sacrificii...
>> 30 martie 2009
mesteri cu aripi de sindrila care se prabusesc si mor, reedintand mitullui Icar, Ana lui Manole... motivul sacrificiului il intalnim destul de des... in arhitectura, muzica, teatru, tehnica, pictura, religie (foarte nasol pt preotii catolici...) .
jertfirea de vieti sub forma de ofrande e poate depasita (sau nu), insa, sacrificiul salasluieste si azi in noi... sub alte forme. mda... sugrumate de etica sau moralitate... si sisteme diferite de valori. ma reantorc la povestea mea cu B&R, amintind ca in ratiunea omului exista o balanta: B&R in cantitati etern egale. nu poate exista bine fara rau dar nici rau fara bine!
de ce exista sacrificii? poate pentru ca altfel nu am mai savura atat de intens... unele momente...
personal, sacrific timp, $, dragoste, confort, liniste, uneori pot renunta chiar si la trecut... sau prezent pt vise pictate in viitor, ori... la viitor pentru clipele nebune de azi, muncesc prea mult ... pentru zile mai bune, familie, renunt la multe lucruri pt a-i face pe altii fericiti sau pt a-mi atinge telurile.
si acum aud comentarii... tu? sacrificii? pentru altii? tu? cea mai egoista persoana pe care am cunoscut-o vreodata? da fratilor! eu! si credeti-ma ca imi e mai greu decat altora sa fac sacrificii... si nu glumesc!
nu joc la loto... ma ingrijorez cand primesc ceva gratis... pentru ca intotdeauna ma intreb care e sacrificiul sau pretul pe care-l voi plati pentru asta. nu vreau nimik gratis... fara efort sau sacrificii!
ai fost fericit? ... vei plati pentru asta! si uneori, viata e mai inteleapta ca noi.... ori mai curva... isi ia singura ofranda, fara ca noi sa fim constienti ori sa dorim asta...
nu putem avea totul... nici nu e bine sa-l avem!
ar fi impotriva ciclului vietii sa ne indeplinim dorintele fara pic de efort? n-ar mai avea sens...
sacrificiul e in mine... in felul meu de a fi...
Ela