Cameleonul iubirii de Ionuţ Caragea

am renuntat la marginitul
Eu nemarginindu-ma-n tine…
culoarea pielii se schimba
la fiecare adiere de vânt
femeie de aer
cu bluza descheiata la nasturi
mi-e pofta de fluturii tai
din stomac

scot limba si încep sa vânez
dragostea îmi va tine
de foame

uneori sunt o umbra în bataia soarelui
cioplitor în lumina
schingiuitor de-ntuneric
alteori o frunza
ce sta nefericita la pânda
pe trunchiul unui copac adoptiv

azi toti fluturii sunt amirali
vad mai bine foamea
din noi

si ne ocolesc
nu vor sa fie amintiri
într-un insectar.