o femeie minunata!

azi noapte am dormit la parintii mei... dis de dimineata, coborand scarile am auzit o matura care zgarie dalele din curte. era mama. somnoroasa, mi-am facut intrarea triumfala. a zambit smechereste uitandu-se la pijamaua albastra cu care defilam prin curte...

atunci am realizat: in copilarie, rar am trait clipe ca acestea. mama era mai tot timpul plecata la munca. nu-mi amintesc sa fi avut concedii de odihna in care sa fie acasa. am fost cu familia la mare, la sovata si la felix... atat imi amintesc. mama mea lucra mai tot timpul... si nu s-a schimbat nimic in directia asta.

eu am fost crescuta de bunica mea. o iubeam pe mama, dar bunicii ii spuneam "mama-buna", kinder fara minte fiind. la gradinita confectionam 2 felicitari de fiecare data...

duminica dimineata era singurul moment al zilei cand mama mea se rasfata... dupa ce-i punea pachetul pentru vanatoare lui tata, dormea cu pofta pana cand... eu sau fratele meu ne cuibaream langa ea butonand telecomanda televizorului. acum, cred ca doar bunica o mai trezeste, nu de alta, dar o fi slujba si "nu se cade sa doarma cand popa canta in biserica"...

a fost o perioada cand am fost colege de munca. predam la universitate la plata cu ora, faceam un master si invatam pentru admiterea la doctorat. agentia la care lucram impreuna cu mama, era in plin proces de implementare a sistemului calitatii, apareau proceduri noi si totul era o harababura. atunci am descoperit-o pe mama. o femeie care niciodata nu uita ce are de facut, chiar fara sa-si noteze. (lucru care mie imi e imposibil). stia detalii despre fiecare client, CUI-ul celor n-spe mii de firme cu care lucra, numele soferilor, uneori CNP-urile, facea cafea, glumea cu toata lumea, era extrem de politicoasa chiar si cu cei mai imposibili omeni, facea si actele pentru firma lui tata, o suna pe buni sa vada cum se simte, mai fugea la banca, cumpara suc, cornuri sau banane... am fost uluita de colega mea ... de mama, pe care o descopeream mirata. se supara cand eu pierdeam vremea pe net, pe mess... dar ma dojenea cum numai o mama stie s-o faca. acasa ea facea curatenie. niciodata nu s-a gandit sa angajeze pe cineva pentru asta. o ajuta si bunica, dar... acum si bunica a imbatranit... si doar mama stie cum sa o ingrijeasca... mama mea nu are prietene. ea are familie si atat...

recunosc. nu o prea ajutam. de fapt... n-o ajutam deloc. chiar comentam daca ceva nu era facut asa cum mi-ar fi placut mie. (si acum asa fac.) inafara serviciului, unde da maximum din ea, mama spala, calca, face mancare, se ingrijeste de gradina, de flori, de zarzavaturi, de tata, de noi... Dumnezeule! acuma realizez... cand are timp pentru toate acestea?

am o mama incredibila! e o femeie pe care o admir... si recunosc ca nu voi putea fi atat de activa vreodata...

asadar, am descoperit-o pe femeia care imi e mama mult mai tarziu, odata cu maturizarea mea, cand s-a petrecut ceva uluitor... nu-i mai ascundeam micile mele secrete. treptat, am inceput sa-i spun totul, iar acum e prima care afla orice detaliu care mie-mi pare intim.

inainte, lucra din greu pentru bani putini... acum, mama a avansat profesional, ia salariu mare, face faculate (in sesiune se transforma in cel mai silitor model de student), are telefon de firma, masina, chiar si cont pe hi5...

mama mea a facut ieri 51 de ani. dar, parca intinereste... ieri,cu toate ca era aniversarea ei, a adunat aproape toti stugurii din gradina, ne-a gatit... a muncit mult... asa cum o face in fiecare zi...

mami... recunosc ca nu te ajut... recunosc ca sunt capricioasa si te supar des... dar crede-ma ca nu pot tine pasul cu tine... sunt prea orgolioasa sa recunosc deschis toate defectele mele (pe care doar tu le stii cel mai bine), si nu vreau sa devin acum prea vulnerabila.

vreau sa-ti spun "La MULTI ANI!" pentru ieri. te iubesc... si te rog sa nu te schimbi... am nevoie de energia ta... sa ajung odata asa plina de viata ca tine...

Ena