drumul si viata...

zapada scartie prea enervant. cu fiecare pas simt ca deformez calea. pasii mei lasa urme. aleea acoperită mereu de ninsoare era in dimineata asta vesela, scipitoare. cred ca arat ridicol cu pometii rosii. pe deasupra ma simt bartana, cu parul alb... nu e ninsoare... mi-a inghetat! mi-e frica sa zambesc.
totul sclipeste in jur, iar cerul prea albastru lasa sa se vada coada de balaur de la statia termica din apropierea blocului. vad o catelusa. tremura pechineza. ma apropii de ea... vad o privire care cerea ajutor, dar o mutrita de pirania... si da, dupa ce-a marait s-a aruncat cu coltii ei spre degetul important al mainii drepte.
m-am salvat mirata si-am grabit pasul. dupa vre-o 2 minute am cazut. rau. doare noada fundului si e nevoie de masaj.
pe trecerea de pietoni era sa-mi traiesc ultimele clipe din viata... era rosie ca focul si scotea si ea fum...
mda... drumul si viata... uneori lasi urme, alteori intalnesti pechinezo-piranisti, mai cazi, mai alergi, mai scapi ca prin urechile acului...

Ela

Read more...

concluzie de iarna...

copii nazdravani care-l asteapta cu emotie pe Mos Craciun sau ingerasii, fete obosite, zambete false., port popular si colinde, chicioase sau traditionale, zapada, noroi, frig sau soare de primavara, funde colorate, cadouri impachetate cu migala, aceleasi beculete colorate cumparate din piata de rusi, tortul festiv al mamei mele, haine noi, prajituri pana la refuz, vin fiert, salata de boeuf, sarmale, coca-cola, speranta, tristete, lacrimi, amintiri, bucurie, mancare arsa, miros de brad, globuri, cornite de ren, patinoare artificiale, artificii, "singur acasa" 1,2, si 3, desene animate, craciunite imbracate in rosu cu decolteul generos, lumanari, musafiri, vizite, sms-uri, urari, exagerarea impopotonarii centrului cu mii si mii de sclipiri, egoism, mandrie, durere, rasete, sarutari...

am trait craciunul de 28 de ori, timp in care am ajuns la concluzia ca momentul meu preferat al sarbatorilor de iarna este ... dimineata zilei de Craciun...

ela

Read more...

azi e iarna... si maine, la fel...

gutuile, sunt azi inlocuite de fructe ... exotice, iar bordeiele saracacioase ale satelor noastre ce colcaie sub plapumioara asta alba, in cutii suprapuse sub forma de blocuri... nici zapada care cade si cade nestingherita de alegeri, guverne, crize si gripe, nu reuseste sa acopere griul orasului...

becul din dormitor s-a ars. voi cumpara unul ecologic... pana atunci lumina galbena a orasului, reflectata de nea, imi va lumina somnul linistit din noptile in care albul se asterne si creste... si creste... devine neclintit...

vecinii murdaresc zapada cu praful din covoare... copiii se straduiesc sa isi faca derdelus intre copacii din spatele blocului... gospodinele se ingrijesc de bucatele ce le vor pune in curand pe masa imbelsugata... unii schimba cauciucuri de iarna... altii pe la medic, cu pneumonie... la ora 5 merg la o mica petrecere intre colegi... maine la o inmormantare... la tara...

de acolo imi voi aduce gutui... sa-mi lumineze odaia-n noapte...

ela

Read more...

dupa 16 ani cineva mi-a spus "multumesc"

cantecu' e popular. nai.
versurile ale lui cosbuc...
dar imaginile!!!!!! sunt desenele din cartea copilariei mele... cat am mai visat eu privind la desenele din cartea mult prea uzata dar atat de draga!
nu cred ca-l pronuntam bine pe r, cand bunica imi citea in serile de iarna poezia asta.
in clasa a 7-a am donat-o. nu mai stiu daca pentru un orfelinat sau pentru copiii din basarabia. stiu ca am dat-o cu inima stansa, insa cu speranta ca poate va inspira o alta copilarie. chiar daca sunt destul de posesiva, cred ca orice carte trebuie sa circule, degeaba o tinem prizoniera in biblioteca...
in seara aceasta am sorbit cu privirea toate desenele. am ramas muta ca in fata unei flori. nu stiu cine a avut inspiratia sa scaneze vechea carte... insa-i multumesc din suflet. e atat de bine sa fiu iar copil!

ela

Read more...

primii

in dimineata asta, in timp ce pasii mei se indreptau grabiti spre scoala, am simtit scrum de tigara pe buzele fierbinti... cineva m-a sarutat.

am zambit si am incetinit pasii... auzeam tocul cizmelor sunand sacadat pe dalele aleei...

ii chemam... si au venit... mici, sfiosi...

acum au umplut drumul dintre pamant si cer... se joaca naivi, nestiind ca viata lor e efemera...

m-am lasat sarutata de ea. e ca o vraja...

ela

foto: http://dawnofanewera.files.wordpress.com/2009/03/snow-fairy1.jpg

Read more...

zi de decembrie ...

e sfarsitul anului....

toata lumea umbla innebunita dupa ultimele cumparaturi, isi face bilantul pe anul care tocmai se incheie...

ce fac eu? hm... e stricata centrala.. stau in frig, cu zeci de batiste in jurul meu si stranut incontinuu.

nici nu mi-as fi dorit sa fac alceva. e primul an in care linistea caminului meu ma multumeste. sunt prea obosita sa mai fac ceva. prea obosita sa ma bucur de un revelion la munte... de zapada, petrade, artificii.

pana la urma e o banala noapte in care nu mai dormim...

din 24, zi in care am aprimit solemn inelul de logodna, in fiecare zi m-am bucurat de prieteni, de familie, de felicitari. sunt obosita sa mai socializez.. si pentru prima data in viata, imi doresc sa stau comod, la mine acasa, pe un fotoliu sa ma bucur de o cana de ceai si o felie de cozonac.

...........................................................................................................

eram mica. asteptam cu nerabdare noaptea de revelion sa ma bucur de programul de la televizor. il asteptam pe ceausescu sa-si spuna discursul. de cele mai multe ori .... vocea lui ma adormea. eram suparata a doua zi ca nu am vazut programul de varietati de la televizor, dar eram atat de mandra ca am reusit sa-l pot vedea o parte din mesajul presedintelui ....

priveam la televizor zilele trecute: programul de revelion tot cu vasile muraru si nae lazarescu ... catalin crisan ... stela popescu... alexandru arsinel .... felicitarile clasice trimise prin posta sunt inlocuite de sms-uri, felicitari virtuale animate, dar asta nu ne impiedica sa ne gandim cu nostalgie la felicitarile alb negru cu copii care merg cu streaua pe un drum inzepezit la o casa singuratica in munte, sau la felicitarile statice cu un orologiu, o creangura de brad, si o lumanare asezata cu atentie pe o fata de masa cusuta cu motive populare ....

toate au ramas la fel: parintii mei merg la acelasi restaurant, prietenii se reunesc la munte, iar eu imi doresc din nou sa adorm la mesajul parca al aceluiasi presedinte, si sa regret a doua zi ca nu am vazut programul de varietati de la tv...

LA MULTI ANI, 2009 !

Read more...