sacrificii...

>> 30 martie 2009

mesteri cu aripi de sindrila care se prabusesc si mor, reedintand mitullui Icar, Ana lui Manole... motivul sacrificiului il intalnim destul de des... in arhitectura, muzica, teatru, tehnica, pictura, religie (foarte nasol pt preotii catolici...) .

jertfirea de vieti sub forma de ofrande e poate depasita (sau nu), insa, sacrificiul salasluieste si azi in noi... sub alte forme. mda... sugrumate de etica sau moralitate... si sisteme diferite de valori. ma reantorc la povestea mea cu B&R, amintind ca in ratiunea omului exista o balanta: B&R in cantitati etern egale. nu poate exista bine fara rau dar nici rau fara bine!

de ce exista sacrificii? poate pentru ca altfel nu am mai savura atat de intens... unele momente...

personal, sacrific timp, $, dragoste, confort, liniste, uneori pot renunta chiar si la trecut... sau prezent pt vise pictate in viitor, ori... la viitor pentru clipele nebune de azi, muncesc prea mult ... pentru zile mai bune, familie, renunt la multe lucruri pt a-i face pe altii fericiti sau pt a-mi atinge telurile.

si acum aud comentarii... tu? sacrificii? pentru altii? tu? cea mai egoista persoana pe care am cunoscut-o vreodata? da fratilor! eu! si credeti-ma ca imi e mai greu decat altora sa fac sacrificii... si nu glumesc!

nu joc la loto... ma ingrijorez cand primesc ceva gratis... pentru ca intotdeauna ma intreb care e sacrificiul sau pretul pe care-l voi plati pentru asta. nu vreau nimik gratis... fara efort sau sacrificii!

ai fost fericit? ... vei plati pentru asta! si uneori, viata e mai inteleapta ca noi.... ori mai curva... isi ia singura ofranda, fara ca noi sa fim constienti ori sa dorim asta...

nu putem avea totul... nici nu e bine sa-l avem!

ar fi impotriva ciclului vietii sa ne indeplinim dorintele fara pic de efort? n-ar mai avea sens...

sacrificiul e in mine... in felul meu de a fi...

Ela

12 pareri:

https://incertitudini2008.blogspot.com 30 martie, 2009 15:38  

Dupa cum ai scris, parca n-ai avea nevoie de comentarii; totusi , trecand, am vazut ce-ai scris si, m-am regasit putin in ce spui- gemenii, de..
si eu ma rusinez cand primesc ceva de la cine nu ma astept, este valabil ca sufar cand ma uita total cineva, de la care astept , fie chiar, o vorba frumoasa.
Nu uit zilele celor apropiati, dar sunt uitata, de multe ori.
Sacrificiu? da- ma las mai mereu ultima,in multe, multe privinte.Nu stiu daca este bine, daca este rau, dar asa se intampla.
Imi place muuuult sa fac daruri, mai ales celor care stiu sa se bucure de ele.Imi place sa primesc daruri- nu neaparat valori- flecustetze: clopotzei, prosopele cu tot felul de chestiutze.Imi place sa primesc cartzi, vederi, flori.
Fug de ridicol, de aceea , de multe ori , ma retrag, fara vorbe.
Uite , cred ca am spus prea multe!

Andrea 30 martie, 2009 16:12  

personal, cred in echilibru, mai dai, mai si primesti, si mai cred ca nu trebuie sa dai ca sa primesti

TreXeL 30 martie, 2009 17:48  

vazand comentariu de tanti Gina mi sus, parca nu-mi vine sa scriu ce gandesc :P
lasa, iti zic pe alte cai

https://incertitudini2008.blogspot.com 30 martie, 2009 19:04  

@trexel, daca ce scriu nu-ti pica bine, sterg.Este pacat sa nu-ti poti exprima gandurile din cauza cuiva; cat despre' tanti'..

TreXeL 30 martie, 2009 19:40  

:) nu era vorba de ce e scris, doar ca simpla prezenta cu comentariu se pare ca ma pune la respect
cu tanti a fost o gluma, daca nici asa nu-i bine revin la dvs, doamna etc

https://incertitudini2008.blogspot.com 30 martie, 2009 19:57  

@ trex,vad ca am inchiriat casuta portocalei pentru galceava; mie imi plac glumele,dar nu si bascalia.
Nu te-am pus deloc la punct.
Am spus ceva. Atat.
Si ti-am spus cum ma cheama.
Daca ma gandesc bine, nu mi s-a adresat nimeni cu formula aia, de=o zisesi mai devreme.

ela 30 martie, 2009 21:30  

dragii mei gemeni... astea da sacrificii...

TreXeL 31 martie, 2009 00:07  

na vezi? :)
si acum o impacare a la gemeni
Gina, shut up and kiss me! :)
(desi nu-mi place sa ma afiliez nici macar unor simple opinii, si mie mi-e tare draga Ginuta noastra)

ela 31 martie, 2009 10:09  

incertitudini... privind viata noastra ca o portocala... minunat!

trex... calmeaza-te mai baiete ca esti prea agresiv in ultimul timp...

https://incertitudini2008.blogspot.com 31 martie, 2009 21:45  

Scuze, floare de portocal!
dupa cate vad " am citatii" , mai ales ,la tine: cu Trex m-am inteles; acum tre'sa am niste explicatii cu un anonum( in ultima vreme ma tot provoaca niste anonimi, desi as prefera sa aiba nume, fie chiar inventate); asadar,nu vorbeam de sacrificii decat in partea a doua, amintind ca prefer sa raman ultima, de dragul celor care se pot bucura, cand sunt mai "atenta" cu ei decat cu mine.
Poate ca n-am privit tema cu prea mare implicare, pentru ca nu vad sacrificiu in ceea ce fac.
Seara frumoasa, gazda blanda!

ella 31 martie, 2009 22:37  

reprosurile de natura personala le primesc live si nu pe blog. multumesc.

Bia 01 aprilie, 2009 22:26  

andrea are dreptate, trebuie sa dai, trebuie sa si primesti. daca cineva arunca cu piatra in tine, arunca inapoi cu o bucata de paine! nu astepta insa nimic in schimb! eu personal prefer sa fiu placut surprinsa de ceva la care nu ma astept, decat dezamagita ca ma asteptam si n-am primit ce visam...

Blogger templates made by AllBlogTools.com

Back to TOP