un razboi cu tine insuti : SINCERITATEA

Imi e din ce in ce mai limpede in minte faptul ca unii oameni spun cu atâta uşurinţă toate detaliile posibile despre ei.... mda... recunosc fratilor ... ma simt si eu vinovata....

Gânduri ascunse, sentimente, analize de moment pentru orice lucru, mişcare, gest, le impartasesc cu o nonsalanta prea vizibila.
:-) Chiar si sclipirea mea de inteligenta de azi e tot din capitolul asta...
Nu e doar cazul meu: Dezvaluirile despre oameni sunt publice în scris pe internet, în cărţi, ziare... uneori neexistand limite de bun gust, intimitate.
Si totusi, daca am fi intrebati ce apreciem la altii, multi am spune printre altele ca ... sinceritatea.
De cele mai multe ori, am pierdut din cauza ei, sau poate am cistigat ... Insa, asa relativa cum e, sinceritatea m-a ajutat sa traiesc impacata cu mine, poate prea impacata incat de cele mai multe ori am atins limita egoismului...
Mi-a fost greu sa spun “n-ai dreptate”, “nu te mai iubesc”, (si poate si mai greu ) "ai dreptate" , "da, te doresc". Uneori, oricat de diplomatic am face-o ... sinceritatea raneste: pe ceilalti sau chiar pe noi insine.

Culmea e ca... si asa… oamenii isi doresc sinceritate.
Unii si-o doresc asa de tare, incat, atunci cand au parte de ea, o intorc pe toate partile, o analizeaza, o dezbat, o critica, iar daca nu le place ... o arunca la gunoi.

Sinceritatea nu e un cuvant sau o insiruire de cuvinte. Apreciati sinceritatea, pentru ca oricat de simpla ar parea, e rezultatul multor framantari... Adevarul din noi se dezvaluie greu propriei constiintei lucide, deoarece, de cele mai multe ori, parerea noastra despre noi insine ar avea de suferit ...

Ela