din targ...

aceasta postare sper sa faca bine celor plecati departe, si sa deschida mai bine ochii bastinasilor...



ma trezesc... orhideea mea preferata imi zambeste... ii fac o poza... prepar cafeaua... desculta ies in balcon. inc-o zi de vara... in timp ce licoarea imi revigoreaza ochii, decid sa impartasesc cu voi o zi din viata mea... sunt o fericita deoarece in jurul meu exista mult frumos... ia priviti panorama din al meu balcon...
margelele naturiste, o bratara lata din furnir sculptat, sandalele romane... un stop... doua, trei, din ametistul de bulgari si chem liftul... las in urma intrarea secreta-n bloc...

aleg un drum mai agitat... dar presarat cu parcuri multe, locuri dragi, si flori...

parcul se afla-n spatele casei de cultura Mihai Eminescu... timp de 5 ani aici am invatat sa joc romaneste... ansamblul studentesc mi-a fost alint in zilele studentiei mele... aici am multe amintiri... cu prieteni dragi...

cea mai propiata statuie a locuintei mele de la etajul 9, este a lui... a iubitului meu din copilarie...

mihail priveste casa de cultura ce-i poarta numele. nu peste putin timp aici vor veni tineri sa-i spuna poezii... iar eu sa-i zambesc si sa-i spun ca nu l-am uitat... parasesc parcul si-apuc aleea cu tei... mirosul e ademenitor, iar umbra deasa ma determina sa-mi scot ochelarii de soare si sa-i pun pe crestet. aleea se intersecteaza cu bulevardul... aici era pe vremuri cofetaria unde gaseam cea mai buna inghetata cu frisca... orice promenada pe bulevard poate relaxa pe oricine... iti umple ochii de verde si plamanii de oxigen... la mijlocul bulevardului intorc privirea spre stanga:

acolo sus, in mansarda, este masa mea de lucru... balconul si geamurile de la etajul I apartin salii de curs unde-mi fac eu meseria didactica, iar de copaci nu se vad geamurile de la sala mea de laborator. da, ati inteles, asta-i un colt din cladirea unde lucreza portocala...

dar, azi am examen doar de dupa-masa, asa ca parasesc bulevardul...

si ma indrept spre intrarea in cetatea medievala... locuri linistite si pline de istorie... am norocul sa le vad zilnic. cladirea universitatii este vecina cetatii... la una dintre disertatii am avut sansa de a lucra la partea de management de proiect in reabilitarea vechii cetati... privesc cu mandrie bastioanele... si oftez... aici m-am sarutat prima data... aici am privit pasarea cu cioc portocaliu sperand la o viata mai buna, aici ... si aici...cobor drumul pietruit de pe langa zidurile vechi ale cetatii, privesc cu spaima la turnul bisericii reformate, iar dupa-un colt vad simbolurile celorlalte religii...

biserica ortodoxa este cea mai mare din ardeal... iar cea catolica este de-a dreptul sublima... statuia sfantului anton m-a fascinat intotdeauna...

inca o trecere de pietoni, si centrul plin de caldiri vechi se dechide in culori calde si vesele tototdata...

o ultima privire spre varfurile ce cata spre cer izbavirea... un avram iancu pietrificat cu-a lui cal, imi amintesc de copilarie... pe-atunci mancam prajitura la Lido... azi, ador sa beau cafea ori ceai verde, peste drum, la Gallery... singurul neschimbat este ceasul din flori, care troneaza din primavara pana-n toamna, buricul orasului celalalt capat al centrului apartine culturii si administratiilor... palatul culturii, prefectura si primaria... cladiri impunatoare si sofisticate, decorate cu multe flori...

centrul se inchide cu biserica controverselor, ca si religia insasi... aici am fost botezata, aici am descoperit bucati din sticla colorata, care privite de la distanta se transformau in scene biblice inspaimantatoare...

o ultima privire spre orasul trandafirilor...

un parc, ce-mi aminteste de prima iubire....

si foarte curand, ajung sa privesc florile din geamul camerei mele... mama a pastrat mobila si florile mele preferate...

deschid poarta, si sufletul se umple de copilarie.... ograda parinteasca m-asteapta vesela si primitoare...

intr-o postare viitoare promit sa mai scot in evidenta frumusetea acestui targ... va pup!

ela

Read more...