NATURA...

bine v-am regasit!

absenta mea lunga tradeaza zile grele, complexe...
dar... am revenit.
am povesti, am ganduri... calatoriile mele si preocuparile mele sunt atat de profunde incat as avea ce povesti inca multe zile. dar, nu doresc sa ma opresc aici. vreau sa traiesc in continuare la intensitate maxima, sa nu realizez ca e miErcuri ori sambata, sa nu am timp de scris aici, sa fiu prea obosita sa pot urmari un film, sa casc in fiecare seara si sa imi doresc sa pot dormi macar o ora la amiaza...

dupa o noapte nebuna, (s-a maritat I. si cheful burlacelor a fost unul incarcat de lacrimi, muzica veche , amintiri si sperante...) la 7 dimineata am pornit spre semetele Chei ale Turzii. La prima vedere, par doi masivi stancoşi despartiti de o vale, nu mai adâncă de o jumătate de metru. Imaginea oferita este o miniatura a raiului pe pamant.... Poteca lata la început de un metru jumatate, si tot mai ingusta pe parcurs, te poarta cand pe partea dreapta, cand pe stanga defileului... trei podete te trec de pe un versant pe celalalt... fluturii te insotesc veseli... mici si albi, cu pete portocalii pe aripi... poteca din piatră şlefuită, cei doi versanţi ai Cheilor, cu pereţi aproape drepţi, se înalţă spre cer pe o parte şi alta, oferind senzatia de "inmuiere a genunchilor"... incepi sa te legeni usor... si ca sa nu cazi ar fi mai indicat sa cauti pastravii camuflati excelent in paraiasul cristalin, uneori lin, alteori mai zvapaiat al defileului...

sus pe chei...

as mai fi vrut sa va povestesc despre niste oameni care iubesc natura, despre poiana narciselor din Gurghiu, insa postez doar o poza semnificativa... altcineva e in masura sa povesteasca despre asta... si stiu ca nu va dezamagi!

va urma...

ELA