Se afișează postările cu eticheta bine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bine. Afișați toate postările

din colectia... cugetarile portocalei

>> 15 aprilie 2010

nu cred in castiguri miraculoase. nu joc la loto, nu trimit capace, ambalaje sau sms-uri cu speranta sa castige si portocala ditamai excursia in 2 la paris...
zic eu ca-s norocoasa... dar, nu vreau nimic din cer!
cred eu, si nu ma puteti determina sa-mi schimb parerea, ca doar prin munca si efort deosebit poti beneficia de rezultate cu care sa te mandresti linistit...
insa, daca masina din fata colibei ti-a dat-o palade cu tociu, noaptea tarziu la antena... ar cam trebui sa fii cu bagare de seama, ca dumnezeu da cu o mana si ia cu cealalta.
nu de alta, da echilibrul asta universal exista...
din acest considerent, cred cu tarie si-n celebra replica: "cum dai, asa si primesti..."
na... si-asa m-am straduit eu sa gatesc ieri 3 feluri de mancare... si-am primit un satisfacator si bine-meritat masaj. noroc ca-s putin racita, c-am avut parte si de aromaterapie cu musetel...
chiar si straduinta mea legata de experienta de la cluj, a fost rasplatita cu o plimbare insorita in orasul vechi, o cafea-n piata muzeului, si zambetele tinerilor participanti la curs...


o poveste pentru fiecare:
"La intrarea unei cetăţi, un tânăr care trecea într-o zi pe acolo se apropie de-un bătrân şi zise:
- Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Egoişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo!
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.
Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare:
- Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Erau buni, marinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit.
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, raspunse bătrânul.
Un neguţător auzise răspunsurile date de bătrân. Se apropie de el şi îi zise cu mirare şi reproş:
- Cum poţi să dai două răspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane? Ţi se pare cinstit?
- Fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut, nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va gasi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi să găsim în ei."

o zi insorita... macar in suflet ...

ela

Read more...

de ce imi pasa de viata fostilor. (2)

>> 21 noiembrie 2009

intr-o postare mai veche mi-am pus problema fostilor. a starnit controverse. chair si azi am primit comentarii. de fapt... nu eu. s-a intamplat ca blogul sa fie citit de fosti, de foste si actuali ai fostilor sau fostelor... si a inceput distractia. am spus "fosti". parca gornistul a asunat adunarea...
asadar, se apre ca subiectul pare sa intereseze...
cei deveniti prieteni, se suna, vorbesc pe mess si se amuza grozav pe tema asta. altii, simple cunostinte se intalnesc in treacat, schimba cateva vorbe si se indeparteaza, zambind la amintirea unor detalii numai de ei stiute.
si sunt o categorie speciala, care se simt ofensati, raniti, importanti, duri, atoatestiutori... au fost relatii incandescente. cineva a tradat. poate amandoi. poate niciunul. dar ceva s-a rupt. s-a rupt atat de tare incat doare... si nu trece... timpul nu face decat sa lase o cicatrice in locul acela. cand e ceata, cand ploua sau e soare prea puternic, locul mai doare...
instinctul de autoaparare, e extrem de dezvoltat la oameni. dar, uneori ceea ce te-a facut sa suferi iti apare dinaintea ochilor. se intampla sa vrei sa eviti asta... dar, masochistii de noi, ne avantam cu elan tocmai in gura lupului... si atunci vrem sa parem mai buni, mai frumosi, mai impliniti, mai fericiti, mai sexy...
cand fostul e cu actuala, ori fosta e cu actualul... si intalnirea e inevitabila... fiecare vrea sa para mai interesant ca celalalt... unii sunt discreti, atii dimpotriva... fiecare dupa instinctul de moment si caracter...
sa nu uitam insa de respect. pentru ceea ce a fost si pentru ceea ce este. un repros facut fostului poate sa deranjeze chiar si relatia existenta...
ne mintim ca nu ne pasa, ne mintim ca nu am iubit sau nu am suferit... toti am avut deziluzii... toti am fost tradati... si poate multi dintre noi am tradat...
dar oameni suntem toti... "nimeni nu a suferit cat am suferit eu." toti spunem asa, si toti avem dreptate...
ela
si o dedicatie, pentru cei ce stiu sa pretuiasca trecutul, cu bune si cu rele...



