ploaia de noiembrie

adolescenta fiind, am inceput sa ador frunzele ude ale plopilor, baltile ca niste ochi de reptila, modul in care manipulam limbile ceasurilor odata cu sfarsitul lui octombrie, vantul, mainile reci, aroma dulceaga unui vin alb, si o anume casa a scarilor, unde ne inghesuiam sa ne adapostim de ploaie...

in fiecare an astept frigul si ploaia de noiembrie... stiu ca e octombrie, dar mie imi place sa-i zic si-n septembrie ca e ploaie de noiembrie. trebuie sa fie intr-un anumit fel, sa fie "de noiembrie"... grea, sanatoasa, puternica, gri, plina de aduceri-aminte si rece...
azi, e frig si ploua... sunetul picurilor sfarsind pe geamul aburit ma fac sa tresar, ca si cum as vedea siroaie de sudoare pe fruntea iubitului istovit. apa asta, cazuta cu grandoare din cer, parca ma adapa...
imbratisarea de noapte buna e placuta, are chiar si un rol practic. e bine sub plapuma. nu pornesc centrala. n-are rost, oricum deplasarile sunt scurte: frigider, baie.
daca e nevoie sa merg dupa paine, iar afara ploua, ma supun sireata. ma bucur ca am motiv sa ma smiorcai ca o copila rasfatata. un dus prelungit, cu apa fierbinte, si ma pot cuibari ca o gaina cu ou, intre asternuturile mele portocalii.

sunt o comoda lenesa, care adora sa caute cu privirea imperfectiunile de pe tavan...

ma intreb: daca m-as intoarce in timp, cu simtirile si ratiunile de azi... oare as iubi la fel de mult ploaia de noiembrie?

Ela

Read more...

10 minute la o ora

marti, miercuri si joi am ore de la 8 la 6... mi-e ciuda ca nu am timp sa-mi concentrez gandurile in postrari. ziceti sa nu mai scriu. nu pot. e deja obsesie.

trebuie sa scriu scurt, repede, in 10minute.

afara ploua lasciv. e vremea perfecta pentru a debita idei. fac pelerinaje din cand in cand in mansarda mea draga. citesc ce-mi fac amicii de pe net: gina ne invita la lectura. scrisa de ea, ori de alti autori deosebiti. natanticu ma invita la film, nea costache mi-a demonstrat ca exista profesoare de istorie care nu stiu cine-i hitlăr. trex vrea s-o cucereasca pe andrea, care mai nou scrie postarile in engleza. sa fie george impricinatul? lavi e trista, bia si-a amintit de muselim-selo, vasi e la epilog...

eu am intarziat la ora...

sa nu va opriti prieteni dragi !

va imbratisez cu drag!

Ela

Read more...

calatorie la inceput de toamna...

lumina curgea pe fereastra precum mierea din lingura... mult porumb, putine branduse, cateva tufe de macese ... paduri de-un verde sters presarate cu un galben pal...
cateodata simteam cum masina zmaceste asemenea unui cal naravas, alteori o lene inexplicabila facea sa pot savura detaliile peisajelor de pe drumul spre Bistrita. frane dese, un sofer care fredona si batea din palme... "babyyy, babyyy, babyyyyy ... tuuu vei fi a meaaaaaaa..."
garduri care se derulau cu viteza, discutii fara cap si coada... case vechi, cu pridvor , cu muscate rosii la geam, case abandonate, altele in plin proces de izolare...
un sat parea mai deosebit. era despartit in doua de-un parau. avea case vechi, cu oglinzi decupate si lipite sub forma unor petale. si mai avea ceva. un turn. atat. doar turnul unei vechi biserici evangheliste. in viteza cu care-am trecut pe langa el, mi-a ramas in minte imaginea usilor... erau putin deschise, ca si cum te -ar fi invitat la rugaciune. dar, dincolo de ele, se intrezarea iarba necosita crescuta peste moloz...
in bistrita, alta biserica, alt turn... biserica a ars in urma cu cativa ani, din cauza unor copii, ori a unor schele, ori nu mai conteaza. acum se reface... cladiri vechi, multe pasaje, si miri care-si faceau poze lang-o statuie...

Ela

Read more...

am asteptat-o, a venit...

toamna se numara ... amintirile adunate peste an. e intocmai procedeul folosit de bunica cand alege fasolea: doua bune, una rea...

in fiecare an, toamna ma uluieste iar si iar, aratandu-mi ca-i sunt draga, si-i zambeste sufletului... incepe inca o toamna... inca un an c-un dram de intelepciune de daruit...

visez la o toamna rece, cu must facut de bunicu, baut pe nerasuflate din cani de lut... cu mamaliguta si mujdei...

un lac involburat acoperit de ceata... parfumul amarui al frunzelor muribunde... pamantul brumat, aroma bostanilor galbiori copti in cuptor... talangile turmelor ce coboara prin vai... sangele macesilor picurand pe malurile unui rau in care se joaca pastravii... o gutuie amaruie in care tocmai mi-am infipt dintii... vreti?

ela

p.s. hai iubite sa fugim prin parc! sa-mi fie nasul rece, sa ne sarutam ca eschimosii si frunze colorate sa cada usoare peste noi...

