost frumos... c-am avut cu cine-mparti si-alea bune si-alea rele...
multumesc zburatorule... multumesc...
si-am incat pe-o sa si v-am spus povestea vacantei in austria...
ela
tentatii neinterzise
>> 22 ianuarie 2010
pot sa-mi vand sufletul pentru...
- pui nanjing cu orez si curry - o specialitate chinezeasca, intr-o farfurie mare, ornata discret...
- o-nvartita cantata de tarafu' meu... si sa ma joace Petrea...
- o plimbare cu barca...
- ochii lui...
- ploaia de noiembrie, Iulia, Alex, ciocolata fina cu crema de menta, o noapte la tara, calea lactee, foc de tabara... etc. etc. etc.
de Craciun...
>> 24 decembrie 2009
COLINDE BONEY M - Christmas Songs
Asculta mai multe audio Muzica
Doresc sa urez un Craciun Fericit tuturor prietenilor mei din lumea aceasta virtuala unde ne gasim cu totii alinare, unde ne aruncam frustrarile si neimplinirile, sau reusim sa impartasim bucuriile cu prieteni dragi...
dedicatia de mai sus este cadoul meu de Craciun: pentru Gina, mama, prietena, colega, si sora mea, pentru Trexel, iubitul meu virtual, pentru Nea Costache, bunicul pe care nu l-am avut niciodata, pentru Lavinica, si pentru sufletul ei mare, pentru Vasi, care ma rasfata cu cele mai minunate pilde si rafinate melodii, pentru Adi si Zsiga care l-au transfomat incredibil pe Mos Craciun, pentru Onix si savuroasele lui postari, pentru cireasa de Bucuresti care ma amuza zilnic cu viata ei palpitanta...
dedicatia de mai sus este cadoul meu pentru cele cu care ma pot intalni la o cafea, la o poveste, dar despre viata lor, tot de aici mai aflu picanterii: Bia si Andrea!
pentru Adriana, Nicoleta, Laura, Ani-Tanita, Ioana, Strunful, familia mea, anonimii si toti cei care ma viziteaza virtual...
pentru Cosmin, pe care nu stiu in ce categorie sa-l pun... deci e o categorie speciala....
si pentru Zburatorul meu... pentru ca mi-a cumparat un brad in ghiveci... sa-l plantam apoi impreuna...
Va doresc sa aveti parte de cele mai linistite sarbatori, sa fiti inconjurati de cei dragi, sa va iasa cozonacii si sarmalele, si sa va dea Dumnezeu sanatate!
Craciun Fericit tuturor!
Ela
mini-vacanta
>> 2 decembrie 2009
draga jurnalule,
am trait zile superbe! am reusit sa-mi vad familia si prietenii pe cere i-am neglijat in ultimul timp.
laura s-a tuns si s-a facut bruneta. e mai matura si responsabila asa. alex a invatat poezia pentru sarbarea de craciun: "mos craciun e buclucas/ mi-a adus un iepuras. / .../ doua gheme de blanita/ cu urechi si cu codita."
iulia e din ce in ce mai minunata. gesticuleaza, vorbeste pe limba ei...
"ia-ti hainele tale maro si hai repede in mall" a fost replica cu care-am fost trezita intruna din aceste zile... ioana a ramas la fel... stie unde pot gasi cele mai ieftine si de marca cadouri din oras.
am avut musafiri... am mancat pufuleti si am baut bere...
am iesit si la restaurantul chinezesc, cu al meu frate...
una din zile a fost dedicata curateniei si lucrului in casa...
apoi am plutit pe-un norisor... am fost la spa! cu 35 ron am stat o zi intreaga la rasfatat. piscina limpede cu lumina difuza, jacuzzi, baie turceasca, sauna uscata, sauna cu arome, masaj la talpi, zona de relaxare, sezlonguri, si toate intr-o atmosfera de "laguna albastra", cu pereti neregulati care imita pietre, calcar, grote, si vegetatie luxurianta...
de 1 decembrie n-am reusit sa-i vad pe soldati... ar fi trebuit sa calc peste zeci de carucioare si sa inlatur toti mosnegi si babutele care se mai pot deplasa cu sau fara carja...