ROMANTA PENTRU O IUBIRE VECHE
Asculta mai multe audio Muzica

Read more...

autumnala tarzie...

>> 18 noiembrie 2009

ma chinui sa nu ma gandesc la nimic... ma supara azi ploaia... se loveste de geam asurzitor. nu ma lasa sa nu ma gandesc la nimic. si tastele. azi suna prea tare. vreau liniste... vecina de sus a spart un pahar... am auzit fiecare ciob... si ploaia... cred ca vrea sa intre sa ma spele... de pacate... nu reuseste decat sa provoace demonii din mine care nu ma lasa.... ma streseaza .... plecati!!!!!! degeaba...nu pleaca...rad de mine... sadic si asurzitor... imi vine sa ies pe strada si sa urlu... sa zgarii cu unghile rosii asfaltul plin de mocirla... si sa scot un urlet de lup flamand... apoi sa se asterne linistea...pe strada, in cartie, in oras... izvoarele sa nu ma susure, leul sa se transforme intr-o pisica fricoasa, marea sa nu-si mai trimita valurile pe tarm, pasarile sa nu mai zboare, copii sa nu mai planga, leaganul sa nu mai scartie.. ploaia sa taca, dar sa ma ude... sa ma spele...noiembrie 2009... noiembrie zgomotos si parsiv... vreau sa plece demonii toti... sa coboare ingerii, mocirla sa fie alba...
.........................si sa ma ninga decembre...


ela

Read more...

ambiguitatea cea mai prezenta a fiintei noastre, B&R

>> 7 martie 2009

... nu e nici zi, nu e nici noapte, nu este pamant, dar nici cer …
e doar un razboi aprig intre lumini si umbre... stiu ca lupta tine de cand exista lumea, de cand exista timpul... nu vad un invingator dar nici un invins (nici nu-mi doresc)…
joaca asta de-a razboiul e o joaca cu mintile noastre, cu sentimentele, gandirile, trairile ...
de mica am invatat sa ma joc asa, de cand mi s-a insuflat teama, credinta, de cand m-a invatat bunica sa deosebesc binele de rau sau raul de bine...
lupta asta este in sufletul meu permanent... este o povara pe care o ducem de fapt toti ... dovedind ca in fiecare din noi exista lumini si umbre, dar niciodata in egala masura...
ingerul blajin de pe umarul meu drept ma sensibilizeaza cand simt parfumul unei flori, cand vad zambetul unui copil... in stanga e un demon mic si hidos ... ambii imi controleaza mintea!
cand am impresia ca unul a pus stapanire totala pe mintea mea si celalalt a disparut, ceva schimba echilibrul si o iau de la capat...
exista o balanta intre cele doua puteri care odata distrusa ar sfarsi joaca, iar marionetele de noi nu ne-am mai avea rostul... si ringul de lupta ar fi gol …
B&R sunt instrumentele care nasc judecatile pe care le facem...
DAR! B&R nu sunt insa niciodata alegeri impartiale, pentru ca fiecare le consideram privindu-le din prisma exercitarii dreptului nostru la ratiune si logica...
cred ca B&R sunt inventate! de ce? ... poate pentru a scapa de sentimentul unui destin in care noi insine suntem doar instrumente...
nu putem face abstractie de imperfectiunile fiintei umane ... inventind pana la urma o morala prin care sa denaturam destinul...
B&R ne influenteaza in creearea de compromisuri, ne determina sa identificam mai bine scopurile pe care le urmarim (ori sa fim total derutati )...
vreti si concluzii ? ...
1. ador sa dansez singura prin casa, sa iubesc si sa visez ... si e atat de BINE...
2. 78 de puncte de suspensie... ( si cu inca 3, 81 )

Read more...

Blogger templates made by AllBlogTools.com

Back to TOP