ale tineretii valuri...

in fiecare zi ma intalnesc cu ei... tineri, amuzanti, sfiosi, neastamparati...

am decis. nu mai vreau sa stiu detalii despre ei, nu-i mai intreb lucruri personale... ma simt o Cruella De Ville, care le cere informatii despre sorocul "pet"-ului... unii dintre ei ma impig in casa lor cu forta... si in 3 minute ma trezesc la masa, cu bunicul care are parkinson, cu fratele mai mic inca sugar, si in farfuria mea domneste o felie de paine cu zacusca, inca calda...

lucrez cu oameni. cu tineri, copii sau adulti... ii vad saptamanal. poate mai des decat imi vad familia...

si totusi, fara sa vreau, vad detalii...

in grupele in care sunt doar baieti tihneste pacea... fiecare isi vede de treaba lui, unii vor sa para mai deosebiti, altii, care chiar sunt, pastreaza stingheri, linistea, in coltul lor...

daca sunt si fete, se simte o competitie stresanta... e galagie, fosnet de materiale stralucitoare, zambete pline de ruj, ochi migdalati care clipesc des...

uneori, deosebitii intalnesc ochii migdalati. dupa un timp le sterg rosul buzelor, lasand o urma roz, intinsa... iar negrul tusului sa prelinge spre coltul buzelor...

alteori, stingherii privesc prin ferestrele salii de seminar cum trec norii... si le apare-n gand icoana unui zambet suav cu ochi migdalati... unii reusesc sa stapaneasca situatia, altii se lasa prada ingerului... mor incet si apoi vor invia transformati, blestamand ca cineva le-a aruncat femeia-n cale... doar ca sa le faca rau...

azi... deosebitul a jignit ochii migdalati. stingherul le-a venit in ajutor, dar a cazut prada...

ela