Read more...

nerabdare blanda...

mi-am cumparat ieri o patura... moale, calduroasa, ca imediat vine toamna... iar o ceasca de ceai, patura si o carte buna pot fi prietene desavarsite intr-o zi ploioasa...
m-am trezit greu, ca o pisica lenesa. daca ar fi fost cineva in preajma sa ma necajeasca poate chiar as fi dat cu labutza. era cald si bine sub paturica moale care-mi proteja visele...
o musca-piscacioasa atenta la somnul meu, se aseza pe crestet si parca voia sa-mi zica ceva.
auzeam amplificata ploaia grea de toamna...
gandul ca geamul de la bucatarie e deschis, iar hainele de pe balcon le-am spalat degeaba, m-a deranjat putin, insa lenea era mai pretioasa...
mireasma cafelei de dimineata sorbita cu zgomot m-a determinat sa ies pe balcon. papilele gustative sunt silite sa simta fierbinteala cafelei, iar racoarea de-afara determina reactii spontane pielii mele bronzate... e minunat!
privesc bezmetica panorama printre picurii de ploaie... e toamna... spune trist sufletul meu...
"e toamna si inca n-am fost plecata in concediu..."
"pai esti in concediu dragutzo!" raspund tot eu...
"dar vreau sa plec departe! intelegi? departe... "
"bronzata esti, iar anii trecuti ai avut parte de excursii costisitoare! e criza, ar fi lipsa de bun simt sa pleci din nou din tara..."
mda, si constiinta mea stie ca e criza...
int-un fel, regret modul in care mi-am facut unele concedii.. de ce? toate erau prea calculate, poze multe, la toate obiectivele, liste verificate si reverificate, "sa nu uit ceva acasa", " sa nu uit ceva la hotel"... am facut turism in fuga, obiective bifate si "hai mai mai repede sa ajungem si la ...".
am gresit nespus: ... imi amintesc si acum privirea tinerei care m-a servit cu un ceai rece in venetia... cersetorul vesel de langa turnu' parisului... tatuajul marinarului din croaziera pe-o insula a croatiei... gustul de fragi al inghetatei savurata langa piazza navona din roma... ciubica verde a unui coleg de-al meu care dormea profund in piazza san pietro... sunetul motoscuterului care m-a evitat la doar cativa mm in napoli... frank, germanofonul care ma facea sa rad in tren spre brugge... dar fiecare calatorie poate fi subiectul unei alte postari...
aduc cu mine din calatorii ganduri, zambete, stari, senzatii, trairi...
nu pozele sun definitorii... ci sentimentele acumulate in suflet...

voi pleca in curand intr-o calatorie, de data asta o calatorie pentru sufletul meu...
nu veau sa ma grabeasc... vreau sa respir acel aer, sa imi umplu plamanii de altceva, poate sa uit ceva acolo, poate sa uit ceva acasa....
in asteptarea acelor zile, pierd vremea cu carti, pensule si culori...
anul acesta am simtit ca am nevoie de ea... ma reintorc asemena fiului risipitor la ea... la marea noastra!
am vazut aproape toate marile care inconjoara europa... dar marea noastra imi e cea mai draga... nu e patriotism aici... e prima intalnire cu imensitatea albastra... un fel de prima dragoste...
e frumos sa faci baie intr-o apa limpede si curata, sa poti identifica pestisorii colorati si poate chiar sa te bucuri de culorile unor corali, insa...
pentru mine, marea inseamna gogoasa infuriata... marea agitata... multe alge verzi din care-mi faceam colier copila fiind... miros intepator de scoici moarte... poze vechi si nereusite cu o mare uneori neagra, alteori galbena... chistoace de tzigari alaturi de scoici ciobite... maimuta, catelul si puiul de leu cu care poti face poze... castele de nisip cu turnuletzele aplecate, distruse de valuri... femei zvelte si usuratice cu urme de sare in par si pe piele... mirosul costumului de baie ud sub care nisipul tatua o litera nedescifrata... o inima desenata pe nisip, stricata de urma unui picior...


toate acestea ma asteapta la sfarsitul acestei veri, ori inceputul acestei toamne, luati-o cum vreti...
... e ca si cum as vizita casa bunicilor de la tara, e ca si cum dupa ce ai mancat prea multa ciocolata invelita in staniol, ti se face dor de ciocolata de casa cu lapte praf...



Vama Veche - dragostea
Asculta mai multe audio Muzica

un sfarsit de vara linistit va doresc!

Ela

Read more...

toamna iubita ...

Nu stiu exact de cand iubesc eu toamna... mic copil fiind asteptam vacanta de vara ... sa nu mai am teme... insa vacanta mare era prea luunga....

In timpul vacantei, trebuia sa merg la tara la bunici. Imi placea singuratatea de acolo. Imi amintesc ca ma trezeam si minute intregi urmaream modelele cu rol de pe peretii camerei. Eram fascinata de atatea modele suprapuse, de atatea culori amestecate pe prosoapele din jurul tablourilor sau al oglinzii. Si atunci, cand visam cu ochii deschisi, totul era foarte detaliat pus la punct in ceea ce priveste viitorul meu. Era un fat frumos, era o cariera, eram iubita de cel pe care il simpatizam .... se cristaliza o viata perfecta. In mare parte sunt multumita. Daca analizez in mare lucrurile, totul e bine. Oricum, niciodata nu putem fi multumiti , asta e clar... si e bine sa aspiram spre mai mult.

Dar sa revin ... trecea vara destul de greu ... uram caldura aceea sufocanta de august. Asteptam sa vina 15 septembrie, nu de dragul scolii, ci pentru ca doream sa socializez, sa-mi vad colegele, si "simpatiile". Am copilarit la casa, si cred ca prea mult m-am jucat singura .... revolutia a adus si o oarecare teama si neincredere, si greu puteam sa ies cu invoirea parintilor. Scoala era aproape... iar singura bucurie era atunci cand venea circul in orasul meu. Se instala in Piata Armatei, iar pentru a ajunge acasa trebuia sa ocolesc drumul obisnuit, si astfel, orice modificare de peisaj o savuram din plin.

De ce iubesc toamna ? Hm... poate reiantalnirea cu colegii ar fi primul motiv...

Alt motiv ? ... Padurea! Da ... priviti din podul Papiului peisajul ! Priviti din capatul bulevardului copacii ... Credeti-ma ! Toamna e cel mai iscusit pictor! E minunat cum combina culorile atunci cand natura moare atat de demn! Stiu ca inceputul toamnei inseamna in general reinceperea activitatilor de orice fel, iar timpul liber e din ce in ce mai putin si ziua din ce in ce mai scurta, ... poate prea putin avem timp sa hoinarim prin natura, insa .....fiecare om, cel putin odata in viata lui, a vazut cum cade o frunza in lumina calda a soarelui timid de toamna ... Mi-am dorit intotdeauna sa imi fac un pat din frunze si sa privesc din el razele de soare care se joaca printre crengile copacilor. Sa fac ochii mici si sa respir mirosul adevarat al toamnei !

E minunata padurea in acest anotimp ...

Din nou ma reintorc la copilarie .. si imi amintesc cum mergeam dis de dimineata la cules de porumb la bunicii mei. Sambata dimineata eram pe camp.... era toata familia acolo.. tata spunea intotdeauna poezii .. si bancuri.. venea si momentul in care ne adunam si mancam branza proaspata si rosii din gradina buncii, slanina cu ceapa, si paine facuta in cuptor ...

Mi-e dor de zilele acelea. .. M-am dus cu tata anul trecut la tara ... bunicii erau la cules .. M-am bucurat din sufet ca mai pot face acea activitate atat de simpla deconectanta .. Dupa doua ore .. eram obosita. A doua zi aveam febra musculara .. mda. . timpul a trecut ....

In copilarie, deabea asteptam sa mananc bostan copt in cuptor. Am incercat sa fac si eu acasa ...degeaba ! Focul cu lemne in soba era secretul!

Daca treci pe langa cetate, aproape de locul unde isi fac miresele poze, te imbie mirosul de castane prajite. Cred ca e singurul loc din oras unde stiu ca se vand castane prajite. De 12 ani pe-acolo trec in fiecare toamna, si de fiecare data zambesc cand il zaresc pe sarmanul comerciant ... pentru ca Toamna e bogata ! Pentru ca toamana e anotimpul belsugului...

Aducand elogiu acestui anotimp, mi-am dat seama ca azi dimineata, trecand podul Muresului , in drum spre scoala, era o ceata groasa, incat nu vedeam la 10 m in fata. Da! Ador ceata. Stiu ca nu e benefica pentru unele persoane, ori pentru trafic... insa e un fenomen rar ... un fenomen putin infricosator, sublim...

Toamna e minunata .... chiar si atunci cand copacii sunt goi, vantul e aprig si tot ceea ce ti-ai dori este un ceai cald si o carte buna ... ori un volum de poezii semnate Bacovia ...

ELA ...

Read more...