si daca ti-e dor... ia mai bea un pahar de apa ...

Era o perioada a tineretii mele, in care cineva m-a pus sa aleg: "dragoste platonica sau iad si agonie"(fara sex, nemetaforic).
Platon asta... definea dragostea suprema ca fiind dragostea pentru Dumnezeu si om in sine (deci pentru umanitate in general). Si credeti-ma pe cuvant, am luat 9,90 la bac la Filozofie, chiar daca am ales materia asta in defavoarea informaticii si nu am atestat de programator.(oricum nu imi folosea la nimik...)
Iubirea platonica in schimb, e stadiul acela in care nu mai iubesti doar un corp, ci si un suflet, ideile si principiile lui, gandurile, tot ceea ce tine de interiorul corpului care ti-a atras interesul la inceput... eu stiu ca nu exclude sexul, insa na... (si la copiator ii spunem xerox.)
Iar aceasta dragoste platonica poate cica sa atinga idealul cu orice pret, incat de atata gandire si constiinta nu mai este loc de nimic concret. :))

Concluzie:
Platonicul este abstract, absolut, perfect, nirvana, ideal, utopie. Iar toate acestea sunt intangibile!
Un barbat si o femeie care se iubesc cu adevarat nu pot fi simplii amici ca doua frunze aidoma pe-o creanga... se pot abtine, isi pot reprima impulsurile sexuale, se pot mintii unul pe altul si pe ei insisi, se pot preface ca se-nteleg ca fratii, deci.. se pot imbata si cu apa rece...

Ela