...la fiecare inceput de an auzim cum confratii nostri nu au cei 7 ani de-acasa si lasa deseurile in diverse piete centrale unde s-au holbat la artificii... ca la 12 si un minut s-a nascut un bebe... mai auzim de tinerii petrecareti care au ajuns la spital... petarde, consum exagerat de alcool...
e normal...
oare cat vor avea responsabilii cu curatenia de adunat in New York? ... o tona jumate de confeti...
ar fi trist daca nu s-ar naste in fiecare noapte copii...
si nu exista petrecere fara excese...
"daca doriti sa revedeti" ... artisti de muzica populara corciti cu manelisti, imbracati ca paiatele ... tot pe nae si vasile ... manele sau muzica tiganeasca ... decoltee impesionante... butonati telecomanda...
in ceea ce ma priveste, de revelion, am pierdut la reummy... mancarica chinezeasca a fost satioasa, cozonacul cu mac delicios, paharele de campari n-au fost exagerate...
am vazut din balcon artificiile de deasupra orasului... am reusit sa admir rasaritul, iar cand mi-am deschis ochii si mi-am alintat papilele gustative cu o cafea, tot acolo am zambit apusului...
ce regret in dimineata asta e faptul ca nu am secretara... o tanti care sa ma astepte cu o cafea calda. intru la ora si nu am timp sa-mi prepar licoarea de leac. va trebui sa astept ora 10, ori, in disperare de cauza, pauza de la 9... pana atunci, inspir aroma parfumata care vine de la birourile din celalalt capat al mansardei... fericiti voi cu secretare, fericiti voi care stati cu fisa tremuranda langa tonomatul de cafea, ori chiar cei care v-o preparati singuri si nu trebuie sa scoateti prea multe sunete pana la ora 9... eu... ma duc la vocalizele mele si la distrinsii studenti extrem de atenti la spectacolul pe care-l ofer inainte de cafeaua de dimineata... ela
mi-am cumparat ieri o patura... moale, calduroasa, ca imediat vine toamna... iar o ceasca de ceai, patura si o carte buna pot fi prietene desavarsite intr-o zi ploioasa... m-am trezit greu, ca o pisica lenesa. daca ar fi fost cineva in preajma sa ma necajeasca poate chiar as fi dat cu labutza. era cald si bine sub paturica moale care-mi proteja visele... o musca-piscacioasa atenta la somnul meu, se aseza pe crestet si parca voia sa-mi zica ceva. auzeam amplificata ploaia grea de toamna... gandul ca geamul de la bucatarie e deschis, iar hainele de pe balcon le-am spalat degeaba, m-a deranjat putin, insa lenea era mai pretioasa... mireasma cafelei de dimineata sorbita cu zgomot m-a determinat sa ies pe balcon. papilele gustative sunt silite sa simta fierbinteala cafelei, iar racoarea de-afara determina reactii spontane pielii mele bronzate... e minunat! privesc bezmetica panorama printre picurii de ploaie... e toamna... spune trist sufletul meu... "e toamna si inca n-am fost plecata in concediu..." "pai esti in concediu dragutzo!" raspund tot eu... "dar vreau sa plec departe! intelegi? departe... " "bronzata esti, iar anii trecuti ai avut parte de excursii costisitoare! e criza, ar fi lipsa de bun simt sa pleci din nou din tara..." mda, si constiinta mea stie ca e criza... int-un fel, regret modul in care mi-am facut unele concedii.. de ce? toate erau prea calculate, poze multe, la toate obiectivele, liste verificate si reverificate, "sa nu uit ceva acasa", " sa nu uit ceva la hotel"... am facut turism in fuga, obiective bifate si "hai mai mai repede sa ajungem si la ...". am gresit nespus: ... imi amintesc si acum privirea tinerei care m-a servit cu un ceai rece in venetia... cersetorul vesel de langa turnu' parisului... tatuajul marinarului din croaziera pe-o insula a croatiei... gustul de fragi al inghetatei savurata langa piazza navona din roma... ciubica verde a unui coleg de-al meu care dormea profund in piazza san pietro... sunetul motoscuterului care m-a evitat la doar cativa mm in napoli... frank, germanofonul care ma facea sa rad in tren spre brugge... dar fiecare calatorie poate fi subiectul unei alte postari... aduc cu mine din calatorii ganduri, zambete, stari, senzatii, trairi... nu pozele sun definitorii... ci sentimentele acumulate in suflet...
voi pleca in curand intr-o calatorie, de data asta o calatorie pentru sufletul meu... nu veau sa ma grabeasc... vreau sa respir acel aer, sa imi umplu plamanii de altceva, poate sa uit ceva acolo, poate sa uit ceva acasa.... in asteptarea acelor zile, pierd vremea cu carti, pensule si culori... anul acesta am simtit ca am nevoie de ea... ma reintorc asemena fiului risipitor la ea... la marea noastra! am vazut aproape toate marile care inconjoara europa... dar marea noastra imi e cea mai draga... nu e patriotism aici... e prima intalnire cu imensitatea albastra... un fel de prima dragoste... e frumos sa faci baie intr-o apa limpede si curata, sa poti identifica pestisorii colorati si poate chiar sa te bucuri de culorile unor corali, insa... pentru mine, marea inseamna gogoasa infuriata... marea agitata... multe alge verzi din care-mi faceam colier copila fiind... miros intepator de scoici moarte... poze vechi si nereusite cu o mare uneori neagra, alteori galbena... chistoace de tzigari alaturi de scoici ciobite... maimuta, catelul si puiul de leu cu care poti face poze... castele de nisip cu turnuletzele aplecate, distruse de valuri... femei zvelte si usuratice cu urme de sare in par si pe piele... mirosul costumului de baie ud sub care nisipul tatua o litera nedescifrata... o inima desenata pe nisip, stricata de urma unui picior...
toate acestea ma asteapta la sfarsitul acestei veri, ori inceputul acestei toamne, luati-o cum vreti... ... e ca si cum as vizita casa bunicilor de la tara, e ca si cum dupa ce ai mancat prea multa ciocolata invelita in staniol, ti se face dor de ciocolata de casa cu lapte praf...
Daca nu ti-a inselat nimeni niciodata increderea, esti norocos, si n-ai nici un motiv sa nu te increzi in oricine.
Daca esti din cealalta categorie, este normal sa fii mai precaut si sa nu te increzi in oameni fara sa te asiguri ca persoana respectiva merita.
Astazi, lumea nu mai are rabdare sa construiasca ceva cu migala. E o lume a vitezei, in care totul se vrea prea repede, si fara efort. Astfel, nu ne mai acordam timpul necesar pentru a costrui orice tip de relatie bazata pe incredere.
insa .....
Increderea in oameni incepe cu increderea in sine. Daca nu ai incredere in tine nu poti sa ai incredere in oameni....
