la cules de soc

am strabatut in graba o poteca care urca si urca . padurea nu era departe... pe marginea ei tufe de maces, soc, aluni... iarba mare, deasa , verde si inmiresmata... em era purtata pe umeri iar ochii ei se minunau de atata verde. iarba aspra si ascutita zgaria pielea noastra, a celor care-am incumetat intr-o sambata dupa-amiaza sa cutreieram dealurile dupa soc...
soc am gasit, putin, dar bun.... era nevoie insa de project manager pentru a zvarli florile-n punga...
am mai mancat si praji buna de tot pe-o paturica cu trandafiri...
un paraias cu apa lina aici, o ciupercuta ca-n povesti dincolo, ba si doi fluturi care se iubeau, un pui  de capusa care isi cauta stapan... cam asta ne-a fost dat sa intalnim la ... cules de soc...

ela

p.s. si pt ca ma apropii de 31... mi-a aparut si primul fir alb... :(