copila de 17 ani incredintata mie. stop. copila cuminte si frumosa. stop. mers in club. stop. baut tequila. stop. mozolit cu un necunoscut. stop. cred ca am imbatranit. semne de exclamatie si intrebare si puncte de suspensie.
sambata seara... dushul corespunzator, dresurile translucide, coafura rebela, pantofii cu toc, salvatoarea rochie neagra, doi-trei stropi de licoare parfumata ... si-ntr-o 1/2 de ora eram "in jazz" cu ginul tonic dinainte si cu ochii scaldati in fum de tigare, lumini ascutite, mini-jupe exagerate, colanti stralucitori, pantofi inalti, si multi tineri. unii erau in parga, altii verzi de-a binelea dar era si categoria de "mult prea copti", in care incep incet sa ma regasesc... muzica era acceptabila, insa prea TAREEEE... zvacnea sangele portocaliu in biata fructa de-a crezut ca explodeaza, ii curgeau si lacrimi mici portocalii, imbacsite de mascara si fard negru, si-si dorea una din mastile de le vazuse "in trend" la gara de nord bucuresti, in perioada gripei porcine... noroc cu cele doua garzi de corp ce urmareau prudent starea portocalei... unu' era "de meserie" (:P) si altul "de datorie".
melodia care-as fi crezut ca poate reporni activitatea seismica in zona suna cam asa:
bunul meu prieten si coleg, cosmin, isi va pune palma stanga pe frunte la citirea acestei introduceri... dar, vreau sa declar aici, pe blog, ca il felicit pentru ca a devenit evaluator de mediu! am si sarbatorit evenimentul, in "Jazz". (pt.necunoscatori, Jazz e un club de pe la noi cu muzica BUNAAAAA...) franturi de sambata noaptea: