la un alt inceput de mandat didactic...

incepe... presesiunea, cu predarile ei de proiecte, recuperari de laboratoare, colocvii si multe alte ghidusii inventate de noi profii pentru a face viata mai grea studentilor...
in primele zile de scoala, elanul ma impinge sa par dura, de neclintit, cu multe pretentii. loazele se uita la mine incretind sprancenele... mai aud pe hol "asta-i nebuna", "n-o sa trec la sm numa' la toamna", "atatea proiecte si prosti..."
odata cu trecerea timpului si apropierea perioadei critice, incep sa acumulez emotii, noaptea ma zvarcolesc intre asternuturi cu gandul la dragii de ei, cateodata ma blindez cu distonocalm, mai lipseste sa fac yoga...
studenti nemaivazuti care-si incearca pe ultima suta de metri norocul, peste 200 de bobocei inainte de prima sesiune. doar daca au acceptul meu pot intra la examen. cei mai copti, stiu ca fara a preda proiete, referate, ori cateodata si mai grav, sustinerea orala a acestora... n-au nici o sansa...
5 materii diferite si peste 400 de stundenti, care vor interactiona macar odata cu mine, intr-un schimb de replici mai dur sau mai amical ... urmatoarele doua saptamani... zile grele, epuizante...
vacanta asta am incercat sa acumulez energii pozitive, sa ma incarc cu rabdare, liniste sufleteasca, bucurii, lumini, barbati frumosi (vezi mai jos), poezie, amintiri, zabetele celor dragi...
sper sa rezist cat mai mult... stiu ca dupa doua saptamani, exact in momentul inceperii sesiunii adevarate, fac ca un balon spart... suier... ma pavalesc pe fotoliu iar cei dragi fug cu prajituri, calmante, suc, punga cu gheata...
in fiecare an e la fel. am avut 5 strategii diferite. toate au esuat. nimeni nu vrea sa se lase organizat. nu merge nici santajul, nici vorba buna... (cu bateie n-am incercat...)
asa e omul... lasa totul pe ultima zi, pe ultima noapte, pe ultimul minut... inteleg asta si incerc sa ma conformez.
dar, mitocania, prostia si nesimtirea unor tineri (si mai grav, a celor maturi si cu pile), imi incetoseaza privirea, gandirea...
promit sa fiu calma. niciodata n-am explodat... nimeni nu a suferit din cauza mea... dimpotriva, uneori raspund cu bunatate si celor exagerati...
am identificat o serie de obligatii pentru starea mea de bine in 2010:
- sa zambesc la fiecare inceput de ora;
- sa nu mai stau peste program decat daca e foarte necesar;
- sa nu ridic niciodata vocea;
- sa nu condamn si sa nu judec;
- sa dau bibliografie in plus;
- sa nu accept prelungirile de termene;
- sa nu discut despre proiecte pe mess sau la telefon;
- sa fiu cat mai diplomata cu colegii;
- sa merg pe jos la scoala;
- sa imi cumpar in fiecare luna macar o carte de specialitate;
- sa duc flori la scoala si sa ma bucur de ele;
- sa imi fac ordine intre documente si proiecte macar odata pe luna;
- voi incerca sa tratez cu rabdare cazurile care se autodepasesc in fiecare an;
- voi avea grija de santatea mea fizica si mentala si nu voi lasa nimic sa o puna in pericol;
asa sa-mi ajute D-zeu!
ela

Read more...