apus de soare, poate rasarit, valuri, caldura, ameteala, dor de libertate, jazz, folk, iarba, galantul Adonis, pescarusi, o tigare aprinsa cu sarm pe o terasa de unde se vede intreaga plaja, nevoia de a fi tinuta in brate.... iata condimentele unei iubiri de-o vara, sau mai bine spus... de concediu...
pasiune si/sau afectiune... cautam cu totii... iar vara, la mare, le putem avea superconcetrate...
apoi... conversatii lungi pe mess, cateva vizite de weekend si totul se poate sfarsii... si asta pentru ca iubirile de o vara nu tin decat...o vara...
daca exista compatibilitate puternica, si vointa ... iubirea ta de-o vara poate deveni una de-o viata, sau macar se poate extinde si pe alte anotimpuri...
mi-am cumparat ieri o patura... moale, calduroasa, ca imediat vine toamna... iar o ceasca de ceai, patura si o carte buna pot fi prietene desavarsite intr-o zi ploioasa... m-am trezit greu, ca o pisica lenesa. daca ar fi fost cineva in preajma sa ma necajeasca poate chiar as fi dat cu labutza. era cald si bine sub paturica moale care-mi proteja visele... o musca-piscacioasa atenta la somnul meu, se aseza pe crestet si parca voia sa-mi zica ceva. auzeam amplificata ploaia grea de toamna... gandul ca geamul de la bucatarie e deschis, iar hainele de pe balcon le-am spalat degeaba, m-a deranjat putin, insa lenea era mai pretioasa... mireasma cafelei de dimineata sorbita cu zgomot m-a determinat sa ies pe balcon. papilele gustative sunt silite sa simta fierbinteala cafelei, iar racoarea de-afara determina reactii spontane pielii mele bronzate... e minunat! privesc bezmetica panorama printre picurii de ploaie... e toamna... spune trist sufletul meu... "e toamna si inca n-am fost plecata in concediu..." "pai esti in concediu dragutzo!" raspund tot eu... "dar vreau sa plec departe! intelegi? departe... " "bronzata esti, iar anii trecuti ai avut parte de excursii costisitoare! e criza, ar fi lipsa de bun simt sa pleci din nou din tara..." mda, si constiinta mea stie ca e criza... int-un fel, regret modul in care mi-am facut unele concedii.. de ce? toate erau prea calculate, poze multe, la toate obiectivele, liste verificate si reverificate, "sa nu uit ceva acasa", " sa nu uit ceva la hotel"... am facut turism in fuga, obiective bifate si "hai mai mai repede sa ajungem si la ...". am gresit nespus: ... imi amintesc si acum privirea tinerei care m-a servit cu un ceai rece in venetia... cersetorul vesel de langa turnu' parisului... tatuajul marinarului din croaziera pe-o insula a croatiei... gustul de fragi al inghetatei savurata langa piazza navona din roma... ciubica verde a unui coleg de-al meu care dormea profund in piazza san pietro... sunetul motoscuterului care m-a evitat la doar cativa mm in napoli... frank, germanofonul care ma facea sa rad in tren spre brugge... dar fiecare calatorie poate fi subiectul unei alte postari... aduc cu mine din calatorii ganduri, zambete, stari, senzatii, trairi... nu pozele sun definitorii... ci sentimentele acumulate in suflet...
voi pleca in curand intr-o calatorie, de data asta o calatorie pentru sufletul meu... nu veau sa ma grabeasc... vreau sa respir acel aer, sa imi umplu plamanii de altceva, poate sa uit ceva acolo, poate sa uit ceva acasa.... in asteptarea acelor zile, pierd vremea cu carti, pensule si culori... anul acesta am simtit ca am nevoie de ea... ma reintorc asemena fiului risipitor la ea... la marea noastra! am vazut aproape toate marile care inconjoara europa... dar marea noastra imi e cea mai draga... nu e patriotism aici... e prima intalnire cu imensitatea albastra... un fel de prima dragoste... e frumos sa faci baie intr-o apa limpede si curata, sa poti identifica pestisorii colorati si poate chiar sa te bucuri de culorile unor corali, insa... pentru mine, marea inseamna gogoasa infuriata... marea agitata... multe alge verzi din care-mi faceam colier copila fiind... miros intepator de scoici moarte... poze vechi si nereusite cu o mare uneori neagra, alteori galbena... chistoace de tzigari alaturi de scoici ciobite... maimuta, catelul si puiul de leu cu care poti face poze... castele de nisip cu turnuletzele aplecate, distruse de valuri... femei zvelte si usuratice cu urme de sare in par si pe piele... mirosul costumului de baie ud sub care nisipul tatua o litera nedescifrata... o inima desenata pe nisip, stricata de urma unui picior...
toate acestea ma asteapta la sfarsitul acestei veri, ori inceputul acestei toamne, luati-o cum vreti... ... e ca si cum as vizita casa bunicilor de la tara, e ca si cum dupa ce ai mancat prea multa ciocolata invelita in staniol, ti se face dor de ciocolata de casa cu lapte praf...
