calatorie la inceput de toamna...

lumina curgea pe fereastra precum mierea din lingura... mult porumb, putine branduse, cateva tufe de macese ... paduri de-un verde sters presarate cu un galben pal...
cateodata simteam cum masina zmaceste asemenea unui cal naravas, alteori o lene inexplicabila facea sa pot savura detaliile peisajelor de pe drumul spre Bistrita. frane dese, un sofer care fredona si batea din palme... "babyyy, babyyy, babyyyyy ... tuuu vei fi a meaaaaaaa..."
garduri care se derulau cu viteza, discutii fara cap si coada... case vechi, cu pridvor , cu muscate rosii la geam, case abandonate, altele in plin proces de izolare...
un sat parea mai deosebit. era despartit in doua de-un parau. avea case vechi, cu oglinzi decupate si lipite sub forma unor petale. si mai avea ceva. un turn. atat. doar turnul unei vechi biserici evangheliste. in viteza cu care-am trecut pe langa el, mi-a ramas in minte imaginea usilor... erau putin deschise, ca si cum te -ar fi invitat la rugaciune. dar, dincolo de ele, se intrezarea iarba necosita crescuta peste moloz...
in bistrita, alta biserica, alt turn... biserica a ars in urma cu cativa ani, din cauza unor copii, ori a unor schele, ori nu mai conteaza. acum se reface... cladiri vechi, multe pasaje, si miri care-si faceau poze lang-o statuie...

Ela