rozuri...

astazi em a fost cuminte si dulce ... statea in bratele mele , se uita fix in in ochii mei si astepta sa o fac sa rada... din orice se hlizea si isi arata dintisorii cu mare mandrie. radeam singura de fatzuca ei plina de veselie si glasul ei cristalin.
saptamana trecuta mi-a oferit in dar primii ei pasi...

sambata am fost la tara. nu pot uita cum ii venea ei sa planga cand se vazu inconjurata de 10 puisori mititei, si cu cata nerabdare si curiozitate alerga cu tata de mana dupa toate orataniile din curtea stabunicilor...
zilele trec repede, parca prea repede si uneori imi doresc sa stea timpul in loc, sa ma pot bucura mai mult de mutrisoara ei stirba, de dependenta care o are atunci cand vrea sa ma tina de mana ca sa ajunga acolo unde vrea ...
viata este alba, neagra si deseori gri, insa oameni dragi o pot colora, cu un vizilo roz, ori cu o pedichiura roz bombon sau o inghetata albastra...

ela