in schimb, m-am plimbat ascultand fanfara militara... din vitrina unei librari imi zambea Heidi si Fram ursul polar, simtul olfactiv imi era tulburat de cartofii prajiti de la Mac, si pretutindeni multi mosuleti imbracati in rosu imi zambeau din diverse vitrine... unii cantau la saxofon, altii aveau sacul plin de jucarii, am vazut chiar si un mos afro, altul isi tinea greu echilibrul pe niste schiuri, altul era pe sanie...
si-am realizat... odata cu trecerea timpului, n-am mai dat atentie detaliilor... si macar acestea fac viata frumoasa!
multumesc iubitului meu care a fost alaturi de mine si care ma re-invata sa ma bucur de lucrurile marunte...
ela
Read more...
am trait zile superbe! am reusit sa-mi vad familia si prietenii pe cere i-am neglijat in ultimul timp.
laura s-a tuns si s-a facut bruneta. e mai matura si responsabila asa. alex a invatat poezia pentru sarbarea de craciun: "mos craciun e buclucas/ mi-a adus un iepuras. / .../ doua gheme de blanita/ cu urechi si cu codita."
iulia e din ce in ce mai minunata. gesticuleaza, vorbeste pe limba ei...
"ia-ti hainele tale maro si hai repede in mall" a fost replica cu care-am fost trezita intruna din aceste zile... ioana a ramas la fel... stie unde pot gasi cele mai ieftine si de marca cadouri din oras.
am avut musafiri... am mancat pufuleti si am baut bere...
am iesit si la restaurantul chinezesc, cu al meu frate...
una din zile a fost dedicata curateniei si lucrului in casa...
apoi am plutit pe-un norisor... am fost la spa! cu 35 ron am stat o zi intreaga la rasfatat. piscina limpede cu lumina difuza, jacuzzi, baie turceasca, sauna uscata, sauna cu arome, masaj la talpi, zona de relaxare, sezlonguri, si toate intr-o atmosfera de "laguna albastra", cu pereti neregulati care imita pietre, calcar, grote, si vegetatie luxurianta...
de 1 decembrie n-am reusit sa-i vad pe soldati... ar fi trebuit sa calc peste zeci de carucioare si sa inlatur toti mosnegi si babutele care se mai pot deplasa cu sau fara carja...
in schimb, m-am plimbat ascultand fanfara militara... din vitrina unei librari imi zambea Heidi si Fram ursul polar, simtul olfactiv imi era tulburat de cartofii prajiti de la Mac, si pretutindeni multi mosuleti imbracati in rosu imi zambeau din diverse vitrine... unii cantau la saxofon, altii aveau sacul plin de jucarii, am vazut chiar si un mos afro, altul isi tinea greu echilibrul pe niste schiuri, altul era pe sanie...
si-am realizat... odata cu trecerea timpului, n-am mai dat atentie detaliilor... si macar acestea fac viata frumoasa!
multumesc iubitului meu care a fost alaturi de mine si care ma re-invata sa ma bucur de lucrurile marunte...
ela
la "Jazz"
>> 23 noiembrie 2009
bunul meu prieten si coleg, cosmin, isi va pune palma stanga pe frunte la citirea acestei introduceri... dar, vreau sa declar aici, pe blog, ca il felicit pentru ca a devenit evaluator de mediu!
am si sarbatorit evenimentul, in "Jazz". (pt.necunoscatori, Jazz e un club de pe la noi cu muzica BUNAAAAA...)
franturi de sambata noaptea:
DORIS DAY-CHE SERA,SERA
Asculta mai multe audio Muzica
si lumea s-a inghesuit pe ringul de dans...
Rock&Roll - Megamix
Asculta mai multe audio Muzica
pahare cu vin rosu, apropierea iubitului meu, soapte si ...
in taxiul care traversa printr-o ceata densa orasul, serenata in limba dragostei mi-a incantat auzul...
SERENATA
Asculta mai multe audio Muzica
apoi... nu va mai spun. e secret!
Ela
Abonați-vă la:
Postări (Atom)