o altfel de luni-dimineata...
>> 9 noiembrie 2009
scriu rar, deoarece multe s-au adunat si greu mai fac fata...
dar nu sa ma plang scriu acum, chiar daca e luni si e inainte de 8. iarba cu siguranta nu mai creste, insa frunzele si ploaia cu siguranta cad mereu...
am fost weekendul asta la Zetea. judetul Harghita. am trecut pe langa fabrici de mustar si sosuri, de confectii, sere, mori de vant, productie bare din metal, fabrica de ate, si pe langa alte si multe fabricute! am fost cazati, eu si gasca mea, (de fapt a laurei, ca ea a adunat gloata fiind ziua ei), la o pensiune facuta cu fonduri sapard. o pensiune de 3 margarete, cu jacuzzi, sala de jocuri, sauna ... comfort inzecit fata de ce am acasa. pnsiunea asta era sus pe deal. se putea vedea de acolo o herghelie cu cai blanzi si buni, pe care puteau calari chiar si copii balai, imbujorati de la aerul curat de munte.
deci... se poate! credeti-ma, poate sa fie si bine, putem face si productie, si agrement, fara a ne lepada de realitate, fara a ne dedica trup si suflet carierei, datoriei, ori cum s-o numi chestia aia pe care-o facem toti, ca sa castigam ceva bani si sa putem trai impacati cu soarta.
toamna era capricioasa, padurea aproape desfrunzita, insa puteai admira covorul galben, portocaliu si rosu, unde copacii asteptau cuminti prima bruma. in sate, portile sculptate manual sau pictate in culori specifice secuimii, te imbiau sa gusti un vin de casa, sa cumperi o matura confectionata manual, ori o cununa de ceapa rosie...
copii m-au fascinat: alex e plin de energie... iulia, o bombonica. cum se uita ea mirata si facea ochii mari, cum intinde a ea mana in directia unde i se parea ceva interesant... duminica dimineata, glasciorul ei m-a facut sa sar la 7 jumate din pat si sa ma bucur din plin de chipurile zglobi, vesele si pline de energie ale celor doi copilasi si a mamei lor...
laura a facut ieri 31 de ani. are doi copii, un sot care o iubeste si un loc de munca destul de bine platit si nestresant. vezi tu dragutza, ai o viata de invidiat! eu, orice as face, la varsta ta n-o sa ma incadrez in tiparul respectiv.
regretul meu nespus a fost migrena de sambata seara, care m-a facut sa nu pot fi alaturi de cele doua prietene bune ale mele. zic doua, deoarece si ioana era in zona...
dar, dimineata in care copii alergau voiosi, aerul rece de munte, cafeaua aromata, peisajul de vis si palavragelile a doua prietene, una balaie si alta ca taciunele, au concluzionat un weekend minunat. clipe in care simti multumirea... minute in care imparti bucuria cu prietenii... suficient sa stii ca cineva este acolo pentru tine!
LA MULTI ANI, draga mea!
Ela
p.s. stii, weekendul acesta, semiluna de la gatul tau a stralucit cu mai multa putere... sa fi fost puterea inimii?
Read more...
dar nu sa ma plang scriu acum, chiar daca e luni si e inainte de 8. iarba cu siguranta nu mai creste, insa frunzele si ploaia cu siguranta cad mereu...
am fost weekendul asta la Zetea. judetul Harghita. am trecut pe langa fabrici de mustar si sosuri, de confectii, sere, mori de vant, productie bare din metal, fabrica de ate, si pe langa alte si multe fabricute! am fost cazati, eu si gasca mea, (de fapt a laurei, ca ea a adunat gloata fiind ziua ei), la o pensiune facuta cu fonduri sapard. o pensiune de 3 margarete, cu jacuzzi, sala de jocuri, sauna ... comfort inzecit fata de ce am acasa. pnsiunea asta era sus pe deal. se putea vedea de acolo o herghelie cu cai blanzi si buni, pe care puteau calari chiar si copii balai, imbujorati de la aerul curat de munte.
deci... se poate! credeti-ma, poate sa fie si bine, putem face si productie, si agrement, fara a ne lepada de realitate, fara a ne dedica trup si suflet carierei, datoriei, ori cum s-o numi chestia aia pe care-o facem toti, ca sa castigam ceva bani si sa putem trai impacati cu soarta.
toamna era capricioasa, padurea aproape desfrunzita, insa puteai admira covorul galben, portocaliu si rosu, unde copacii asteptau cuminti prima bruma. in sate, portile sculptate manual sau pictate in culori specifice secuimii, te imbiau sa gusti un vin de casa, sa cumperi o matura confectionata manual, ori o cununa de ceapa rosie...
copii m-au fascinat: alex e plin de energie... iulia, o bombonica. cum se uita ea mirata si facea ochii mari, cum intinde a ea mana in directia unde i se parea ceva interesant... duminica dimineata, glasciorul ei m-a facut sa sar la 7 jumate din pat si sa ma bucur din plin de chipurile zglobi, vesele si pline de energie ale celor doi copilasi si a mamei lor...
laura a facut ieri 31 de ani. are doi copii, un sot care o iubeste si un loc de munca destul de bine platit si nestresant. vezi tu dragutza, ai o viata de invidiat! eu, orice as face, la varsta ta n-o sa ma incadrez in tiparul respectiv.
regretul meu nespus a fost migrena de sambata seara, care m-a facut sa nu pot fi alaturi de cele doua prietene bune ale mele. zic doua, deoarece si ioana era in zona...
dar, dimineata in care copii alergau voiosi, aerul rece de munte, cafeaua aromata, peisajul de vis si palavragelile a doua prietene, una balaie si alta ca taciunele, au concluzionat un weekend minunat. clipe in care simti multumirea... minute in care imparti bucuria cu prietenii... suficient sa stii ca cineva este acolo pentru tine!
LA MULTI ANI, draga mea!
Ela
p.s. stii, weekendul acesta, semiluna de la gatul tau a stralucit cu mai multa putere... sa fi fost puterea inimii?
