cred ca chiar in aceste clipe se implineste anul .... a scos un tipat scurt si puternic... am stiut ca va primi 10 la scorul apgar, cu toate ca n-a fost usor...
hm... daca barbatii povestesc cum a fost in armata, femeile povestesc cum au nascut...
mda, a trecut un an ... a fost greu, de ce sa ma ascund de realitate... insa fatzuca ei cu ochisorii negrii, zambetul ei stirb m-au facut sa fiu cea mai fericita din lume...
... plecat dupa miezul noptii... ora 11... inca pe drum...
mili facu un cacacel mic in mijlocul unei parcari... em facu primii pasi pe pamant dobrogean... si-l nimeri...
doar cu unu in plus si deja apar fire albe, bubite, soacre, batai de cap, antibiotice....
am strabatut in graba o poteca care urca si urca . padurea nu era departe... pe marginea ei tufe de maces, soc, aluni... iarba mare, deasa , verde si inmiresmata... em era purtata pe umeri iar ochii ei se minunau de atata verde. iarba aspra si ascutita zgaria pielea noastra, a celor care-am incumetat intr-o sambata dupa-amiaza sa cutreieram dealurile dupa soc...
soc am gasit, putin, dar bun.... era nevoie insa de project manager pentru a zvarli florile-n punga...
am mai mancat si praji buna de tot pe-o paturica cu trandafiri...
un paraias cu apa lina aici, o ciupercuta ca-n povesti dincolo, ba si doi fluturi care se iubeau, un pui de capusa care isi cauta stapan... cam asta ne-a fost dat sa intalnim la ... cules de soc...
ela
p.s. si pt ca ma apropii de 31... mi-a aparut si primul fir alb... :(
Read more...
astazi em a fost cuminte si dulce ... statea in bratele mele , se uita fix in in ochii mei si astepta sa o fac sa rada... din orice se hlizea si isi arata dintisorii cu mare mandrie. radeam singura de fatzuca ei plina de veselie si glasul ei cristalin.
saptamana trecuta mi-a oferit in dar primii ei pasi...
ultimele luni au un iz de liniste ... daca-ar fi sa enumar schemele repetitive, ar iesi ceva de genul: (1) mancare (de facut, de dat si de adunat de pe jos), (2)plimbare ( cu carucior sau tricicleta roz) la weekend, platou si maal-uri..., duck tv, piese de reummy, ploaie multa sau soare prea puternic...
nu demult am revizitat sovata, unde m-a proiectat mama si tata :))
locul musteste de oxigen, de amintiri din alta viata si de bine. calatoria m-a revigorat si m-a apropiat de zburator... (3)
em e tot mai nazdravana, isterica, gingasa si dulce totodata. ce vrea trebuie sa aiba altfel avem concert pe note inalte, ce nu vrea arunca cat colo spre deliciul lui H, cel care sta in apartamentul de jos si "adora" mai ales cantecul greierilor, ce sa mai pomenim de sunetele care vin din plafon...
r&h sunt draguti impreuna, iar mili ii completeaza ...
iata de ce vb la punctul (1)...
(2).
n-am sa uit niciodata privirea ei vioaie, cu doi dinti jos si doi sus (insa nu cei din fata), ochisorii ei negrii si plini de bucurie... m-am reiantors in camera si am gasit-o in picioare facand pasi mari si rapizi spre mine...
azi am vazut-o mergand si inima mea e plina de bucurie, nostalgie si griji totodata....
creste si nu mai are nevoie de mine... creste si se descurca singura , creste si imi face viata frumoasa si grea totodata...
acum doarme pe burtica ca o broscuta pe o frunza...
nu demult s-a julit si plangea cu lacrimi... si toate astea intr-o singura zi.... care e doar la jumate...
ela
simt nevoia sa scriu aici.
maine ne intoarcem acasa. bagaje multe, copil rasfatat, stres.
schimbam taxi, tren, bus, avion si-apoi cu masina de la bucuresti la ms...
sa ne vedem cu bine-acasa!
ela
mi-e bine. :)
am incheiat stagiul aici. mai raman cateva cumparaturi si bagajele.
a fost bine, greu, usor si rau tototdata...
m.
luni. a facut ieri... la orele respective eram in tren. veneam de la brugge.
comparativ cu brusseles, aici ma simt altfel. este parca orasul in care traieste mos craciun in toate anotimpurile.
da, cred ca pentru brugge as parasi tg. muresul...dar sa stau intr-o casa din 1669... si sa ma plimb zilnic in parcul cu lebede...
Blogger templates made by
AllBlogTools.com
Back to TOP
